Funeraliile părintelui Ştefan Coşa - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Funeraliile părintelui Ştefan Coşa

[2026-10-15]
foto: Ercis.ro
Pr. Ştefan Coşa, decedat la 12 octombrie 2026, la vârsta de 63 de ani, a fost condus pe ultimul drum în satul său natal, Galbeni, miercuri, 14 octombrie 2026. Liturghia cu requiem a fost prezidată de PS Petru Sescu, Episcop auxiliar de Iaşi, în biserica parohială închinată Sfântului Iosif Muncitorul. La înmormântare a participat fratele preotului răposat, pr. Gheorghe, împreună cu familia şi rudele. Au concelebrat colegii pr. Ştefan, promoţia anului 1988, împreună cu aproximativ 90 de preoţi veniţi din diferite părţi ale Diecezei. Credincioşi din Galbeni şi din alte parohii au înălţat rugăciuni pentru preotul care slujise în mai multe parohii în cei 37 de ani de preoţie.

În cuvântul său de salut, PS Petru Sescu a scos în evidenţă suferinţa preotului Ştefan din ultimele luni de viaţă, aceasta dându-i timp şi capacitate să ceară iertare şi ajutor pentru toţi cei care au fost alături de el. Episcopul şi-a exprimat convingerea în puterea credinţei că Isus Marele Preot „l-a primit în rândul slujitorilor săi fideli”.
La liturgia cuvântului a fost ascultat Iob mai întâi, apoi Isus cu fericirile din Evanghelia după Sfântul Matei. Pr. Ştefan Socaciu, unul dintre colegii preotului răposat, a oferit cuvântul de învăţătură, centrându-şi gândurile pe tema suferinţei. Referindu-se la pr. Ştefan Coşa, predicatorul a spus că acesta „a fost îmbrăcat în haina suferinţei”. Plecarea pr. Ştefan devine un prilej de a privi la suferinţă în general, şi la suferinţa preotului, în particular, chiar dacă „tema nu este digerabilă”. Suferinţa este cea care generează comuniune şi solidaritate, este o chemare, un mister care a început odată cu păcatul strămoşesc. Ea, suferinţa, îl secondează pe om. Pr. Ştefan Socaciu a evocat figura venerabilului Martin Benedict care i-a oferit o întrebare şi un răspuns deopotrivă: „Vrei să fii preot? Învaţă să suferi”.
Isus, prin moartea sa, schimbă sensul suferinţei. El o acceptă ca fiind parte din misiunea sa. Omul „are o vocaţie particulară de a intra în misterul suferinţei şi iubirii dumnezeieşti”, s-a mai auzit la predică. Despre preotul răposat Ştefan a afirmat că „a luat crucea şi l-a urmat pe Cristos”. Inspirându-se din fragmentul evanghelic, părintele predicator a conchis că fericirile sunt rezervate omului care poartă crucea lui Cristos până la sfârşit.
La finalul celebrării a luat cuvântul pr. Gheorghe Coşa, care a ţinut să mulţumească tuturor pentru participare şi pentru mângâierea pe care a oferit-o prezenţa fiecăruia la înmormântarea fratelui: Episcop, familie, colegi, preoţi, paroh, rude, amintind de persoanele care s-au îngrijit îndeaproape de pr. Ştefan în suferinţa sa: Claudia, Lucia, Mariana, Dana. A făcut cunoscut tuturor că ultimele cuvinte ale pr. Ştefan au fost: „Liturghia s-a sfârşit. Mergeţi în pace!”, întărind că pentru el misiunea întreagă s-a terminat.
PS Petru Sescu a rostit înainte de binecuvântarea finală cuvinte de mângâiere şi încurajare şi a transmis salutul şi gândul de comuniune al PS Iosif Păuleţ, care nu a putut fi prezent la înmormântare. Ştiind de suferinţa preotului răposat şi vizitându-l în câteva rânduri, a ţinut să precizeze că „dacă suferinţa stoarce, în acelaşi timp purifică şi spiritualizează”. Un gând de apreciere a exprimat către cei care i-au fost aproape pr. Ştefan prin îngrijire continuu: „se poate vorbi foarte frumos despre suferinţă, dar nu este uşor să stai lângă cel suferind zi şi noapte”.
Celebrarea s-a încheiat cu procesiunea spre cimitir, în timpul căreia s-a intonat Psalmul 42, repetându-se în speranţă refrenul: „Voi intra înlăuntrul cortului minunat, până la locuinţa lui Dumnezeu”. Trupul neînsufleţit al pr. Ştefan Coşa a fost aşezat într-un mormânt aflat la intrarea în cimitir, în faţa capelei mortuare, nu departe de mormântul venerabilului Martin Benedict, şi de acolo aşteaptă clipa învierii de apoi, pe care cu toţii o mărturisim în Crezul nostru creştin, ancoraţi în credinţa solidă într-un Dumnezeu al iubirii, al vieţii şi al fericirii veşnice. Requiescat in pace! Amen. (Pr. Cristian Diac pentru Ercis.ro)

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1, Ultimul acces: 2026-10-19 17:43:25