Introducere în economie biblică (I)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Introducere în economie biblică (I)

[2012-04-19]

1. Religie versus ştiinţă – o falsă polemică
Mulţi dintre noi au crescut şi s-au format într-o perioadă în care dihotomia dintre ştiinţă şi religie făcea parte din doctrina oficială. Din păcate, reminiscenţele unei asemenea abordări pot fi regăsite şi în zilele noastre şi nu puţini sunt aceia care şi astăzi pun în opoziţie sentimentul religios cu aşa-zisul adevăr ştiinţific.
Un adevăr mai mult decât discutabil, dacă ne referim – de pildă – la evoluţionism, care n-a primit nici confirmarea testelor experimentale şi nici nu respectă principiul parcimoniei , rămânând astfel la stadiul unui ansamblu de supoziţii neverificate suficient de temeinic pentru a articula măcar o teorie.
Pseudoştiinţa nu este, însă, o invenţie a epocii moderne: Timoteie, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel, 1 Timotei 6:20
În realitate, majoritatea celor 53 de referinţe biblice privind termenul „ştiinţă” relevă consonanţa dintre spiritualitate şi înţelepciune ca rezultat al ştiinţei:
Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura. Proverbele 1:7
Stau mărturie în acest sens o pleiadă de străluciţi cercetători şi savanţi, ale căror convingeri religioase nu s-au alterat ci, uneori, chiar s-au consolidat în urma succeselor dobândite pe tărâm ştiinţific. Despre sir Isac Newton renumitul matematician, fizician şi astronom – spre exemplu – se ştie că a scris mai mult despre religie decât tot restul scrierilor sale ştiinţifice la un loc.
Mai mult, Scriptura ne învaţă că izvorul oricărei ştiinţe este Dumnezeu:
Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; … Eclesiastul 2:26 p.p.
… ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. Coloseni 2:2u.p,3
Este evident că, în raport cu perfecţiunea Divinităţii, ştiinţa poate oferi omului doar o cunoaştere limitată:
Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită? Iov 37:16
O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Psalmii 139:6
Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; 1 Corinteni 13:9
Chiar şi în asemenea circumstanţe, Biblia ne învaţă că rolul ştiinţei este semnificativ, întrucât acesta nu se rezumă la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe al omenirii, în general, ci are o valoare practică pentru fiecare dintre dintre noi:
Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa. Proverbele 8:9
Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au. Eclesiastul 7:12
De aici, îndemnul firesc adresat tuturor – chiar şi celor care au atins un anume nivel de cunoaştere – de a dobândi ştiinţa prin învăţare:
Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei. Proverbele 23:12
să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă Proverbele 1:5
Evident că, despărţită de atributele Divinităţii, ştiinţa în sine nu are nici o valoare, ba poate fi chiar periculoasă:
… Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: „Eu şi numai eu.” Isaia 47:10u.p.
Toţi laolaltă sunt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn! Ieremia 10:8
Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; … şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. 1 Corinteni 13:2
2. Fundamentele ştiinţei economice
Termenul de economie provine din limba greacă, fiind format din doi termeni: οίκος [oikos] = casă şi νομος [nomos] = conducere. Având ca obiect de cercetare activitatea umană, economia este o ştiinţă socială care studiază producţia şi desfacerea, comerţul şi consumul de bunuri şi servicii.
Economia este considerată o ştiinţă a epocii moderne. Spre exemplu, Premiul Nobel pentru economie nu face parte dintre premiile fondate în 1895 de către inventatorul dinamitei, ci a fost instituit abia în 1968 de către Sveriges Riksbank, banca centrală a Suediei.
Dacă este sau nu aşa şi cât de „nouă” este de fapt ştiinţa economiei vom încerca să vedem împreună în cele ce urmează.
Satisfacerea oricărei nevoi umane presupune bunuri. Acestea constituie ansamblul elementelor materiale identificabile şi măsurabile luate din natură, prelucrate sau produse, ca şi al serviciilor de orice fel care pot satisface o anumită trebuinţă umană.
Caracteristică esenţială a bunurilor este diversitatea. Din punctul de vedere al analizei economice, clasificarea principală a bunurilor constă în:
- bunuri libere, reprezentând toate elementele realităţii, indiferent de loc şi timp, care sunt nelimitate (abundente) în raport cu nevoile umane (ex.: lumină solară, aer, apă etc.);
- bunuri economice, a căror caracteristică definitorie este raritatea, adică insuficienţa lor în raport cu nevoile.
Din perspectivă biblică, bunurile libere ar putea fi numite şi ”edenice”, dacă avem în vedere generozitatea ofertei divine adresată primilor pământeni, sau mana primită în pustie de poporul israelit:
Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră. Geneza 1:29
Astfel, în toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană; … Exodul 16:21p.p.
Tot în prima parte a Scripturii, găsim şi ilustrarea bunurilor economice, cu referire la păşunile insuficiente pentru mulţimea turmelor lui Avram şi Lot.
Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi. Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. … Geneza 13:5-7p.p.
Obţinerea bunurilor economice – numită producţie – este activitatea depusă de oameni cu scopul de a transforma resursele disponibile corespunzător nevoilor lor, urmărind crearea de bunuri şi servici menite a intra în consum, în vederea satisfacerii diferitelor categorii de trebuinţe.
Factorii de producţie constituie resurse atrase, alocate şi consumate în procesul de producere a bunurilor economice. Multitudinea de factori de producţie poate fi clasificată în trei mari categorii, fiecare având un conţinut omogen dar diferit de al celorlalte:
- munca;
- natura (pământul);
- capitalul.
Activitatea umană a fost rânduită de Dumnezeu încă din grădina Edenului. Omul urma să folosească facultăţile sale fizice şi mintale spre a păstra grădina în aceeaşi stare perfectă în care o primise.
Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. Geneza 2:15
Faptul că nu s-a intenţionat ca munca fizică să fie un blestem este ilustrat şi de faptul că aceasta va fi o plăcută caracteristică a vieţii pe noul pământ:
Vor zidi case şi le vor locui; vor sădii vii şi le vor mânca rodul. Isaia 65:21
După căderea în păcat, blestemul rostit asupra pământului a avut consecinţe şi asupra naturii activităţii umane:
… blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, … De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. Geneza 3:17u.p.-19p.p.,23
În ceea ce priveşte capitalul, o bună parte a istoriei el va fi constituit din potenţialul reproductiv al şeptelului viu:
Avea cirezi de vite şi turme de oi, şi un mare număr de robi; … Geneza 26:14p.p.
Remunerarea factorilor de producţie îmbracă, la rândul ei, mai multe forme.
Salariul sau preţul muncii este definit ca suma de bani pe care o primeşte posesorul forţei de muncă pentru contribuţia adusă la realizarea muncii:
Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?” Geneza 29:15
… Să nu opreşti până a doua zi plata celui tocmit cu ziua. Leviticul 19:13 u.p.
Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata, Iov 7:2
Profitul constă în venitul realizat sub formă bănească din producerea şi comercializarea bunurilor şi serviciilor:
După trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău … Deuteronomul 14:28 p.p.
Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ. Luca 19:15
Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!” Iacov 4:13
Dobânda este suma de bani ce revine proprietarului capitalului bănesc dat cu împrumut, ca răsplată pentru cedarea dreptului de folosinţă asupra numerarului, unei alte persoane, pe o anumită perioadă de timp:
De la străin vei putea să iei dobândă, dar de la fratele tău să nu iei, … Deuteronomul 23:20p.p.
Renta reprezintă plata pentru folosirea temporară a unui factor de producţie care aparţine unei alte persoane.
Iosif a zis poporului: „V-am cumpărat azi cu pământurile voastre, pentru faraon; iată, vă dau sămânţă ca să puteţi semăna pământul. La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui faraon; … Geneza 47:23,24 p.p.
… Dacă vita a fost dată cu chirie, preţul chiriei va fi de ajuns. Exodul 22:15u.p.
Consumul reprezintă actul final al activităţii economice care constă în folosirea bunurilor economice în scopul satisfacerii nevoilor personale şi sociale.
Satisfacerea nevoilor umane s-a realizat, de-a lungul timpului, pe două căi distincte:
- din producţia proprie, prin autoconsum;
- prin intermediul schimbului, cedând bunurile proprii în favoarea altor bunuri obţinute de alţi producători.
În primul caz vorbim despre economia naturală (autarhică), în cadrul căreia activitatea economică se realiza, în principal, la nivelul gospodariei individuale. Fiecare gospodarie executa toate activităţile, de la obţinerea diferitelor materii prime, pâna la pregătirea lor în forma definitivă pentru consum.
Principalii factori de productie disponibili: resursele naturale, bunurile de capital, precum si resursele umane, erau alocaţi la nivelul acestui sistem închis, urmărindu-se doar satisfacerea nevoilor în limita propriei producţii obţinute.
O asemenea economie a funcţionat pe vremea patriarhilor:
Avraam s-a dus repede în cort la Sara, şi a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.” Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. … Geneza 18:6-8p.p.
şi chiar mai târziu:
Abigail a luat îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide şi două sute de legături de smochine. … 1 Samuel 25:18
Forma modernă de organizare a activităţii economice, în care agenţii economici specializaţi şi autonomi produc bunuri destinate vânzării, bunuri care sunt destinate schimbului prin actul de vânzare-cumpărare realizat pe piaţă, poartă numele de economie de schimb.
Satisfacerea trebuinţelor prin autoconsum şi prin mijlocirea schimbului au coexistat şi coexistă, dar, în timp, raportul dintre ele s-a modificat în favoarea schimbului. Este adevărat că despre o economie de schimb, în toată puterea cuvântului, se poate vorbi abia după prima revoluţie industrială; germenii acesteia pot fi, însă, regăsiţi cu mult timp înainte.
Astfel, o primă ilustrare a specializării producătorilor (diviziune naturală a muncii) o întâlnim încă din paginile de început ale Scripturii:
… Abel era cioban, iar Cain era plugar. Geneza 4:2u.p.
Noe a început să fie lucrător de pământ şi a sădit o vie. Geneza 9:20
Mai târziu vom asista la apariţia diviziunii sociale a muncii, caracterizată prin faptul că se bazează pe criterii social-economice şi în cadrul căreia producătorii desfăşoară activităţi de producţie diferite.
Printre primele meserii menţionate în Biblie vom întâlni fierari (Geneza 4:22), brutari (Geneza 40:1), moaşe (Exodul 1:15), judecători (Exod 2:14) şi chiar o serie de funcţii care fac parte din ierarhia managerială: administrator (Geneza 39:4), temnicer-şef (Geneza 39:21), supraveghetor (Exodul 1:11). Apar, astfel, deosebirile între activităţile de conducere şi cele de execuţie („lucrare de slugă” – Leviticul 23:7).
În ceea ce priveşte relaţiile de schimb, acestea s-au desfăşurat multă vreme sub formă de troc – formă primitivă a schimbului de mărfuri, în care un produs se schimbă direct pe alt produs (fără mijlocirea banilor).
Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi şi de boi şi în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor. Geneza 47:17
Hiram a dat lui Solomon lemne de cedru şi lemne de chiparos cât a voit. Şi Solomon a dat lui Hiram douăzeci de mii de cori de grâu pentru hrana casei lui şi douăzeci de cori de untdelemn curat; iată ce a dat Solomon în fiecare an lui Hiram. 1 Imparati 5:10,11
… Toate corăbiile mării cu marinarii lor erau la tine ca să facă schimb de mărfuri cu tine. Ezechiel 27:9u.p.
În paralel cu schimbul în natură, sunt consemnate numeroase exemple de schimb monetar, printr-un dublu proces: de vânzare/cumpărare, respectiv de plată/încasare.
Acesta este ogorul, pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. … Geneza 25:10p.p.
Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom coborî şi-ţi vom cumpăra merinde. Geneza 43:4
… vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort. Exodul 21:35u.p.
Chiar dacă nu devine încă instituţia economică centrală, piaţa a apărut ca punte istorică de legătură între producători şi consumatori. În genere, piaţa este locul de întâlnire, mai mult sau mai puţin abstract, dintre oferta vânzătorilor şi cererea cumpărătorilor, prima fiind forma de manifestare a producţiei, iar a doua exprimând nevoile umane solvabile, însoţite de capacitatea oamenilor de a cumpăra mărfurile oferite şi convenabile lor.
În vechime, aceasta era obişnuitul loc liber al fiecărei cetăţi, de obicei lângă poartă, care era folosit ca loc de piaţă, unde negustorii şi agricultorii prezentau mărfurile lor. În limba română, termenul în cauză este traducerea cuvântului grecesc makellon, de la latinescul macellum, care înseamnă piaţă de carne sau piaţă de peşte.
El a ridicat ochii şi a văzut pe călător în piaţa cetăţii. … Judecatorii 19:17p.p.
Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. … Marcu 7:4p.p.
Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, … 1 Corinteni 10:25p.p.
Un alt termen biblic uzitat cu aceeaşi semnificaţie este cuvântul târg, din ebraicul izbonim, însemnând mărfuri, bunuri sau depozite de mărfuri.
Veniturile lui erau grâul Nilului şi secerişul Râului, aduse pe ape mari, aşa că el era târgul neamurilor. Isaia 23:3
Cei din Tars făceau negoţ cu tine, cu tot felul de mărfuri pe care le aveai din belşug. Veneau la târgul tău cu argint, cu fier, cu cositor şi cu plumb. … Cei din casa Togarmei aduceau la târgul tău cai, călăreţi şi catâri. … Siria făcea negoţ cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine; ei veneau la târgul tău cu smarald, purpură şi materii pestriţe, cu in subţire, mărgean şi agat. … Vedanul şi Iavanul, de la Uzal, veneau la târgul tău; fier lucrat, casie şi trestie mirositoare erau schimbate cu tine. … făceau negoţ cu tine de haine scumpe, de mantale de purpură albastră şi cusături la gherghef, de covoare scumpe puse în lăzi de funii, sucite şi bine împletite, aduse la târgul tău. Ezechiel 27:12,14,16,19,24
Pe piaţă se formează preţul bunurilor, exprimând cantitatea de monedă ce trebuie plătită pentru cumpărarea unor bunuri materiale şi servicii în cadrul tranzacţiilor bilaterale.
Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui.” … Geneza 44:2
Să-mi vinzi pe preţ de argint hrana pe care o voi mânca şi să-mi dai cu preţ de argint apa pe care o voi bea; … Deuteronomul 2:28
Nivelul preţului depinde raportul dintre cerere şi ofertă, de gradul de utilitate, de calitatea şi accesibilitatea sau raritatea produselor:
În Samaria a fost o mare foamete, şi atât de mult au strâmtorat-o încât un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint, şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cinci sicli de argint. 2 Imparati 6:25
Poporul a ieşit şi a jefuit tabăra sirienilor. Şi s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu, şi două măsuri de orz, cu un siclu, după cuvântul Domnului. 2 Împăraţi 7:16
3. Monedă şi relaţii monetare
Noţiunea de bani se regăseşte încă din primele capitole ale Bibliei, contextul funcţional fiind acela de mijloc de plată, cu referire explicită la achiziţia de sclavi (robi).
… fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău.. Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă cât şi cel cumpărat cu bani; … Geneza 17: 12u.p.-13p.p.
Chiar dacă nu ţine în mod direct de subiectul analizat, vom preciza faptul că practica de a confunda avuţia cu banii a generat expresii ca „iubitor de bani” sau „lacom de bani”, trăsătură de caracter incriminată alături de cele mai josnice tare comportamentale şi, uneori, chiar ca o culme a răului.
… ca nişte lupi care îşi sfâşie prada; varsă sânge, pierd sufletele, numai ca să-şi potolească lăcomia de bani. Ezechiel 22:27u.p.
Ci v-am scris să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice “frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; … 1 Corinteni 5:11p.p.
Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. 1 Timotei 6:10
Aceeaşi atitudine poate fi sesizată şi dacă vom utiliza un termen mai cuprinzător, denumit în textul biblic comoară, care include – fără îndoială – şi noţiunea de bani.
Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; … Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Matei 6:19,21
Nu trebuie înţeles, însă, faptul că deţinerea de bani, ca atare, ar fi incriminată în textul biblic. Mai curând, putem spune că asistăm la primele referiri privitoare la „banii murdari”, în sensul obţinerii pe căi ilicite (într-un sens mai larg, inclusiv imorale) a acestora.
Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. Proverbele 21:6
Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. Ei s-au bucurat, şi au căzut la învoială să-i dea bani. Luca 22:4,5
Numeroase alte citate arată, însă, caracterul uzual al operaţiunilor monetare, chiar dacă unele dintre ele îndeamnă la evitarea risipei.
Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare şi le fură cineva … Exodul 22:7p.p.
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Pentru că ţi-ai risipit banii în felul acesta, … Ezechiel 16:36p.p.
După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului, Matei 20. 11
Principala funcţie a banilor, cea de măsură sau de etalon al valorii mărfurilor şi serviciilor, este ilustrată atât prin expresia a preţui – preţuire (în sensul de a valora), cât şi prin ideea de vânzare (ipotetică, generică sau reală) a bunului evaluat.
un car se aducea din Egipt cu şase sute de sicli de argint, şi un cal cu o sută cincizeci de sicli. … 1 Imparati 10:29p.p.
… orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor Isaia 7:23u.p.
Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.” Matei 26:9
Este interesant faptul că, în privinţa bunurilor imobile de natura terenurilor agricole, este descrisă chiar şi procedura de evaluare, bazată pe randamentul terenului şi nu pe suprafaţa acestuia.
Dacă cineva închină Domnului un ogor din moşia lui, preţuirea ta să fie după câtimea de sămânţă pe care o dă, şi anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămânţă de orz. Leviticul 27:16
Desigur că, cea mai largă utilizare a banilor vizează funcţia acestora de mijloc de plată. Fac obiectul plăţii, în primul rând, contravaloarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate.
“Dar împăratul a zis lui Aravna: Nu! vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint, şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, care să nu mă coste nimic.” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cinzeci de sicli de argint. 2 Samuel 24:24
A mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji, cu o sută de talanţi de argint. 2 Cronici 25:6
Tot la acest capitol, pot fi evidenţiate plăţile unor datorii, de natura creditului şi nu numai, sau cele privind obţinerea unor favoruri.
Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de-acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.” Matei 5:26
Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el. Faptele apostolilor 24:26
O altă categorie de plăţi se referă la obligaţiile fiscale, indiferent dacă acestea sunt datorate structurilor statale şi/sau religioase interne sau reprezintă un bir perceput de ocupanţi sau de o putere militară ori statală suzerană.
Iată ce vor da toţi cei ce vor fi cuprinşi în numărătoarea aceasta: o jumătate de siclu, după siclul sfântului locaş, care este de douăzeci de ghere; o jumătate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul. Exodul 30:13
Împăratul Egiptului l-a dat jos de pe scaunul de domnie în Ierusalim, şi a pus peste ţară un bir de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur. 2 Cronici 36:3
Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul, şi luau de la el pâine şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut aşa, din frică de Dumnezeu. Neemia 5:15
Tot aici se poate include şi obţinerea cetăţeniei (romane n.n.), întrucât aceasta nu era un favor care se putea obţine prin mituire, cum ar părea la prima vedere, ci era legată de capacitatea de plată a obligaţiilor fiscale la care erau supuşi cetăţenii romani.
Căpitanul a zis: “Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta.” “Şi eu”, a zis Pavel, “sunt chiar născut Roman” Faptele apostolilor 22:28
Daunele materiale sau morale constituie şi ele un fapt generator al plăţii:
dar dacă boul împunge pe un rob, fie bărbat fie femeie, să se dea trei sicli de argint stăpânului robului, şi boul să fie ucis cu pietre. Exodul 21:32
şi, pentru că a scos nume rău unei fecioare din Israel, să-l osândească la o gloabă de o sută sicli de argint, pe care să-i dea tatălui fetei. … Deuteronomul 22:9p.p.
În calitate de rezervă de valoare şi mijloc de tezaurizare, banii sunt puşi în directă legătură cu noţiunea de vistierie. Separaţia dintre organizarea statală şi cea religioasă opera încă din vechime, motiv pentru care textul biblic face o primă distincţie şi anume cea dintre visteria casei împăratului şi visteria (Casei) Domnului.
… Apoi a adus argintul, aurul şi uneltele, pe care le hărăzise tatăl său David, şi le-a pus în vistieriile Casei Domnului. 1 Imparati 7:51
Şi Ahaz a luat argintul şi aurul din Casa Domnului şi din vistieriile casei împăratului, şi l-a trimis ca dar împăratului Asiriei. 2 Imparati 16:8
Să scoţi din casa vistieriilor împăratului ce va trebui pentru celelalte cheltuieli pe care le vei avea de făcut cu privire la Casa Dumnezeului tău. Ezra 7:20
O altă accepţiune a noţiunii de vistierie priveşte tezaurizarea averilor personale. Este interesant de observat faptul că nu toate bunurile sunt considerate drept componente ale vistieriei, ci doar metalele preţioase (inclusiv, dar nu numai sub formă monetară) şi anumite mirodenii.
Ezechia a ascultat pe soli, şi le-a arătat locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, mirodeniile şi untdelemnul cel scump, casa lui cu arme şi tot ce se afla în vistieriile lui: … 2 Imparati 20:13p.p.
… I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. Matei 2 :11u.p.
Numai pentru a evita eventualele confuzii, menţionăm că, tot sub denumirea de vistierie, este cunoscut şi bugetul aferent unor lucrări de construcţie sau de reparaţie, mai ales cele care privesc locaşele de cult (Templul).
Au dat la vistieria lucrării, după mijloacele lor, şaizeci şi una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint, şi o sută de haine preoţeşti. Ezra 2:69
Capii de familie au dat în vistieria lucrării douăzeci de mii de darici de aur şi două mii două sute de mine de argint. Neemia 7:71
Aşa cum am arătat mai sus, se poate pune în evidenţă o similitudine (până la un punct) între noţiunile de bani şi de comoară şi în contextul ideii de tezaurizare.
Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori, şi nu ştie cine le va lua. Psalmii 39:6
Jefuiţi argintul! Jefuiţi aurul! Acolo sunt comori nesfârşite, tot felul de bogăţii de lucruri scumpe! Naum 2:9
Chiar dacă referirile biblice sunt destul de rare, putem afirma că şi funcţia de plată amânată a monedei era cunoscută în vechiul Israel.
Mica i-a zis: “Rămâi la mine; tu să-mi fii tată şi preot, şi eu îţi voi da zece sicli de argint pe an, hainele de care vei avea nevoie, şi mijloace de trai.” Judecatorii 17:10
Dincolo de accepţiunea ei de funcţie a monedei, noţiunea de vistierie se referă şi la spaţiul special organizat pentru păstrarea valorilor, concept care ar putea fi asimilat noţiunii moderne de tezaur.
David a dat fiului său Solomon, chipul prispei şi clădirilor, odăilor vistieriei, … I-a dat planul a tot ce avea în minte cu privire la curţile Casei Domnului, şi toate odăile de jur împrejur pentru vistieriile Casei lui Dumnezeu şi vistieriile sfântului locaş, 1 Cronici 28:11p.p.,12
Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea … Maleahi 3:10p.p.
Evident că o primă profesie referitoare la utilizarea monedei privea tocmai gestionarea vistieriei. Termenul de vistiernic depăşeşte, sub raportul atribuţiilor, funcţia actuală de casier, mai ales prin responsabilităţile referitoare la paza şi protecţia vistieriei.
De altfel, cel puţin în vechiul Israel, aceste atribuţii erau considerate un privilegiu, fiind rezervate exclusiv urmaşilor din familia (seminţia) lui Levi, unul din cei doisprezece fi ai lui Iacov. Chiar şi în celelalte popoare, noţiunea de vistiernic reprezenta o dregătorie de mare cinste, evident legat şi de responsabilităţile pe care aceasta le presupunea.
Căci aceste patru căpetenii ale uşierilor, aceşti Leviţi, erau totdeauna în slujbă, şi mai aveau privegherea asupra odăilor şi vistieriilor Casei lui Dumnezeu; 1 Cronici 9:26
Împăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori şi pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători, şi pe toate căpeteniile ţinuturilor,… Daniel 3:2p.p.
O altă îndeletnicire care prefigurează viitoarele ocupaţii bancare este aceea de zaraf. Dintre toate accepţiunile pe care le oferă dicţionarul (persoană care se ocupa cu schimbul banilor; persoană care se îndeletnicea cu împrumutul de bani în schimbul unei camete, cămătar; casier la o vistierie), Biblia insistă pe cea de a doua. Dicţionarul de sinonime avansează chiar termenul de bancher (cel care atrage bani, oferind o remunerare şi îi plasează sub formă de credit, cu dobânda corespunzătoare).
prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! Matei 25:27
atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?” Luca 19:23
Şi asta, probabil, pentru a-l deosebi de adevăratul schimbător de bani, o altă ocupaţie, înrudită ce-i drept cu cea de zaraf, dar care este evidenţiată explicit în textele Noului Testament.
În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos. A făcut un bici de ştreanguri, şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor, şi le-a răsturnat mesele. Ioan 2:14,15
Pentru înţelegerea corectă a textului, trebuie menţionat faptul că nu ocupaţia în sine a fost dezavuată cu acest prilej, ci desfăşurarea ei într-un spaţiu neadecvat (în Templu), un locaş de cult dedicat exclusiv ritualurilor şi practicilor de ordin spiritual.
Existenţa schimbătorilor de bani era dictată de două coordonate şi anume: sistemul monetar practicat la acea vreme şi circulaţia, în acelaşi areal, a unor monede aparţinând unor entităţi statale diferite.
Avem suficiente argumente potrivit cărora putem vorbi despre un sistem monetar bimetalist, cu mult înainte ca acesrta să fi fost definit ca atare (Anglia – 1716).
… zece talanţi de argint, şase mii de sicli de aur, şi zece haine de schimb. 2 Imparati 5:5u.p.
… trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur. 2 Imparati 18:14u.p.
Este necesar a sublinia faptul că textele menţionate privesc metalul preţios (aur, argint) ca şi metal monetar. Şi asta, pentru că talantul şi siclul erau – în acelaşi timp – şi unităţi de măsură pentru greutate.
… şase sute cincizeci de talanţi de argint, unelte de argint de o sută de talanţi, o sută de talanţi de aur, Ezra 8. 26
… să micşorăm efa şi să mărim siclul, şi să strâmbăm cumpăna ca să înşelăm? Amos 8:5u.p.
Dincolo de imperfecţiunile traducerii sub raportul acurateţei faţă de termenii monetari utilizaţi la momentul istoric la care ne referim, nu putem eluda realitatea faptului că în arealul geografic al vechiului Israel circulau numeroase alte monede aparţinând statelor din împrejurimi sau – în anumite perioade – ale statelor suzerane.
Din această perspectivă, putem considera că activitatea schimbătorilor de bani (în alte texte, zarafi) nu se reducea la simpla preschimbare a unor însemne monetare aparţinând aceleiaşi entităţi statale emitente (într-o accepţiune modernă, cupiuri – având o anumită valoare nominală), ci includea şi operaţiuni de schimb valutar.
Este de reţinut faptul că mina (care valora 50 de sicili sau 2.000 de drahme) si talantul (care valora 3.000 de sicili sau 12.000 de drahme) nu erau monede ci denumiri ale sumelor monetare mari.
Ajungem, astfel, la noţiunea de curs valutar. Bazându-se pe textele biblice, dar şi pe alte izvoare istorice, specialiştii în materie au făcut posibilă o echivalare a monedelor utilizate în perioada la care ne referim, pornind de la echivalentul în metal preţios al monedelor respective. Într-un asemenea context, determinarea statală nu poate fi exclusă, câtă vreme avem referiri suficiente privind reperul monetar autohton (siclul sfântului locaş).
Toate preţuirile să se facă în sicli sfântului locaş: siclul are douăzeci de ghere. Leviticul 27:25
Siclul să fie de douăzeci de ghere. Cinci sicli să fie cinci, zece sicli să fie zece, iar mina să fie de cincizeci de sicli! Ezechiel 45:12
În ceea ce priveşte puterea de cumpărare a monedei, aceasta a variat de-a lungul veacurilor. Istoricii au calculat că, în primele decenii ale erei noastre, salariul pentru o zi de muncă era de aproximativ un dinar.
dr. Andrei Deleanu

Sursa: www.InterCer.net

Contor Accesări: 1078, Ultimul acces: 2026-10-15 11:25:28

Timp total: 0.04s...

[]:1