Ora Profetica 13/2013 - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Ora Profetica 13/2013

[2013-04-01]
Ora Profetica, de Petre si Paul Gheorghe
SEMNELE SFÂRŞITULUI MATEI 24
Christoşi mincinoşi. Războaie. Cutremure de pământ. Foamete şi ciumi. Persecuţii. Înmulţirea fărădelegii. Evanghelia propovăduită în toată lumea. ,,Când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul Omului este aproape, este chiar la uşi“
Semnele săptămânii 28 Martie 2013
Minge de foc. Bolidul observat vineri seară, 22 martie, în jurul orei locale 20:00, în estul SUA a fost într-adevăr un „meteorit izolat”, asemănător cu o „minge de foc, care a înaintat în viteză în direcţia sud-est”, a afirmat un purtător de cuvânt al Agenţiei Spaţiale Americane (NASA), Bill Cooke, citat sâmbătă de AP. Mai mulţi utilizatori ai reţelelor sociale au relatat în noaptea de vineri spre sâmbătă, 22 spre 23 martie, despre „o minge incandescentă de culoare verde, cu o trenă foarte lungă, care a înaintat spre sud sau sud-estul SUA”. Locuitorii metropolei americane New York au putut urmări corpul ceresc timp de câteva secunde. Reprezentantul NASA a mai spus că bolidul, care a alertat locuitorii din 13 state americane şi Canada, semăna cu o Lună plină. „Cel mai probabil, acesta a fost un bolid rezultat în urma dezintegrării unei comete sau a unui asteroid”, consideră Robert Lunsford, de la American Meteor Society, indicând că meteoritul a trecut mai la est de New York, dinspre vest spre estul ţării: din Pennsylvania prin New Jersey spre Oceanul Atlantic, potrivit acestuia.
Război şi pace. Martie 27. Phenianul taie linia telefonică de urgenţă cu Coreea de Sud. Coreea de Nord a atacat-o pe preşedinta sud-coreeană Park Geun-hye, la o zi după ce ea a cerut Phenianului să schimbe strategia şi să renunţe la programele nucleare. Coreea de Nord a anunţat, azi, că armata sa întrerupe linia telefonică de urgenţă cu Coreea de Sud, ultima legătură de comunicare între cele două Corei. Decizia intervine la scurtă vreme după suspendarea „telefonului roşu” dintre cele două guverne şi în condiţiile în care Phenianul a ameninţat Seulul şi Washingtonul cu un atac nuclear, relatează presa internaţională. „Începând din acest moment, toate comunicaţiile militare Nord-Sud sunt suspendate”, a declarat pentru agenţia de presă guvernamentală nord-coreeană KCNA un înalt responsabil militar. „Într-o situaţie în care un război poate izbucni în orice moment, nu mai este nevoie de menţinerea acestor comunicaţii”, a adăugat acelaşi responsabil. Sistarea comunicaţiilor va rămâne în vigoare atât timp cât „acţiunile ostile şi anacronice (ale Sudului) vor continua”, a precizat el. Comentariile liderului sud-coreean au fost făcute în contextul marcării împlinirii a 3 ani de la scufundarea unei nave de război sud-coreene. Nordul a negat totdeauna că s-ar fi aflat la originea acestui incident, care a cauzat moartea a 46 de sud-coreeni. În timpul nopţii de marţi spre miercuri, Coreea de Sud a trecut paza militară de la frontieră la alertă la cel mai înalt nivel. În cea mai recentă declaraţie, publicată de agenţia de stat KCNA, Coreea de Nord a avertizat-o pe Park că „răbdarea sa a ajuns la limită”. „Ar trebui să se comporte cu discreţie şi să fie conştientă de faptul că un cuvânt spus greşit poate creea un dezastru oribil, într-o perioadă în care relaţiile dintre nord şi sud sunt la cel mai scăzut nivel şi există pericolul unui război adevărat în Peninsula Coreeană”, avertiza regimul de la Phenian. Noul preşedinte al Coreii de Sud, Park Geun-Hye, a avertizat, ieri Phenianul că singura cale de „supravieţuire” constă în abandonarea programului nuclear şi balistic, lansând în acelaşi timp către regimul nord-coreean un apel la „schimbare”, pe fondul tensiunilor din peninsulă şi a deveni un membru responsabil al comunităţii internaţionale”. Un test nuclear efectuat la 12 februarie, al treilea realizat de Coreea de Nord, a antrenat noi sancţiuni ale ONU, urmate de ameninţări cu represalii din partea Phenianului. „Statele Unite ar trebui să nu uite că baza aeriană Anderson din Guam, de unde decolează (bombardierele) B-52, şi bazele sale navale de pe insula principală a Japoniei şi Okinawa, unde se află submarine cu propulsie nucleară, sunt în raza de acţiune a mijloacelor de atac de precizie ale DPRK (Republica Populară Democrată Coreeană)”, se arată în declaraţia Comandamentului Suprem al armatei coreene, difuzată de agenţia oficială nord-coreeană. Declaraţia vine ca urmare a faptului că Statele Unite au anunţat că bombardierele sale B-52 vor survola Coreea de Sud în cadrul unor exerciţii militare. De altfel, încă de ieri Phenianul a ameninţat cu „riposte militare puternice” în cazul în care bombardierele continuă să survoleze peninsula coreeană. De asemenea, propaganda comunistă nord-coreenă a dat publicităţii, marţi, o serie de fotografii de la un exerciţiu militar dintr-o bază a armatei, transmiţând astfel un mesaj de forţă comunităţii internaţionale.
Siria, drama continuă. La mai bine de 2 ani de la declanşarea ostilităţilor, războiul civil din Siria este departe de a se încheia. Din punct de vedere militar rebelii înaintează, însă sunt un amlagam de grupuri cu interese şi metode diferite. Unii sunt islamişti care vor să instaureze un regim unde legea coranului să fie legea ţării. Alţii sunt pur şi simplu aventurieri care se luptă din simpla plăcere de a se lupta. Numai că săptămâna aceasta armata rebelilor a suferit o înfrângere strategică. Unul din comandanţii ei cei mai importanţi, colonelul Riad al-Asaad, cel care comanda Free Siria Army, a fost rănit în urma unui atentat care viza maşina lui în timp ce călătorea în localitatea Mayadeen, din estul ţării. El a fost evacuat într-un spital din Turcia. În cursul acestui atentat el a fost grav rănit pierzându-şi un picior şi suferind alte răni grave. Din punct de vedere politic situaţia nu este mai fericită. După luni şi luni de dispute şi tratative, Moaz al-Khatib, a fost ales şeful Coaliţiei naţionale, acest grup a fost recunoscut de către comunitatea internaţională. Numai că Ăatarul principalul susţinător al rebelilor, cel care furnizează arme şi bani, a încercat să impună ca prim ministru al acestei coaliţii pe Ghassan Hitto, un inginer care este adept al Fraţilor Musulmani, organizaţia islamistă care este la originea primăverii arabe şi din care fac parte guvernele din Egipt, Tunisia şi alte ţări arabe. Numai că, susţine Moaz al-Khatib, refuză să fie marioneta Ăatarului, aşa că a demisionat. Comentatorii avizaţi, printre care Haytham Manna, de la Coordinarea naţională, un grup de rebeli, este de părere că Ăatarul face tot posibilul să instaleze un mini stat în nordul Siriei, ceva asemănător cu Hamasul în Fâşia Gaza, ca apoi să se extindă în toată ţara. Săptămâna trecută a avut loc un atentat la moschea Al-Imane în cartierul Mazraa din Damasc. Acest atentat a făcut peste 50 de victime, printre care şi pe Mohammad Said al-Bouti un demnitar de seamă aliat al preşedintelui Bachar al-Assad. Guvernul, dar şi opoziţia au condamnat acest atentat, ce musulman poate aproba uciderea altor musulmani în moschee în timp ce se roagă. Deşi el era urât de către opoziţie Said al-Bouti era Kurd şi predica în fiecare vineri la televiziunea de stat, era devotat regimului etc. Însă şeful opoziţiei Ahmed Moaz al-Khatib, a deplâns acest atentat şi a spus că el este probabil organizat de către forţele guvernamentale care vor să-i discrediteze. Preşdintele Bachar al Assad a folosit acest incident ca să promită că va debarasa ţara de forţele extremiste. Şi iată cum spirala violenţei atinge culmi din ce în ce mai neimaginabile. Au apărut şi arme chimice, nu se ştie exact cine le-a folosit, ambele părţi în conflict se dedau la acte de violenţă inumană, la crime de război fără precedent. Opoziţia înseamnă adesea grupuri de sirieni dezorganizaţi care se luptă cu armata, grupuri de aventurieri străini care vor să facă „războiul sfânt” un fel de ritual pe care îl aduc la îndeplinire din fanatism, dorinţa de a se lupta şi a ucide, dar nu numai deoarece jaful, violurile şi tot felul de forme de abuz sunt moneda curentă.
Cipru, însfârşit o soluţie care nu lasă pe nimeni satisfăcut. Luni către ora 3 dimineaţa noul preşedinte al Ciprului, Nicos Anastasiades, părăsea sediul Comunităţii Europene de la Bruxel, cu o faţă obosită şi fără comentarii. Tratativele au fost lungi şi aprige; la un moment dat el a vrut să demisioneze, ca însfârşit să poată obţine un împrumut de circa 10 miliarde euro. Mica insulă de numai 850.000 de locuitori va trebui să recolteze peste 7 milarde euro. Aceasta se va face pe seama conturilor bancare care depăşesc 100.000 de euro şi care vor fi taxate cu 30%. Apoi cea de a doua bancă a ţării Laiki Bank va da faliment, ceea ce înseamnă de asemenea că toate conturile bancare de peste 100.000 de euro care nu sunt asigurate vor suferi pierderi extrem de importante. De asemenea cei 2.500 de salariaţi ai băncii vor rămâne pe drumuri, alte companii de stat vor fi vândute şi se vor mări impozitele. Dacă ciprioţii de rând sunt supăraţi dar nu chiar aşa tare, iniţial toată lumea urma să fie taxată, guvernul rus este furios deoarece se estimează că în băncile din Cipru, un adevărat paradis fiscal, se află 31 de miliarde dolari aparţinând unor bogătaşi ruşi. Primul ministrul rus Dmitri Medvedev, a fost foarte categoric spunând că acesta este furt în toată regula, şi faptul că eventual guvernul fură bani care sunt şi ei obţinuţi prin furt, nu este un motiv valabil. Un alt motiv de îngrijorare este şi acela că acest aranjament creează un precedent extrem de periculos, legalizează o practică care a fost folosită doar de către dictaturile marxiste care au recuperat în numele poporului banii burgheziei.
Republica Centraficană, un conflict ignorat. De câţiva ani Republica Centraficană este pradă unui conflict latent. Forţele rebele numite Seleka se opun forţelor guvernamentale şi încet dar sigur avansează. Acum câteva luni ele erau într-o ofensivă decisivă, dar în decembrie 2012 ţările vecine au venit în ajutorul preşedintelui François Bozize, trimiţând forţe militare care au stabilit o zonă de demarcaţie la nivelul localităţii Damara, situată la circa 75 km nord de la capitală. Numai că săptămâna trecută rebelii au capturat acestă localitate şi au continuat marşul spre capitala Bangui. Joi ei se aflau la circa 20 km de ea şi aşa cum declara purtătorul de cuvânt al rebelilor Nelson Ndjadder, ei se pregăteau să dea asaltul final. Desigur autorităţile declarau că este doar un zvon, dar locuitorii părăseau oraşul în mare grabă deoarece luptele nu le vor aduce nimic bun. Se credea că preşedintele François Bozize, se afla în Africa de Sud şi ar fi trimis vorbă miniştrilor săi să se adăpostească. Purtătorul de cuvânt al guvernului preciza că localitatea Bossangoa, oraşul natal al preşedintelui a căzut în mâinile rebelilor şi că dacă aceştia vor să acapareze capitala o pot face în circa 2 ore. Ţările occidentale şi cele africane au protestat, dar prin mandatul lor militarii africani nu au voie să tragă decât dacă sunt atacaţi direct. Armata este slabă şi fără motivare, iar militarii francezi nu sunt decât 250, restul au fost trimişi să lupte în Mali. Aşa se face că deşi sâmbătă se relata că este doar un zvon că rebelii ar fi intrat în capitală duminică acesta era un fapt împlinit, ei au ocupat capitala şi punctele ei strategice, iar şeful rebelilor Michel Djotodia a fost declarat noul preşedinte al Republicii Centrafricane. Ironia istoriei este, acum 10 ani preşedintele François Bozize, a pus mâna pe putere în acelaşi fel prin lovitură de stat ajutat de aceşti rebeli, dar mai apoi a uitat de ei. Franţa a trimis trupe ca întăriri, dar numai ca să păzească aeroportul şi să aibă grije ca interesele celor câteva mii de francezi care trăiesc în Republica Centraficană să fie protejate, iar la nevoie să îi evacueze. În realitate jafurile magazinelor şi a locuinţelor celor avuţi, străini sau localnici, sunt în aceste condiţii o regulă de la care nici de această dată nu s-a făcut excepţie.
Toronto viztă la nivel înalt. Untima dată când primul ministru al canadei Stephen Harper, şi soţia sa Laureen Harper, au fost la aeroport să aştepte vizitatori, a fost pentru prinţul Charles şi Camilla, Duchess of Cornwall, moştenitorii tronului Angliei şi în teorie şefii statului Canadian. O ceremonie similară a avut loc în iunie 2010 când preşedintele american barak Obama a fost în viztă în Canada. Iată că din nou luni ei se aflau pe aeroportul din Toronto, însoţiţi de ambasadorul Chinei. O mulţime de demnitari, miniştrii şi şefi de partide politice se înghesuiau să salute pe distinşii oaspeţi. O fanfară impozantă cânta cu sârg; tot ritualul de zile mari. Şi într-un târziu, Er Shun şi Da Mao, au aterizat, şi din avionul Fedex cu care făcuseră drumul din China, a apărut o pereche de urşi panda. Da toată acestă vâlvă a fost din cauza faptului că autorităţile chineze au fost de acord să împrumute canadei o pereche de urşi panda care vor fi găzduiţi. Este pentru prima dată în ultimii 24 de ani când acest eveniment are loc, şi urşii vor sta în Canada pentru 10 ani. Pe lângă întreţinerea urşilor, guvernul canadian va plăti o chirie de 1 milion pe an pentru onoarea de a avea aceşti urşi. Fedex a anunţat că această operaţie a mobilizat: un avion MD11 care transportă în mod obişnuit 197.000 de libre de marfă, că în această călătorie de 11.700 km cu escală în Vancouver ca să alimenteze avionul, au fost mobilizate 100 de persoane, doi însoţitori de bord şi un veterinar, provizie de crengi de bambus, apă, mere şi jucăriile lor favorite.
Proletari din toate ţările uniţi-vă. Poate credeţi că este un slogan de pe vremea comunistă, că este o înregistrare a discursurilor vreunui conducător preaiubit din estul europei sau a lui Fidel Castro. Din păcate este foarte actual, este din discursul unui politician francez, Jean-Luc Melenchon, liderul partidului de stânga, care îşi ţinea congresul anual săptămâna trecută la Bordeaux. Deşi a fost în cursul alegerilor aliat cu Partidul Socialist, acum la putere, imediat după alegeri când şi-a văzut interesele satisfăcute, acest partid a început să-şi critice cu vehemenţă prietenii de ieri. Martine Billard şi Jean-Luc Melenchon, care sunt copreşedinţi ai acestui partid compus din tineri, femei şi o mulţime de sindicalişti, au afirmat fără jenă că vor să răstoarne guvernul şi că se pregătesc să guverneze. Ei declară că sunt gata să folosească orice mijloace, inclusiv revoluţia, distrugerea şi focul, ca să-şi ajungă scopul. Este poate o retorică puţin exaltată, dar nu este departe de cea a idolilor acestor conducători: Stalin, Fidel Castro, mai recent Chavez şi nu uitaţi ei au reuşit. Ceea ce este înfricoşător este faptul că aceasta se întâmplă în Franţa, una din cele mai vechi democraţii ale lumii. Şi mai grav este că la cealaltă extremă se află Frontul Naţional, un partid de extrema dreaptă, care preconizează idei diferite din punct de vedere politic, dar mijloace de aplicare foarte asemănătoare. O nouă Revoluţie Franceză în secolul 21? Nu se ştie niciodată.
Minte sănătoasă în corp sănătos. Sarea de bucătărie. Sarea ne omoară cu zile, este mesajul a două studii prezentate săptămâna trecută la sesiunea ştiinţifică a organizaţiei American Heart Association, care a avut loc în New Orleans. Ambele studii au arătat că peste 75% din populaţia globului consumă mult mai multă sare decât este recomandat. Populaţia din Kazakhstan, Mauritius şi Uzbekistan consumă cea mai mare cantitate de sare pe persoană, în medie 6.000 mg de sare pe zi, USA aproximativ 3.600 iar în Kenya şi Malawi, în jur de 2.000 mg pe zi. World Health Organization, recomandă ca un adult să consume cel mult 2.000 mg de sare pe zi, iar American Heart Association este de părere ca 1.500 mg ar trebui să fie cantitatea maximă de sare consumată zilnic. Unul dintre studii condus de cercetătorii de la Harvard Medical School, a arătat că abuzul de sare din alimentaţie contribuie la moartea pe plan global a 2,3 milioane de persoane numai în anul 2010. În USA peste 15.000 de persoane îşi pierd viaţa anual din cauza abuzului de sare. Sarea este omniprezentă. Este adăugată la majoritatea alimetelor, pentru gust şi pentru prezervare. Cantităţi mari de sare se găsesc în pâine, mezeluri, brânzeturi, conserve, pizza şi preparate din carne. Sarea de bucătărie (Sodium Chloride NaCl) este un mineral cristalin extrem de important pentru sănătatea organimsului. În cantităţi excesive însă cauzează elevarea tensiunii arteriale, contribuie la atacuri cardiace şi strokes, boli renale, cancer de stomac, osteoporosis şi retenţie de fluide. „Pe plan naţional şi global, măsuri de reducere a sării din alimentaţie poate salva viaţa a milioane de persoane”, a declarat Dr. Dariush Mozaffarian, profesor de medicină şi epidemiologie la Harvard Medical School and the Harvard School of Public Health.
Textul săptămânii. „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele“. 2 Timotei 3,1
Petre şi Paul Gheorghe

Sursa: www.InterCer.ro


Contor Accesări: 972, Ultimul acces: 2026-10-20 01:25:00