CÂTE CEVA – Benone Burtescu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

[2013-08-16]

Despre o publicaţie REALĂ sau IMAGINARĂ numită SEMNELE TIMPULUI
Titlul de revistă SEMNELE TIMPULUI aparţine şi ca idee şi ca patent “Mişcării Advente” de peste un veac şi jumătate în urmă. Iniţial s-a vrut să fie expuse şi discutate în ea evenimentele profetice trecute, prezente şi viitoare cât mai aproape de sensurile biblice. Cât de mult s-a păstrat, s-a îmbunătăţit sau s-a deteriorat acest primariat nu este treaba mea să recenzez, dar câte ceva mi se pare oportun să spun la rugămintea unui grup de fraţi adventişti pe care întâmplător i-am găsit în jurul publicaţiei SEMNELE TIMPULUI Nr. 12 (2011) volumul 22 nr. 165, şi care m-au rugat insistent să fac acest lucru. Titlul apariţiei era “50 de MOMENTE CRUCIALE prin care creştinismul a schimbat istoria lumii”. Pentru că le-am promis acest lucru a trebuit să citesc întreaga lucrare, recunoscând că unele articole mai cu atenţie, altele mai în fugă.
La începutul “seriei noi” cum este numită revista începută după 1990, când se concepea ce să conţină şi cum să arate ea în Limba Română, am fost solicitat să-mi spun părerea. Mi-am spus-o. Ea a fost diferită de cea a interlocutorilor mei oficiali în sistem şi ţin minte că a rămas doar ca o “diferenţă” de opinii, fără nici o supărare care să afecteze relaţiile frăţeşti. Nu a fost însă o discuţie superficială, de complezenţă, ci una profundă. În câteva zile, care mi s-au pus atunci la dispoziţie, am făcut o machetă de revistă, ca şi cum ar fi fost un număr al ei, pornind de la titlu asupra căreia eram de acord, “SEMNEELE timpului”, editorial, subiecte de tratat, chiar şi grafică şi închipuire de copertă, etc. Am predat propunerea, dar am simţit că era considerată prea clasică, prea tiparică, şi cum se şi cuvenea, nici o insistenţă mai departe. Au trecut de atunci anii cu grămada şi până la întâmplarea de zilele trecute de care v-am amintit, doar din când în când şi din mers, mi-a scânteiat poate câte ceva despre SEMNELE TIMPULUI.
Aşa dar, acum când scriu aceste rânduri am în faţa mea publicaţia revistei SEMNELE TIMPULUI, sub formă de almanah, sub titlul “50 de momente cruciale…”. Dacă “SEMNELE TIMPULUI” nu sunt legate de PROFEŢII, cum se cuvine, nu reprezintă decât o culegere de date istorice şi atât. Articolele sunt bine selectate, frumos intitulate, inteligent subliniate ca evenimente, dar fără dinamica, fără puterea profetică, sunt un şirag de perle căruia îi lipseşte veşnicitatea. “Încă 50 de momente cruciale din istoria creştinismului”, sunt anunţate la sfârşitul publicaţiei. Ele pot avea titluri foarte inteligent găsite, scoase din noianul de momente al istoriei cu multă dibăcie şi talent, un fel de “corolă de lumini” căreia îi lipseşte focul iubirii divine şi rotocolul veşniciei post mântuitoare. Cuvântul “profetic” legat intrinsec de titlul publicaţiei este uitat sau evitat de cei 25 de redactori ai celor 50 de articole. Doar Florin Lăiu îl aminteşte în treacăt în articolul său “1844 cheile mileniului parusia”, citez: “Împlinirea istorică a profeţiilor l-a fascinat” ( e vorba de William Miller). De fapt autorul nu face un comentariu 1844 – 2300 ani profetici cum ar cere titlul “SEMNELE Timpului”, ci face un pic de bibliografie Miller, pe care îl numeşte când “chiabur” (vezi Dan Diaconescu), când deist, când mason. Scriitura este foarte bine făcută. William Miller , conform autorului, “a luat poziţie deshisă împotriva deismului, răspunzând provocărilor din partea prietenilor săi deişti”, pe când – altfel de scriitură interesantă-, “În acelaşi an, 1831, s-a retras din masonerie”. Urmează comentariul (comentariu interesant): “Totuşi este demn de menţionat, că Miller nu va demoniza şi nu va deprecia niciodată Frăţia Masonică”. Articolul nu se încheie cu trimiterea “momentului Miller” la profeţie, ci cu “o adevărată celebrare a unităţii în diversitate”. În privinţa acestei expresii bombastice părerea mea este că ea contraface în manieră temporară discursul adevărat DIVERSITATE în UNITATE, caracteristică a existenţei sub un infinit de forme în divinitate. Ca să mă refer iarăşi şi tot la FLorin Lăiu faţă de care am “neruşinarea” să-mi permit ceea ce n-o pot face cu ceilalţi 24 redactori ai publicaţiei, nici articolul “1798 Sfârşitul puterii seculare a papilor” nu face referire la profeţie, măcar puţină din cât de multă face Biserica Adventă oficială, Apocalipsa 13, 3.
Din punct de vedere secular, publicaţia despre care fraţii mi-au spus să scriu câte ceva, este în parametrii optimi, dar nu sub titlul SEMNELE TIMPULUI. Cel mai bun articol este introducerea făcută de Norel Iacob sub frumosul titlu “Plăcuta povară a istoriei”. El are dreptate cu istoria reală – istoria adevărată, la urma urmei istoria-istorie, etc., istorie scrisă pe pământ care de s-ar putea fi imaginată faţă în faţă cu cea scrisă în cer.
Extrapolând gândirea lui Norel la SEMNELE TIMPULUI profetic, comentariile pot fi diferite până la contradictorii, dar titlul acesta implică, obligă a le face. Nu este o referire la înscrierea în paginile unei publicaţii a evenimentelor importante într-un chip măiestrit, ci a “răbufnirii” adevărului profetic în evenimentele importante ca împlinire.
Din lectura acestei publicaţii – cer iertare că greşesc poate neavând imaginea generală a celorlalte numere de revistă apărute -, înţeleg că poate aparţine oricărei asociaţii religioase sau şi seculare. Aici e mirarea mea, pentru că pe coperta interioară este menţionat “credem în punctul nostru de vedere”. La câţiva centimetri mai sus deasupra acestei declaraţii este într-adevăr un punct alb pe fondul roşu cărămiziu al copertei, iar cuvântul “punctul” din declaraţie este şi el alb şi scris mai pronunţat. Cititorul caută acest punct de vedere anunţat. Aşa e cititorul. Nu-l găseşte. Înşiruirea de ştiri, oricât ar fi de bine făcută, nu e un punct de vedere.
Iertare totuşi de mirare. Cum se poate ca o publicaţie cu titlul “SEMNELE TIMPULUI, 50 de momente cruciale prin care creştinismul a schimbat istoria lumii” să se încheie cu publicitate pentru “fulgi de cereale”. Valoarea ultimei coperţi este totdeauna foarte apropiată de prima, sau cel puţin aşa s-ar cuveni la orice publicaţie. Deschid publicaţia în discuţie şi o pun cu faţa în jos, şi copertele fiind cu faţa în sus, ar fi natural să aibă mesaje complementare. Nu se poate forţa nici măcar extrapolarea că dieta ultimelor zile ale istoriei lumii ar putea fi un semn al timpului. Cititorul simte că e publicitate şi se întreabă ce legătură ar putea avea cu ceea ce conţine publicaţia din titlul atât de serios.
Propunerea mea şi simplă şi demodată şi oricum ar mai putea fi numită, este tot cea de acum peste 20 de ani în urmă.
O publicaţie sub tiltul SEMNELE TIMPULUI să prezinte evenimente mari din istoria lumii, cea trecută, cea prezentă şi cea viitoare, în raport de profeţiile biblice. Pot fi şi greşeli. Nu-i nimic. Recunoaşterea lor când se dovedesc, nu face decât să crească autenticitatea comentariilor.
Trăim evenimente extraordinare despre care nu se spune nimic sau se spune prea puţin. Personal am toată confidenţa capabilităţii şi inspiraţiei servilor credincioşi lui Dumnezeu şi publicaţia comentată este o dovadă că se poate. Cum ar arăta un număr festiv (să-i zicem) al revistei SEMNELE TIMPULUI pe tema “Revoluţia arabă în profeţie”, făcută de aceiaşi, să zicem iar, 25 de redactori? S-ar greşi? Poate. Oricum, spre învăţătură şi pe drumul profetic al revenirii Mântuitorului, aşa cum zice Norel Iacob, crucificarea Domnului a fost momentul suprem care a schimbat juridic istoria lumii două mii de ani în urmă şi care o va schimba şi real, foarte curând.
“Gândeşte mai deparate”, este îndemnul revistei despre care am pomenit câte ceva şi la greşeli îmi cer iertare. Mă alătur celor ce duc povara ei şi spun şi eu “gândeşte mai departe”, căci minunea minunilor, ÎMPĂRĂŢIA, este foarte aproape.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

Sursa: www.InterCer.net

Contor Accesări: 779, Ultimul acces: 2026-10-20 01:42:06

Timp total: 0.04s...

[1]:1