© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Maica Domnului cinstită la Mănăstirea Moisei[2013-08-13]Mănăstirea Moisei îşi serbează hramul joi, 15 august 2013, cu ocazia praznicului Adormirea Maicii Domnului.Moiseiul este una dintre cele mai mari şi mai vechi comune din Maramureş, situată în nordul judeţului, pe cursul superior al râului Vişeu, între oraşele Borşa şi Vişeu de Sus, la depărtare de 136 de kilometri de Municipiul Baia Mare, reşedinţa actuală a judeţului şi la 70 kilometri de Sighetu Marmaţiei, reşedinţa istorică a Maramureşului. Hotarul Moiseiului are o suprafaţă de 113 kilometri pătraţi, cea mai mare parte formată din munţi şi dealuri. Centrul localităţii se afla în Lunca Viseului, laturile se întid pe văile Izvorul Dragoş, pe Izvorul Negru şi pe dealurile din jur. Mică biserica de lemn datând din sec. XIV la poalele muntelui Pietrosu Rodnei (Monumente, Cluj-Napoca, 1982) este atribuită de tradiţie lui Moise Coman, ridicată în amintirea fiului său, monahul Grigore în 1672. Mănăstirea este atestată documentar în 1637 ca rezidenţă a Episcopului Dumitru Pop. Biserica actuală de lemn a fost sfinţită de Mitropolitul Ardealului, Sfântul Ierarh Sava Brancovici, în 1672, când se pun temeliile vieţii manăstireşti (ACMI, Transilvania, IV, 1938), ca metoc al mănăstirii Putna, în prezenţa delegaţilor din Moldova, aducători de cărţi şi daruri, dovadă a legăturilor cu mănăstirile bucovinene. La 1682 egumenul Timotei Brasoveanu a arătat existenţa unor relaţii şi cu Brasovul. Arhitectură nu e de tip maramuresan, este de proporţii reduse, turn scurt, clopotniţa deasupra pronaosului. Picturile murale sunt vechi după 1650, finisate parţial la sfinţirea din 1672, cu fragmente arătând parietal şi pe bolţi, colorit viu, decoraţiile sunt bogate, iconostasul fiind cu motive baroce. Centrul de pictură este înfiinţat de Episcopul Dumitru Pop la începutul sec. XVII, cu icoane executate în stil postbizantin tradiţional şi arta renascentistă (V. Drăguţ, 1976; Monumente, Cluj-Napoca, 1982). Vechea bisericuţa după aproximativ, două sute de ani, a ajuns în stare de degradare, necorespunzătoare şi neîncăpătoare. Era nevoie de alta. În timpul acela se ştie despre un călugăr cu numele Iosif. Probabil că acela a fost stareţul mănăstirii. Pe o bârna din peretele sudic al bisericii stă scris: „Aceasta biserică nouă au ridicat-o călugărul Iosif în anul Domnului 1599”. Şi precizarea din inscripţie ca la mănăstirea Moisei se construieşte o biserică nouă, implica existenţa a uneia vechi. Călugărul Iosif a ridicat o biserică nouă necesară mănăstirii la momentul evoluţiei ei de atunci. Aceasta biserică a rezistat tuturor vicisitudinilor naturii şi tuturor valurilor istorice. Ea a fost ferită de arderea tătarilor din 1717, care au aprins o mulţime de biserici din Maramureş, chiar şi în satul Moisei au fost arse doua biserici atunci. A scăpat şi de distrugerile crudului general Bukow, care a râs de pe suprafaţa Transilvaniei aproape toate manăstirile. Biserica din 1599 este construită din lemn de molid şi a fost aşezată pe o fundaţie construită din piatra brută, puţin ridicată deasupra solului. Are lungimea de 12,5 metri, iar lăţimea de 4,5 metri. Altarul are 4/2,5 m. Este împărţită în altar, naos şi pronaos, iar în fata are pridvor. Acoperişul este unitar, iar deasupra pronaosului se ridică turnul şi coiful cu crucea. Bârnele sunt late şi îmbinate la capete în stilul coada de rândunica şi la mijlocul lor sunt prinse între ele prin cuie de lemn pentru a se păstra peretele drept. Pictura parietală se păstrează numai fragmentar, dar în cea din catapeteasma se pot identifica registrele şi chipurile sfinţilor. Pristolul este format dintr-un trunchi de copac, a bradului din legendă, pe care se afla tăblia mesei formată din două scânduri de molid. Intrarea în biserica este foarte joasă. Trebuie să te pleci mult când intri. Uşa este formată din două scânduri, cioplite din trunchiuri groşi. Pe aici a intrat Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş, Sfănţui Ierarh Sava Brancovici, călugări, preoţi şi credincioşi fără număr. Biserica nouă din zid, este construită între 1910 şi 1911, în stil neoclasic, cu pictura numai pe iconostas, portal cu coloane pe faţada vestică şi colecţie de icoane vechi în stil bizantin. Biserica nouă are formă de cruce şi următoarele dimensiuni: 28 metri lunginea, 12 lăţimea 35 înălţimea şi 0,30 grosimea pereţilor. Este împărţită în altar, naos şi pronaos, iar în fata are pridvor deschis, şi patru coloane cu înălţimea de zece metri, care susţin frontonul cu icoana hramului, "Adormirea Maicii Domnului". Biserica este luminată de ferestre mari. Icoana Sfântului Nicolae a fost dăruită la 1755, la Adormirea Maicii Domnului. Biserica a fost pictată în 1982 şi sfinţită în 1986 de către Înalt Preasfintiul Teofil Herineanul. Tot aici se găsesc cărţi vechi, dovedind legături cu Tara Românească şi Moldova, cu Brasovul existând şi un atelier de pictură: icoane. Poarta de intrare şi zidul de piatră ce împrejmuieşte incinta, au fost construite între anii 2008-2011. Altarul de vară, construit în stil maramuresan deserveşte pentru slujirea în sobor, la Hramuri, când curtea mănăstirii devine neîncăpătoare pentru zecile de mii de credincioşi ce vin să-şi unească rugăciunile rostite cu evlavie. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 10236, Ultimul acces: 2026-10-24 06:43:21
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
