© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Veni, vidi... şi viciile diplomaţiei ruse (Evz.ro)[2013-09-03]Motto: "Biserica, pentru guvernul rus, a fost şi este o armă de rusifi care a popoarelor subjugate, aşa că, punând mâna pe Basarabia, prima grijă a Imperiului Rus a fost desnaţionalisarea clerului şi rusifi carea poporului român prin ajutorul bisericei." (Z. Arbore)Ruşii nu sunt versaţi în diplomaţie. Şi nu mă refer neapărat la etichetă şi protocol, ci la tratarea respectuoasă a partenerului de dialog, la negocierea civilizată şi la formularea argumentată a pretenţiilor, în definitiv, la identificarea unui compromis. Implacabili sau frivoli din punct de vedere diplomatic, ruşii nu au putut niciodată să dezlege un nod gordian, aplicând tactica de tăiere a acestuia. Doar că niciun ţar moscovit nu a fost şi nu este un al doilea Alexandru Macedon. Politica externă a ruşilor s-a bazat dintotdeauna pe "dreptul" la forţă, şi nu pe "forţa" dreptului. Pe tactica constrângerii, nu a convingerii. Imperiul Rusiei a irosit resurse umane şi materiale irecuperabile în cei cca 25 de ani (în sec. XVIII- XIX) de lupte pe teritoriul Principatelor Române, "acceptând cedarea" Bucovina habsburgilor, în 1775, şi obţinând, în 1812, un teritoriu derizoriu, în raport cu veleităţile ţariste, graţie hazardului, a jocurilor de culise, şi nu a dexterităţii emisarilor săi. Vizitele din săptămâna aceasta ale oficialilor ruşi se înscriu în acest ciclu succesoral al impotenţei lor diplomatice. Nu poţi delega un reprezentant al eşalonului secund ca să-ţi soluţioneze favorabil o chestiune prioritară a politicii externe. Nu poţi trimite un individ indezirabil, care va fi trimis la origini, fie şi de o parte dintre locuitorii ţării gazdă. Dacă Putin are, în R. Moldova, o popularitate demnă de invidiat, de ce nu s-a scos la mezat? De ce la aniversarea creştinării Rusiei Kievene s-a îmbrăcat în straie de musafir, dar la comemorarea a 200 de ani de la raptul canonic al Basarabiei nu se sinchiseşte să vină? Se pare că avea dreptate N. Popovschi ("Istoria Bisericii Basarabiei sub ruşi") atunci când evidenţia că după 1812 s-a produs politizarea religiei, conlucrarea nefirească dintre Biserică şi poliţie, îndepărtarea episcopilor de credincioşi şi totala dependenţă a Bisericii de autoritatea laică (mai ales de persoana oberprocurorului sinodal) etc. În ceea ce-l priveşte pe Patriarh, vizita acestuia nu este doar inoportună, dar şi insolentă. Până la anexarea Basarabiei, comunitatea creştină din acest spaţiu a avut, timp de cca 400 de ani, aceeaşi organizare ecleziastică şi monahală ca şi în dreapta Prutului. Prin Ukazul ţarului Alexandru I, din 27 martie 1808, Gavriil Bănulescu devine membru al Sfântului Sinod de la Sankt-Petersburg şi Exarh în Moldova, Valahia şi Basarabia, încălcându- se astfel canonul 8 al Conciliului III ecumenic: "niciun episcop să nu cuprindă altă eparhie, care nu a fost mai de demult şi dintru început sub mâna lui sau a celor dinaintea lui" şi canoanele 13, 21 şi 22 ale Sinodului de la Cartagina, precum şi canonul 2 al Conciliului II ecumenic, prin care se interzice ca "episcopul unei anumite eparhii să-şi întindă puterea asupra altei eparhii". Asta în condiţiile în care Mitropolit al Moldovei era, din 1803, ÎPS Veniamin Costachi, iar al Ugro- Vlahiei (al Munteniei) – Dositei Filitti. Totodată, de ce înaltul prelat de la răsărit nu binevoieşte să treacă şi pe la Hotin, în schimb, îi onorează cu prezenţa pe separatiştii din stânga Nistrului, mai ales că la 1813 a fost creată Eparhia Chişinăului şi a Hotinului, nu şi a Tiraspolului? Un alt aspect semnificativ îl constituie reminiscenţele materiale şi lipsa oricăror dividende sesizabile. Atât Rogozin, cât şi ÎPF Kiril, vin în R. Moldova să vândă pielea ursului din pădure. Nu am auzit să ne fi promis vreun împrumut nerambursabil sau vreo donaţie de carte religioasă (cum ne-a oferit şi continuă să ne ofere România, bunăoară). Politica duplicitară şi falimentară din perioada ţaristă este perpetuată de aceşti emisari. Deşi Mitropolitul Bodoni insistase şi obţinuse ca toate cărţile bisericeşti să fie traduse în limba română, un exemplar de Biblie costa la Chişinău, după anexarea Basarabiei, 12 ruble şi 50 de copeici, pe când Biblia în limba rusă era vândută la doar 6 ruble. Cu o asemenea atitudine şi politici economice retrograde nu poţi câştiga aderenţi, ci doar opozanţi. Paradoxal, dar anume ineficienţa statului ţarist de a gestiona şi de a moderniza sistemul bisericesc din această regiune periferică a defunctului imperiu, a asigurat menţinerea elementului românesc în rândurile clericilor şi, implicit, a păstrat nealterată conştiinţa religioasă, dar şi cea naţională a românilor basarabeni. După 200 de ani, suntem într-o situaţie similară. Cu alte cuvinte, propun să nu ne ofticăm de vizita emisarilor moscoviţi, oricum nu-i putem declara pe toţi persoane non-grata, mai ales că ruşii nu vor înţelege niciodată dictonul roman "veni, vidi, vici", iar noi avem ocazia să le dejucăm planurile vicioase şi să profităm de pe urma debandadei lor diplomatice. Autor: Ion Mischevca Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 677, Ultimul acces: 2026-10-21 14:07:29
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
