Viaţa şi nevoinţa marelui duhovnic şi arhimandrit Cleopa Ilie

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Viaţa şi nevoinţa marelui duhovnic şi arhimandrit Cleopa Ilie

[2013-12-02]

Cuvântul P. Cuv. Arhim. Victorin Oanele, stareţul M-rii Sihăstria, la trecerea la cele veşnice a Părintelui Cleopa Ilie:
„Astăzi petrecem pe ultimul drum, pe drumul veşniciei, pe unul din cei mai mari Părinţi, stareţi şi duhovnici ai monahismului românesc în acest secol - pe Arhimandritul Cleopa Ilie. Toţi suntem întristaţi pentru plecarea Prea Cuvioşiei Sale la Dumnezeu şi toţi îl plângem pentru că pe mulţi dintre noi - de la ierarhi până la credincioşii de rând -, ne-a crescut, ne-a spovedit, ne-a îmbărbătat şi ne-a sfătuit duhovniceşte.
De aceea, astăzi toţi suntem întristaţi pentru plecarea Prea Cuvioşiei Sale la cele veşnice, întru lumina lui Hristos cea neînserată. înalt Prea Sfinţiţii Ierarhi îl regretă, pentru că le-a fost duhovnic şi vestit apărător al Ortodoxiei; călugării şi maicile îl plâng, pentru că i-a crescut sufleteşte şi i-a mărturisit de păcate; sihaştrii din munţi se roagă pentru el şi îl regretă, căci el le-a fost sfetnic de taină şi înaintemergător în nevoinţa pustnicească; iar evlavioşii preoţi şi credincioşi de peste tot îl plâng pentru că le-a fost tată sufletesc, povăţuitor, mângâietor şi un mare îndrumător pe calea mântuirii.
Însă, trebuie să mărturisim că Părintele Cleopa de mulţi ani dorea să meargă la cele veşnice! Numai rugăciunile şi lacrimile ucenicilor săi - călugări şi credincioşi - l-au mai ţinut în viaţă, printre noi, până acum. Sfinţia -Sa niciodată nu ne vorbea cu groază despre moarte, niciodată nu se temea de ceasul cel mai de pe urmă, căci era pregătit de mulţi ani pentru viaţa cea veşnică.
Cu adevărat, Părintele Cleopa, părintele nostru, al tuturor, voia să plece la Hristos. El dorea să vadă Raiul cât mai curând. El nu se temea nicio-dată de moarte, despre care ne vorbea atât de mult, căci purta în sufletul său lumina învierii. De aceea, mereu ne spunea tuturor: „Aşa cum vă văd pe toţi aici, aşa vreau să vă văd în Rai! Aşa, părinţilor şi fraţilor! Aduceţi-vă mereu aminte de ceasul morţii şi în veac nu veţi greşi!".
Iată şi câteva cuvinte despre viaţa Părintelui Cleopa:
S-a născut în anul 1912 în comuna Suliţa, din judeţul Botoşani, într-o familie aleasă de Dumnezeu şi binecuvântată cu zece copii. Părinţii săi, Alexandru şi Ana Ilie, erau buni creştini şi trăiau din munca câmpului, fiind în sărbători nelipsiţi de la biserică. Patru din cei zece copii au murit de mici, iar cinci din cei şase fraţi rămaşi în viaţă au intrat în cinul monahal. Trei fraţi: Vasile, Gheorghe şi Constantin au intrat, în anul 1929, în obştea Mănăstirii Sihăstria, care era atunci un mic schit de lemn povăţuit de marele stareţ Ioanichie Moroi, un adevărat călugăr cu viaţă sfântă. Al patrulea frate, Mihai, a răposat ca rasofor în Schitul Cozancea - Botoşani, iar sora lor, Ecaterina, s-a nevoit la Mănăstirea Agapia Veche.
Toţi fraţii Părintelui Cleopa au răposat de tineri. Apoi a adormit în Domnul şi tatăl lui, în anul 1944. Mai rămăsese doar el, la Sihăstria, şi cu mama sa văduvă, acasă.
După ce face armata la Cernăuţi, în anul 1936, fratele Constantin a fost călugărit de stareţul său, Ioanichie, şi rânduit să pască oile schitului. După zece ani de ascultare la oi, în anul 1942, bătrânul stareţ a căzut bolnav la pat, iar călugării din obştea Schitului Sihăstria au urcat cu toţii pe munte, la stână, unde Părintele Cleopa tundea oile, şi l-au silit să le fie stareţ.
Aşa a ajuns Părintele Cleopa locţiitor de stareţ, ajutând pe bătrânul său părinte duhovnicesc până în anul 1944, la 5 septembrie, când Protosinghelul Ioanichie Moroi s-a strămutat la cele veşnice.
Fiind silit de toţi să primeasă preoţia, el nu voia. însă, în toamna aceluiaşi an, mergând cu fraţii la culesul strugurilor, aproape de oraşul Buhuşi, o femeie evlavioasă, prin pronia divină, văzând pe călugări, a ieşit în faţa Părintelui Cleopa şi i-a zis: „Părinte, iată, a rămas la mine în casă, de la un preot militar, acest epitrahil, un Liturghier şi un toiag preoţesc şi le dau sfinţiei tale, să le duci la mănăstire, poate trebuiesc cuiva, că eu nu am ce face cu ele".
Părintele Cleopa le-a luat şi a zis în sine: „Oare, nu cumva este un semn de la Dumnezeu ca să primesc Preoţia şi egumenia Sihăstriei?". Toţi cărora le-a spus de aceasta au cugetat la fel. La 27 decembrie 1944, a fost hirotonit diacon, iar la 23 ianuarie 1945, a fost hirotonit preot la Mănăstirea Neamţ, fiind apoi numit egumen la Sihăstria.
În doi ani de zile obştea Schitului Sihăstria ajunsese la peste 70 de vieţuitori. Atunci Patriarhul Nicodim a ridicat Schitul Sihăstria la rang de mănăstire, iar Protosinghelul Cleopa Ilie a fost hirotesit arhimandrit şi numit stareţ al acestei mănăstiri. După încă doi ani, Arhimandritul Cleopa cu încă treizeci de monahi şi ieromonahi din Sihăstria au fost transferaţi la Mănăstirea Slatina - Suceava. Aici au format o obşte model de aproape 170 călugări şi fraţi - o adevărată academie duhovnicească.
Părintele Cleopa, însă, a fost şi prigonit sub vechiul regim ateist, fiind nevoit să se retragă în adâncul Munţilor Carpaţi de trei ori, între anii 1948 - 1964, ca mare pustnic, numărând în total aproape zece ani de singurătate şi viaţă pustnicească.
în anul 1964, Arhimandritul Cleopa se reîntoarce la metanie, de unde nu va mai pleca niciodată până la mutarea sa din viaţă.
Din acest an Părintele Cleopa face misiune duhovnicească la nivel naţional şi chiar european, fiind permanent tot mai căutat şi solicitat să mărturisească, să dea sfaturi la credincioşi de toate vârstele şi nivelele, să ţină aproape zilnic mici cuvinte de suflet, să răspundă la tot felul de întrebări ortodoxe şi de zidire creştinească.
În anul 1968 se duce la cele veşnice mama sa, Agafia Ilie, călugărită în anul 1947 în obştea Mănăstirii Agapia Veche, fiind acum în vârstă de 94 de ani. In anul 1990, după mai bine de douăzeci de ani, se mută la Domnul şi duhovnicul său, ieroschimonahul Paisie Olaru, care l-a crescut de mic. Rămas aproape singur, Părintele Cleopa nu încetează să înveţe credincioşii pe calea mântuirii, făcând misiune cu tot felul de oameni, până în ultimele zile ale vieţii sale. Se ruga mult, spovedea pe cei apropiaţi, îmbărbăta pe toţi şi stătea în aşteptare.
Marţi, 1 decembrie, după-amiază, a spus ucenicilor lui: „Citiţi-mi Acatistul Mântuitorului!". Apoi a zis: „Citiţi-mi şi rugăciunile dimineţii!". Ucenicii i-au spus: „Părinte Cleopa, dar acum este ora de Vecernie. Mâine dimineaţă le vom citi. Bătrânul, ca un înainte văzător ce era, le-a spus: „Acum să-mi citiţi rugăciunile dimineţii, căci mă duc la fraţii mei!".
Într-adevăr, Părintele Cleopa ştia că va pleca la Domnul după miezul nopţii şi voia să aibă rugăciunile dimineţii citite, când va pleca din trup. A adormit întru Hristos ca un copil în braţele mamei sale, la orele 2,20, pe 2 decembrie, împăcat cu sine, cu Dumnezeu şi cu noi toţi.
Aceasta a fost pe scurt viaţa şi nevoinţa marelui duhovnic şi arhimandrit Cleopa Ilie, părintele sufletesc al Mănăstirii Sihăstria şi al multor părinţi, maici, ierarhi şi credincioşi din toată ţara şi chiar de peste hotare.
Deşi Prea Cuvioşia Sa nu era teolog cu studii, totuşi, prin viaţa şi sfinţenia sa, a dobândit de la Dumnezeu darul cunoştinţei, al înţelegerii şi al uimitoarei sale memorii. Totodată el a scris peste zece cărţi duhovniceşti şi de apărare a credinţei ortodoxe, mult căutate astăzi.
Cu adevărat, Părintele Cleopa, dacă voia, cu harul lui Hristos, mai putea rămâne încă cu noi! Dar dorea din suflet să meargă la Hristos, Căruia I-a slujit cu sfinţenie toată viaţa.
Sfinţia Sa a trăit ca un sfânt printre noi, s-a rugat toată viaţa, a luminat ca o candelă şi şi-a dat sufletul lui Hristos, ca un copil nevinovat.
Doamne, odihneşte cu sfinţii pe adormitul robul Tău, Arhimandritul Cleopa! Amin.”
(Articol publicat în Candela Moldovei, Buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, extras din nr. 11-12/nov.-dec. 1998)

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 922, Ultimul acces: 2026-10-20 11:11:50

Timp total: 0.04s...

[]:1