© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Patriarhul României la Mănăstirea Ghighiu[2013-09-01]Patriarhul României s-a aflat în duminica a X-a după Rusalii în mijlocul obştii mănăstirii prahovene Ghighiu. În această zi, la 1 septembrie 2013, în Biserica Ortodoxă, a început un nou an bisericesc. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit în prezenţa credincioşilor aflaţi la mănăstirea prahoveană Ghighiu, o rugăciune de mulţumire lui Dumnezeu, pentru toate binefacerile primite în anul bisericesc ce a trecut, după cum aflăm de la Radio TRINITAS. Totodată, prin această rugăciune Părintele Patriarh a cerut ajutorul lui Dumnezeu pentru anul în care Biserica noastră a intrat începând de astăzi.În cuvântul de învăţătură adresat credincioşilor prezenţi la Sfânta Liturghie Preafericirea Sa a explicat Pericopa Evanghelică rânduită de Biserică a se citi în această zi, referitoare la Vindecarea lunaticului. „Evanghelia ne arată trei mari adevăruri şi anume în primul rând că Iisus constată că în lume se află multă suferinţă, dar puţină credinţă. În al doilea rând, cu toate că în popor credinţa era slabă, Hristos Domnul plin de iubire milostivă vindecă copilul lunatic care era stăpânit de un duh necurat şi care a fost adus la el de către tatăl copilului. De asemenea, vedem că Mântuitorul Iisus Hristos arată adevărul potrivit căruia duhurile rele nu ies uşor din omul pe care îl stăpânesc, de aceea spune El că acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şi post, arătând prin aceasta importanţa rugăciunii şi a postului pentru vindecarea oamenilor bolnavi şi în special a celor stăpâniţi de duhurile cele rele”, a spus Părintele Patriarh. În continuare, Preafericirea Sa a subliniat importanţa prezenţei postului unit cu rugăciunea în vieţile noastre: „Hristos Domnul ne arată că o credinţă puternică înseamnă o prezenţă puternică a harului lui Dumnezeu în om şi numai având această prezenţă a harului lui Dumnezeu în om ca urmare a credinţei, duhurile rele se tem să mai stea în oameni şi pleacă. Îndată după ce reproşează într-o anumită măsură ucenicilor că au credinţă puţină, Hristos Domnul adaugă: iar acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post. Aceasta înseamnă că rugăciunea unită cu postul devine mai puternică.” De asemenea, Părintele Patriarh a arătat de ce rugăciunea fără post este mai slabă: „Pentru că postul este o stare de jertfă, o ofrandă liberă adusă lui Dumnezeu ca un fel de recunoaştere a dependenţei noastre de ajutorul lui Dumnezeu înainte de a ne pune vreo nădejde în lucrurile materiale. Mâncarea trecătoare pe care o consumăm pentru hrana trupului dă o anumită forţă fizică, dar nu şi o anumită forţă spirituală, rugăciunea însă ne dă forţă spirituală. Când omul se află în stare de post el este totalmente concentrat în rugăciune şi prin rugăciune şi prin postire foamea şi setea după hrană materială se transformă în foame şi sete după hrana spirituală, după iubirea milostivă şi netrecătoare şi neapusă a lui Dumnezeu. Deci, când omul posteşte el se hrăneşte altfel, se hrăneşte mai mult din cuvintele Scripturii, dar şi din rugăciune ca relaţie vie, directă a omului cu Dumnezeu”. Părintele Patriarh a vorbit şi despre suferinţă şi despre rolul ei pedagogic. „Hristos Domnul doreşte ca oamenii care suferă să aibă credinţă puternică pentru a se putea vindeca, dar şi cei din jurul lor, pentru că foarte adesea copiii suferă din cauza necredinţei sau păcatelor părinţilor lor. Evanghelia nu ne spune de ce acest copil a devenit lunatic, dar se poate înţelege că de fapt necredinţa părinţilor, sau unele păcate ale lor au făcut ca duhurile rele să prindă curaj şi să chinuie pe acest copil. Uneori copiii suferă nu din cauza păcatelor părinţilor, ci suferinţa lor este o chemare ca părinţii lor să îşi pună mai mult nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu decât în oameni, decât în lucrurile materiale, în poziţia socială, în avere, în relaţii de influenţă. Deci, copilul suferind este o atenţionare a părinţilor şi în acelaşi timp este o atenţionare pentru toţi cei din jur că numai atunci când suntem confruntaţi cu boala ne dăm seama cât de mare este darul sănătăţii ca dar de la Dumnezeu. (…) Hristos Domnul nu doreşte suferinţa nimănui, dar uneori suferinţa este îngăduită ca omul să se întărească în credinţă şi să caute mai mult viaţa veşnică decât fericirea trecătoare de pe acest pământ”, a spus Părintele Patriarh. De asemenea, Preafericirea Sa a vorbit şi despre începutul anului bisericesc: “Astăzi, la 1 septembrie, Biserica Ortodoxă prăznuieşte începutul anului nou bisericesc, începutul indictionului. Anul bisericesc începe la 1 septembrie, anul civil începe la 1 ianuarie. Tradiţia biblică păstrată şi astăzi la evrei spune că anul începe toamna fiindcă şi istoria omenirii a început toamna, în rai, când pomii aveau roade. Această tradiţie ca anul bisericesc să înceapă toamna este preluată din Vechiul Testament unde Anul Nou se numeşte Capul sau Începutul Anului, dar şi pentru că Hristos Domnul a anunţat într-o toamnă, într-o sâmbătă, în sinagogă că profeţia lui Isaia: Duhul Domnului este peste mine şi m-a trimis să binevestesc săracilor mântuirea, iar celor robiţi eliberarea şi să vestesc anul Domnului face o legătură între anul nou bisericesc şi începutul împlinirii profeţiei lui Isaia în lucrarea mântuitoare a lui Iisus Hristos pe pământ”, a spus Părintele Patriarh. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că anul bisericesc este un nou an al mântuirii prin care ni se arată taina Bisericii: „Anul bisericesc are ca primă sărbătoare Naşterea Maicii Domnului pentru că Maica Domnului este icoana cea vie a Bisericii şi ultima lună din anul bisericesc are trei mari sărbători care se referă la realităţile ultime, la sfârşitul lumii, şi anume: Schimbarea la faţă a Domnului arată slava lui Hristos care va veni să judece vii şi morţii, Adormirea Maicii Domnului ne arată taina Bisericii care ne trece, ne mută din lumea aceasta trecătoare, din viaţa trecătoare la viaţa veşnică netrecătoare. A treia sărbătoare mare este Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul care este dascălul pocăinţei. Împreună cu Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul va mijlocii pentru mântuirea păcătoşilor care s-au pocăit în sufletul lor, dar nu au mai trăit pe pământ pentru a arăta pocăinţa şi în fapte, iar Hristos Domnul, schimbat la faţă plin de slavă este Dreptul Judecător care se va arăta la sfârşitul lumii. Deci, anul bisericesc este anul mântuirii, fiecare an bisericesc est un nou an al mântuirii prin care ni se arată taina Bisericii în care este prezent Hristos şi care cheamă lumea la mântuire prin Evanghelie, prin Sfinţii Apostoli, prin slujitorii sfintelor altare”. „Acum la început de an bisericesc noi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite în anul bisericesc care a trecut şi în acelaşi timp cerem ajutorul lui Dumnezeu şi pentru anul bisericesc în care am intrat. Acest an bisericesc înseamnă că ne propunem, acum la început de an, să venim mai des la Biserică, să ne spovedim mai des, să ne împărtăşim mai des, să săvârşim mai multe fapte bune decât anul trecut şi să ne gândim că fiecare clipă, fiecare ceas, fiecare zi, săptămână şi lună reprezintă un timp al mântuirii, al unirii noastre cu Dumnezeu, pentru că în starea sufletească ne va găsi moartea, în aceea ne va judeca. Dacă ne va găsi împăcaţi cu Dumnezeu, cu semenii noştri dobândim raiul, dacă clipa morţii ne găseşte despărţiţi de Dumnezeu atunci nu dobândim fericirea veşnică, ci nefericirea de a nu fi răspuns iubirii lui Dumnezeu cu iubirea noastră”, a mai spus Preafericirea Sa. Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de către Sfinţii Părinţi la Sinodul I de la Niceea, când s-a rânduit să se sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mântuirii creştinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind tuturor 'anul bineplăcut Domnului'. S-a hotărât de către Sfinţi Părinţi (318) participanţi la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, pe considerentul că începutul activităţii de propovăduire a Evangheliei de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a făcut la începutul lunii septembrie, deoarece după calendarul iudaic intrarea în sinagoga din Nazaret (Luca 4, 14-19) a Mântuitorului, după întoarcerea din pustia Carantaniei, a fost în luna a şaptea, numită Tişri (care corespunde în calendarul nostru lunii septembrie). Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 10726, Ultimul acces: 2026-10-21 19:17:11
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
