Sfânta Liturghie la hramul istoric al Catedralei Patriarhale - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Sfânta Liturghie la hramul istoric al Catedralei Patriarhale

[2013-05-21]
Sfinţii Împăraţi Constantin cel Mare şi mama sa Elena au fost sărbătoriţi, astăzi, 21 mai 2013, în Biserica Ortodoxă Română. Cu acest prilej, Catedrala Patriarhală din Bucureşti şi-a sărbătorit hramul istoric.
Sfânta Liturghie de hram a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi de opt ierarhi, înconjuraţi de un sobor preoţi şi diaconi, pe un podium special amenajat lângă Catedrala Patriarhală.
Alături de Preafericirea Sa s-au aflat următorii ierarhi: Înaltpreasfinţitul Dionisie, Mitropolitul Corintului, Înaltpreasfinţitul Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria şi Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
După citirea Sfintei Evanghelii, Patriarhul României a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre semnificaţiei Pericopei Evanghelice citită în cadrul Sfintei Liturghii, dar şi a Apostolului: „Această Evanghelie se citeşte de obicei atunci când este pomenit un ierarh, un păstor şi în mod semnificativ a ales această lectură din Evanghelie pentru a fi citită la pomenirea Sfântului Împărat Constantin care nu era episcop, dar care a devenit prin purtarea de grijă faţă de Biserica lui Hristos un părinte duhovnicesc, un protector al ei. De aceea, el este într-un fel numit episcop din afară, un supraveghetor, un veghetor, un apărător al Bisericii. Apostolul care s-a citit astăzi este şi mai surprinzător pentru că nu vorbeşte de sfinţi în general, ci vorbeşte despre convertirea Sfântului Apostol Pavel în faţa porţilor Damascului pe când prigonea pe creştini. Astfel, Sfântul Apostol Pavel a devenit dintr-un prigonitor al Bisericii unul dintre cei mai mari păstori ai ei. După Hristos el este al doilea prin râvna sa pentru credinţa în Iisus Hristos şi pentru Biserică. El care a fost prigonitor al Bisericii devine cel mai mare misionar al lui Hristos şi al Bisericii. Prin aceasta vedem o analogie între convertirea Sfântului Apostol Pavel, care vede o lumină copleşitoare în amiaza mare, lumină prin care îi vorbeşte Hristos şi îi schimbă viaţa, şi Sfântul Împărat Constantin care a văzut tot aşa, ziua în amiaza mare, un semn ceresc, dar nu o lumină care l-a orbit, ci semnul Sfintei Cruci pe cer şi a primit încredinţarea că prin acest semn va învinge. Sfântul Împărat Constantin a însemnat armata sa cu semnul Sfintei Cruci, iar în data de 28 octombrie 312, lângă Roma, la Podul Vulturului pe Tibru, a învins armata duşmanului său Maxenţiu, deşi aceasta era mult mai numeroasă. Ca semn de recunoştinţă, Sfântul Împărat Constantin a început să apere pe creştini. Mai întâi, în anul următor, le-a dat libertate prin Edictul de la Mediolanum sau Milano de astăzi, după care a ajutat Biserica prin o mulţime de înlesniri”.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au schimbat faţa lumii, au marcat o cotitură în istorie, a arătat Patriarhul României, spunând că: „Din prigonitor, Imperiul Roman devine Imperiul Creştin. În edictul de toleranţă religioasă de la Milano din 313 se spune că fiecare cetăţean roman are dreptul să urmeze credinţa pe care o doreşte şi să se închine divinităţii din cer aşa cum doreşte. Deci, era o libertate creştină, o libertate religioasă pentru toţi cetăţenii, aceasta cuprinzându-i în primul rând pe creştini. Prin faptul că a menţionat că fiecare se poate închina unei divinităţi din cer, nu de pe pământ, de fapt a desfiinţat cultul împăratului ca fiind zeu, ca fiind un Dumnezeu”.
În continuare, Preafericirea Sa a prezentat măsurile împăratului Constantin favorabile creştinilor: „Sfântul Constantin cel Mare a fost un păstor al Bisericii în înţelesul de ajutător al ei. Cei care au fost persecutaţi s-au putut întoarce din exil, creştinii care au pierdut biserici, locaşuri sfinte sau averi le-au primit înapoi. Sfântul Împărat a arătat în toate o grijă deosebită pentru lucrarea misionară a Bisericii. Împreună cu mama sa Elena au construit locaşuri de cult în cele mai importante locuri din Răsări şi Apus, la Ierusalim, la Roma şi la Constantinopol unde a mutat capitala imperiului, numind Bizanţul Noua Romă şi după numele său, Constantinopol. În anul 306 ajunge el împărat în una din cele patru părţi ale imperiului, deoarece în timpul său Imperiul Roman era condus de doi împăraţi, unul în Apus şi altul în Răsărit, şi fiecare avea asociat câte un cezar, câte un împărat secund. După moartea tatălui său, împăratul Constantin Clor, în anul 306, Sfântul Constantin devine împărat pentru a patra parte a imperiului şi, apoi, biruind pe Maxenţiu în anul 313, rămâne singur împărat în Apus, iar în anul 324 a învins pe Liciniu, care deşi la început s-a înţeles cu Sfântul Constantin să dea libertate creştinilor, după aceea s-a răzgândit. Îndată după ce a ajuns singurul împărat în întreg Imperiul Roman, Sfântul Constantin, care a dat liberate celor persecutaţi, s-a interesat de unitatea Bisericii”.
Patriarhul României a arătat şi rolul împăratului Constantin la primul Sinod Ecumenic: „După ce au încetat persecuţiile din afară au început tulburările din interior ale ereziilor. De aceea, în anul 325, Sfântul Constantin a convocat primul Sinod Ecumenic a toată lumea la Niceea, lângă Constantinopol. Acest sinod a formulat primele opt articole din Crezul pe care îl rostim astăzi, niceo-constantinopolitan. Deci, Sfântul Împărat Constantin a fost interesat de unitatea de credinţă a imperiului şi a mediat astfel încât el a organizat de fapt acest Sinod Ecumenic punând la dispoziţia ierarhilor poşta imperială şi palatul imperial de la Niceea, el locuind în al palat la Nicomidia, urmărind din aproape lucrările Sinodului I Ecumenic. Astfel, Sinodul a afirmat că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut”.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit şi despre activitatea Sfântului Constantin cel Mare pe teritoriul ţării noastre: „Sfântul Împărat Constantin s-a născut nu departe de ţara noastră, s-a născut în Serbia de astăzi. Însă nu erau sârbi atunci, ei au venit în secolul al VII-lea şi s-au creştinat în secolul al IX-lea, iar Sfântul Constantin s-a născut mai probabil în anul 273. Regiunea în care s-a născut el s-a numit Dacia Mediteranea ceea ce înseamnă ca era o regiune locuită de daco-romani. În această regiune, el s-a născut în oraşul Naisus care astăzi se numeşte Niş. A avut o deosebită preocupare şi simpatie pentru teritoriul ţării noastre, de aceea el a recucerit într-un fel Dacia după părăsirea ei de către împăratul Aurelian, care a părăsit-o din cauza invaziilor popoarelor migratoare barbare. Trebuie să amintim aici, ceea ce se aminteşte foarte rar, că pentru a arăta interesul său pentru regiunea Dacia, adică Ţara Românească de astăzi din partea de sud a ţării, a construit un pod peste Dunăre, mai mare decât podul lui Traian, podul lui Constantin de la Sucidava, Corabia, Celei, din Oltenia de astăzi, care ar trebui mai bine cunoscut. Acest pod cu o lungime de peste doi kilometri a fost o punte de legătură şi o facilitate de a se ocupa mai mult de teritoriul acesta care a fost oarecum pierdut şi apoi recâştigat pentru Imperiul Roman. El a continuat creştinarea populaţiei începută de Sfântul Apostol Andrei. Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt cinstiţi cu multă evlavie pentru pilda vieţii lor, pentru dragostea lor faţă de Hristos şi faţă de Biserică. Ei devin modele pentru noi toţi în a păstra dreapta credinţă, în a apărat şi a ajuta Biserica şi modele în educaţie. Sfânta Elena l-a educat pe fiul său în credinţă astfel încât el a devenit un mare apărător al Bisericii şi un civilizator. Legile lui apără demnitatea umană, interzic tortura, divorţul, avortul, în secolul al IV-lea. Peste tot se vede grija pentru săraci, pentru cei orfani, pentru cei necăjiţi, atât din partea împăratului, cât şi din partea împărătesei. Sfânta Elena nu a fost numit împărăteasă doar pentru că era mama lui, ci a fost declarată Augusta, adică împărăteasă, de către Sfântul Constantin cel Mare”.
În încheierea cuvântului de învăţătură, Patriarhul României a subliniat evlavia pe care poporul român o are faţă de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi a urat tuturor persoanelor care poartă numele Sfinţilor Împăraţi ani mulţi şi fericiţi: „Evlavia poporului român pentru aceşti Sfinţi Împăraţi Constantin şi Elena este foarte mare. Faptul că noi avem aici Catedrala Patriarhală pusă sub ocrotirea Sfinţilor Împăraţi de către ctitorul ei Constantin Şerban Basarab Voievod ne arată că domnitorii românii au urmat exemplul Sfântului Împărat, fiind apărători şi ajutători ai Bisericii. Peste 1 700 000 de români poartă numele de Constantin şi Elena sau derivate. Tuturor le spunem astăzi ani mulţi cu sănătate şi fericire, cu spor în fapte bune şi mântuire, spre slava Preasfintei Treimi şi spre bucuria Bisericii”.
La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit Înaltpreasfinţitului Mitropolit Dionisie de Corint o icoană cu chipul Sfinţilor Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi Elena şi a spus: „Îi dorim Înaltpreasfinţiei Sale sănătate multă şi mult ajutor de la Dumnezeu în lucrarea misionară şi îl rugăm să transmită Preafericitului Arhiepiscop Ieronim al Atenei şi al întregii Elade toată preţuirea şi toată bucuria noastră pentru că am avut din partea Bisericii Ortodoxe a Greciei pe Înaltpreasfinţitul Dionisie. Vă spunem ani mulţi şi binecuvântaţi”.
Înaltpreasfinţitul Mitropolit Dionisie a ţinut un cuvânt şi a spus: „Îmi revine această cinste şi marea binecuvântare ca smerenia noastră să fie cel de-al 81-lea urmaş în Mitropolia de Corint pe care Sfântul Apostol Pavel a întemeiat-o şi pe care îmi place să spun că acest Sfânt Apostol Pavel a înzestrat-o cu cele două epistole către Corinteni care de multe ori de-a lungul anului liturgic se citesc în Sfânta noastră Biserică. Deci, de vreme ce ştiţi ce Sfântul Apostol Pavel a scris corintenilor şi prin intermediul lor tuturor creştinilor de-a lungul veacurilor el este propovăduitorul Învierii”.
După Sfânta Liturghie, de la orele 11.30, a avut loc anunţarea şi premierea câştigătorilor celor patru concursuri naţionale pentru copii şi adulţi organizate în anul 2013 de Patriarhia Română.
De la orele 13.00, în Sala Europa Christiana din Palatul Patriarhiei, a avut loc vernisajul expoziţiei “Icoana ortodoxă - lumina credinţei”. Expoziţia cuprinde lucrările realizate de către participanţii la concursul organizat de către Patriarhia Română.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 4634, Ultimul acces: 2026-10-18 14:04:36