CÂTE CEVA – Benone Burtescu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

[2013-07-26]

“Şi tot pământul se MIRA după fiară”
Mă mir şi eu? Din moment ce “tot pământul” se miră, înseamnă că şi eu. Biblia nu vorbeşte despre un imperativ, despre o obligativitate de mirare, ci despre o “stare de mirare”. Dacă vreau să mă mir mă mir, dacă vreau să nu mă mir, nu mă mir, dar indiferent cum, … mă mir, participant la mirare sau spectator.
Vorbirea figurativă a textului apocaliptic nu face casă bună cu limbajul democratic planetar al ultimelor zile, care se vrea egal, frăţios, cumva evanghelic, nedescriminatoriu. Cuvântul “fiară”, care la origine are motivaţia să fie absolvit de intoleranţă, a căpătat în acest timp al “democratizării” o înţelegere dură şi e evitat, ocolit pentru a nu arăta incriminatoriu, deşi uneori fără reuşită. Biblic, “Berbecele”…. împăraţii Mezilor şi Perşilor, “Ţapul” …. “împărăţia Greciei”, e o situaţie mai admisă discursului democratic, deoarece “fiara” este concretizată în “berbece”, “ţap”, etc. Prin extrapolarea interpretativă, se ajunge la prima fiară – din suita de fiare profetice – “ca un leu cu aripi de vultur” – Babilonia, şi a patra fiară “nespus de grozav de înspăimântătoare şi puternică…”, Roma, Roma păgână, Roma papală, etc. şi interpretarea 1798 “Unul din capetele ei părea rănit de moarte”.
Discursul teologic şi profetic interpretativ este mai uşor de ţinut cu cât el este istoric mai vechi ca referinţă. Nu se supără nimeni că Babilonia, Medo-Persia, chiar şi Grecia sunt reprezentate în profeţie, prin “fiare”. Cu Roma, deja cel ce ţine discursul profetic intră într-o stare de grijă a ce spune şi cum spune, şi dacă despre Roma păgână se mai poate spune orice, începând cu Roma papală către istoria ei la zi, grija sporeşte şi nu e rău, dacă ea duce la curăţirea discursului de greşeli sau răutăţi volitive. În acelaşi timp, din multe motive discursul poate îngheţa, amuţi sau scos din intepretarea iniţială, adaptat la starea modernă. Nu e treaba mea să spun dacă e bine sau e rău, dar mă mir şi caut să înţeleg mersul lucrurilor.
Cum am amintit, 1798 este un an de referinţă profetică în interpretarea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Reforma lui Luther a dat o lovitură ideologică foarte puternică papalităţii, dar se socoteşte că “rana de moarte” profetică din Apocalipsa 13, 3 – deşi nu a fiarei, ci a unuia din capetele ei -, se referă la lovitura administrativă prin armatele conduse de generalul Berthier.
Textul profetic amintit, este de o claritate fără cusur şi cuprinde trei lucrări, cu caracter istoric şi ideatic.
1. “Unul din capetele ei părea rănit de moarte”
2. “Dar rana de moarte fusese vindecată”
3. “Şi tot pământul se mira după fiară”
Multe discursuri şi multă bibliografie pe anul 1798, cu referire la ceea ce se numeşte “rana de moarte”. Ceva discurs se mai ţine şi ceva bibliografie mai e folosită ca referinţă în legătură cu ceea ce se cheamă “vindecarea rănii de moarte”. Foarte puţină bibliografie şi discurs aproape deloc cu privire la “şi tot pământul se mira după fiară”. Observaţia este că cu cât ne apropiem de profeţiile la zi cu atât tăcerea devine mai mare. De la “capul de aur” Nebucadneţar despre care îmi permit să spun orice căci oricum nimeni sau puţini sunt interesaţi de ceea ce spun şi până la “mă mir” într-un fel particular şi neinteresant “după fiară”, este nu doar un drum lung în timp, ci şi unul de “involuţie” ideatică. De mirat ne mirăm căci aşa zice Biblia, dar poate fi şi un mirat nemirat, de rutină, cu nepăsare, adică ne mirăm şi doar atât? Înseamnă ceva specific mirarea despre care vorbeşte profeţia? Este o mirare pozitivă, exclamatică de felul “cum aşa” sau una de înţeles “iată că profeţia se împlineşte”?
Rămăşiţa din rămăşiţele protestantismului, mai interpretează că cele două – să nu le zicem “fiare”, ci “figuri simbolice” profetice din Apocalipsa 13, cea care se ridică din mare şi cea care se ridică din pământ, ar fi respectiv papalitatea şi America. Mie mi se pare că al treilea element profetic din textul amintit, “mirarea”, are loc, cronologic, după vindecarea rănii de moarte, adică mai spre acum. După un sfert de veac, ne mirăm că evenimentul de epocă târzie, căderea cortinei de fier, eveniment de dimensiuni profetice, a avut loc şi sub comanda papei, care a fost cel puţin al treilea dacă nu chiar primul din trioul Vatican, Washington, Moscova reprezentate de Ioan Paul, Reagan, Gorbaciov. Mai încoace am asistat la repunerea ideologiei Vaticanului pe pilonii ei de către papa Ratzinger-Benedict, iar acum, este imagine mediatică de prim plan că “lumea se miră”, chiar şi cea care nu ştie de 1798, se “miră” fără “rana de moarte” şi fără “vindecarea” ei, se “miră” în gura mare pe toate canalele media şi comunică zilnic mirarea. Cei cu teza de doctorat “1798″ se strecoară nevăzuţi printre mirările celorlalţi, privind parcă în altă parte, adică fără bibliografie şi fără discurs.
Apocalipsa este o splendoare profetică. Este de savurat fiecare iotă, cu mirare şi minunare. În fiecare emisiune transmisă de la centrul principal al Bisericii de emisiuni despre Apocalipsa este prezentat de obicei un capitol din această sfântă carte. În ultima vreme însă, după capitolul 12, transmisiunea trece la “reţete culinare”. Capitoul 13 este sărit. Telespectatorii se miră şi de acest lucru, mirare şi ea din mirarea “după fiară” a întregului pământ.
Aflu din mirarea jurnalisticii seculare (pe care aş chema-o sa se mai mire şi pe la amvoanele de pe unde nu se mai miră nimeni), că papa Francis este în vizită în marea Brazilie cu ocazia zilelor tineretului mondial sosit ca la olimpiadă din toate colţurile lumii cu cântece şi dansuri de toate felurile şi defilare de steaguri în umbra unei imense cruci de fond, al cărei steag însângerat nu se vede. Reprezentanţi ai continentelor au primit binecuvântarea pontificală. Estimaţia mediei este de trei milioane de peregrini. Mi se şterge din memorie Palatul culturii din Bucureşti cu “festivalurile” lui. Este apărat de către poliţie de entuziaştii care vor cu orice chip măcar să-i vadă popmobilul, apărat de poliţie de cei care protestează împotriva lui din cauza sumelor imense cheltuite pentru această vizită în defavoarea celor care n-au ce mânca, arată principalele canale de comunicare oficiale ale lumii. “Şi tot pământul se mira…”. Mă mir şi eu. La urma urmei “mirarea” este cel mai inofensiv lucru, deşi e de substanţă profetică divină.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

Sursa: www.InterCer.net

Contor Accesări: 792, Ultimul acces: 2026-10-18 03:56:57

Timp total: 0.04s...

[1]:1