PS Varlaam Ploieşteanul: Sf. Parascheva are vocaţia de a aduna creştinii, indiferent de poporul căruia aparţin - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

PS Varlaam Ploieşteanul: Sf. Parascheva are vocaţia de a aduna creştinii, indiferent de poporul căruia aparţin

[2026-10-14]
Alexandra Păvăloi

PS Varlaam Ploieşteanul: Sf. Parascheva are vocaţia de a aduna creştinii, indiferent de poporul căruia aparţin
„Sfânta Parascheva are această vocaţie de a aduna creştinii, indiferent de poporul căruia aparţin”, a spus miercuri Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti.
Ierarhul a transmis că „Sfânta Cuvioasă Parascheva se bucură de o atât de mare cinstire şi dragoste din partea credincioşilor din ţară, dar şi a credincioşilor români din străinătate, mulţi venind la acest pelerinaj din octombrie, dar şi a credincioşilor din alte naţiuni”.
O familie creştină
În contextul anului omagial al pastoraţiei familiei creştine, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a evidenţiat că Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut într-o familie credincioasă, în care valorile creştine au fost cultivate.
„Această familie este una credincioasă, care a rodit doi copii, unul vestit episcop, iar celălalt, Sfânta Parascheva”, a spus Preasfinţia Sa.
„Cât de importantă este credinţa, cultivarea credinţei şi a virtuţilor în familie şi transmiterea valorilor Evangheliei noilor generaţii de copii şi de nepoţi”.
Activitatea misionară a Sfintei
Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a spus că aceasta a desfăşurat o activitatea filantropică deosebită: „A organizat un cămin pentru săraci, văduve, orfani şi oameni bolnavi şi a stat la dispoziţia acestora îngrijindu-i şi hrănindu-i”.
De asemenea, Episcopul vicar patriarhal a amintit că după anii de nevoinţă petrecuţi în Ţara Sfântă şi în pustia Iordanului, Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a întors în Epivata, în locul natal.
„Când avea vârsta de 25 de ani, într-o noapte i s-a arătat un înger în vis, care i-a cerut să se întoarcă în ţinuturile natale, pentru că se apropie vremea în care va trebui să dea pământului trupul omenesc. Sfânta a luat o corabie, a venit la Constantinopol, după câteva săptămâni petrecute aici, iarăşi într-un pelerinaj duhovnicesc, a luat corabia spre satul ei natal, spre Epivata”, a relatat ierarhul.
Aflarea moaştelor Sfintei Parascheva
Foto: BASILICA / Raluca-Emanuela Ene
Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a amintit că, după trecerea la Domnul, Sfânta Parascheva a fost înmormântată pe ţărmul Mării Marmara, iar mormântul ei a fost uitat. Mai târziu, în timp ce localnicii săpau o groapă pentru un marinar mort adus la ţărm de valuri, au descoperit trupul neputrezit al sfintei.
Ierarhul a prezentat apoi traseul parcurs de moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva de-a lungul secolelor. După ce au fost cinstite în Epivata, acestea au ajuns în anul 1238 la Târnovo, apoi au fost mutate la Vidin şi Belgrad, iar în anul 1521 au fost duse la Constantinopol.
Preasfinţia Sa a relatat că moaştele Sfintei Parascheva au sosit la Iaşi la Biserica Sfinţii Trei Ierarhi. În 1889, au fost mutate în Catedrala Mitropolitană, din cauza unui incendiu.
„Au fost întâmpinate sfintele moaşte în ziua de 13 iulie 1641, de către voievodul Vasile Lupu, însoţit de Sfântul şi Marele Mitropolit al Moldovei Varlaam care la rândul său era însoţită de Episcopul Evlogie al Romanului şi de către Episcopul Gheorghe al Huşilor”.
Prezenţa Sfintei
Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a amintit că moaştele Sfintei Parascheva au părăsit Iaşiul doar în două împrejurări deosebite.
„În martie 1944, din pricina apropierii trupelor sovietice, racla a plecat spre Mănăstirea Govora, unde ajunsese şi racla Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, însă drumul nu a fost dus până la capăt, moaştele fiind adăpostite aici, în apropierea Bucureştilor, vreme de şase luni, la Mănăstirea Samurcăşeşti”.
„Iar a doua oară a părăsit cetatea Iaşilor, în vara anului 1947, când ţara noastră s-a confruntat cu o secetă îndelungată şi cu o mare foamete. Şi atunci racla a fost scoasă din catedrală, însoţită de părinţi slujitori de la Catedrala Mitropolitană, în frunte cu Arhimandritul Teoctist Arăpaşu”, a povestit ierarhul.

Sursa: www.Basilica.ro