Interviu cu Mitropolitul Nifon: Prin dialogul între creştini se face cea mai bună şi necesară misiune ortodoxă

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Interviu cu Mitropolitul Nifon: Prin dialogul între creştini se face cea mai bună şi necesară misiune ortodoxă

[2024-01-31]

de Sorin Ioniţe

„Consider că prin intermediul dialogului între creştini se face cea mai bună şi necesară misiune ortodoxă, împărtăşind din tezaurul Ortodoxiei, spiritualitatea bimilenară şi celor care nu-l au, l-au uitat sau au pierdut din el pe drumul istoriei”, spune Mitropolitul Nifon într-un interviu acordat Basilica.ro.
Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, a împlinit recent magistrala vârstă de 80 de ani. Înaltpreasfinţia Sa are o vastă experienţă în relaţiile externe bisericeşti, dar şi o activitate pastorală intensă internă: opt ani ca Episcop vicar patriarhal, cinci ani episcop la Slobozia şi alţi 24, Arhiepiscop al Târgoviştei. Pentru bogata sa activitate, Sfântul Sinod i-a acordat în 2008 rangul de Mitropolit ad personam.
Implicat în relaţiile externe bisericeşti încă din anii ’70, ierarhul detaliază cum s-a transformat de-a lungul timpului acest domeniu şi care sunt exigenţele actuale. IPS Nifon arată cât de important este „un glas puternic al creştinilor în Europa diversităţii”. Părintele Mitropolit mai explică faptul că cei care au o atitudine adversă dialogului intercreştin trădează nesiguranţă în credinţă şi necunoaştere: „De fiecare dată când mă întorc de la vreo astfel de întrunire, convingerea mea devine şi mai puternică în ceea ce priveşte ortodoxia credinţei noastre”.
Finalul interviului se concentrează pe „primăvara Bisericii” – tineretul de astăzi. Înaltpreasfinţia Sa vorbeşte despre impactul tehnologiei în viaţa tinerilor şi despre atitudinea corectă a Bisericii faţă de ei.
Basilica.ro: Părinte Mitropolit, ca Exarh patriarhal aţi reprezentat Biserica noastră la numeroase întruniri interortodoxe şi interconfesionale. Ce înseamnă reprezentarea la acest nivel şi care sunt relaţiile Bisericii noastre azi cu restul lumii?
IPS Nifon: Am participat de-a lungul timpului la numeroase manifestări naţionale şi internaţionale, cu caracter inter-ortodox şi inter-creştin, având mereu conştiinţa că împlinesc un act de slujire eclezială şi de misiune ortodoxă. Participarea la dialog este o manifestare firească a omului creat „după chipul lui Dumnezeu” de a-şi exercita vocaţia comunicării şi comuniunii prin cuvânt. Am considerat că fiecare conferinţă inter-ortodoxă sau inter-creştină a reprezentat o oportunitate misionară.
Dialogul este o necesitate firească
Cea mai importantă participare la o reuniune sau eveniment inter-ortodox din ultimii ani este, fără îndoială, Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016). De altfel, aşa cum se menţionează în documentele sinodale, relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine pornesc de la premisa că trebuie să ne facem cunoscută credinţa, că dialogul este o necesitate firească şi că eventualitatea izolării este un regres pastoral-misionar.
Imagine din timpul lucrărilor Sfântului şi Marelui Sinod din Creta, 20.06.2016. ©Basilica.ro
Ortodoxia românească se află angajată în dialogul teologic bilateral alături de celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale, cu marile Biserici şi confesiuni creştine, în special prin intermediul Consiliului Mondial al Bisericilor, unde am onoarea să fiu membru în forurile de conducere.
Aşadar, Biserica Ortodoxă Română are, în contemporaneitate, privilegiul de a fi membră deplină a celor mai importante organizaţii interortodoxe şi intercreştine din lume, în cadrul cărora pe de-o parte interacţionează cu alte Biserici Ortodoxe surori sau confesiuni creştine, iar pe de altă parte, prin dialog şi cooperare, îşi face cunoscute credinţa apostolică, dar şi cultura şi spiritualitatea românească, oferind astfel o imagine de ansamblu a felului în care a germinat şi a rodit cuvântul Evangheliei Mântuitorului Hristos pe pământul românesc.
A fi prezenţi – ca Biserică majoritară – într-un spaţiu al alterităţii, aşa cum sunt diversele întruniri interortodoxe sau interconfesionale, reprezintă oportunitatea de a face cunoscut specificul singurei credinţe ortodoxe de sorginte latină, care are, aşa cum inspirat se exprima părintele Dumitru Stăniloae, o spiritualitate amprentată de luciditatea latină sau de receptarea raţională a realităţii, viziune specifică Occidentului, cu sentimentul profund al misterului tainei de nepătruns a existenţei persoanei, propriu naţiunilor din Răsăritul Europei.
În acest sens, relaţiile cu celelalte Biserici şi confesiuni creştine reprezintă o invitaţie de a cunoaşte şi a recunoaşte diferite realităţi din viaţa Bisericii noastre, prezenţa instituţională tot mai dinamică a acesteia în societatea actuală.
În relaţiile Bisericii noastre cu restul lumii, aşa cum aţi menţionat în întrebare, trebuie să evidenţiem faptul că este o necesitate stringentă ca Biserica să-şi manifeste vocaţia sa profetică în lume, transmiţând mesajul său mântuitor către toate popoarele şi de la toate tribunele. În acest sens trebuie menţionat faptul că la nivelul Uniunii Europene există întâlnirea anuală, la sediul Comisiei Europene, a liderilor religioşi din Uniunea Europeană cu înalţi demnitari europeni, la care Biserica nostră este constant prezentă. După cum se ştie, avem Reprezentanţa permanentă a Patriarhiei Române la Bruxelles, pe lângă Instituţiile europene.
Îmi amintesc astfel de participarea delegaţiei Bisericii noastre, condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Bruxelles (mai, 2013), precum şi de mesajul pe care Preafericirea Sa l-a transmis plenului Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (aprilie, 2011), în care a fost subliniată necesitatea aprofundării dialogului, a spiritualităţii proprii, pentru dezvoltarea unei noi culturi a supravieţuirii.
Cea mai recentă dintre întâlnirile la care Biserica noastră a participat a fost reuniunea liderilor religioşi cu autorităţile europene, eveniment la care am participat personal, fiind găzduit de Margaritis Schinas, Vicepreşedinte al Comisiei Europene.
În cadrul acestei întruniri, care a avut ca temă „Impactul războiului din Ucraina asupra modului de viaţă european”, am avut ocazia să evoc modul jertfelnic în care Biserica Ortodoxă Română s-a implicat în ajutorarea celor câteva milioane de refugiaţi ucraineni care au trecut prin România, de la începutul conflictului militar.
Desigur că relaţiile Bisericii noastre se reflectă şi în aprecierea de care se bucură în context regional mai larg, astfel că nu e o noutate pentru nimeni preţuirea pe care o arată Întâistătătorii Bisericilor Autocefale faţă de Patriarhia Română.
Ne amintim cu multă emoţie şi bucurie de vizitele oficiale, în mai multe rânduri, la invitaţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ale Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, ale Preafericitului Părinte Teodor al II-lea, Patriarhul Alexandriei şi al întregii Africi, (octombrie 2011), Preafericitului Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient (noiembrie 2014), Preafericitului Părinte Patriarh Kiril al Moscovei şi al întregii Rusii (octombrie 2017), Preafericitului Părinte Teofil al III-lea al Ierusalimului (octombrie 2018), dar şi de cea mai recentă vizită în România a conducătorului Bisericii Catolice, Papa Francisc I.
Acest ultim itinerariu al credinţei confirmă justeţea deschiderii şi aprecierii pe care le-a manifestat Papa Ioan Paul al II-lea pentru Ortodoxia românească, vizita acestuia fiind, aşa după cum istoria a reţinut, prima vizită a unui Suveran Pontif într-o ţară majoritar ortodoxă.
Basilica.ro: Lucraţi de mai mulţi ani în relaţiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române. Cum s-au schimbat lucrurile între timp? Ce perspective de viitor sunt?
IPS Nifon: Desigur că peisajul cultural şi socio-politic s-a schimbat mult în întreaga lume şi evident că acest lucru aduce noi provocări pe care societatea şi implicit Biserica, dar şi organismele bisericeşti internaţionale trebuie să le ofere un răspuns adecvat. Multe dintre aspectele care defineau perioada când libertatea de exprimare era limitată, astăzi sunt cu totul diferite.
În anumite momente de dinainte de 1989, relaţiile cu Consiliul Mondial al Bisericilor de la Geneva nu au fost foarte uşoare, întrucât, într-un regim politic în care libertatea nu reprezenta o coordonată intangibilă, voci străine de Biserică au sugerat sau chiar presat delegaţii români să ameninţe cu retragerea Bisericii Ortodoxe Române din Consiliu. Evident că Biserica nu le-a dat curs, iar astăzi, Consiliul Ecumenic este recunoscător tuturor pentru rezistenţa la aceste presiuni antiecumenice, străine de spiritul nostru eclezial.
Glasul creştinilor, în Europa diversităţii
Dacă în trecut eram Biserici separate de istorie, situate în blocuri economice, politice, culturale diferite şi antagonice, astăzi, când ne bucurăm de libertate, suntem datori ca în relaţiile externe bisericeşti să sporim solidaritatea, excluzând unele suspiciuni sau neîncrederi, pentru o mărturie creştină, comună şi credibilă, într-o lume indiferentă şi pe alocuri cu puternice nuanţe de descreştinare. Un glas puternic al creştinilor, în Europa diversităţii, nu poate fi trecut cu vederea!
Pe de altă parte, o Biserică fragmentată nu poate vindeca o societate divizată, care pare să fie cuprinsă, pe alocuri, de virusul secularizării accentuate, al colonizării ideologice şi al ideilor neomarxiste, care promovează atitudini şi manifestări antiecleziale şi implicit anticlericale.
Dacă în trecut, organizaţiile creştine internaţionale identificau cu claritate opozantul sau doctrinele care luptau contra manifestării credinţei, astăzi lucrurile s-au schimbat, în sensul în care răul se ascunde în diferite concepte rafinate, care tentează şi cheamă în numele unei exacerbate corectitudini politice la edificarea unei noi lumi şi a unui nou om, cu implicaţii, modificări şi orientări antropologice confuze.
Însă, în creştinismul de diferite nuanţe confesionale, care are o memorie experienţială milenară, provocărilor timpului trebuie să li se răspundă prin solidaritate comună şi coresponsabilitate. Suntem de acord că există un câmp imens de înnoire, de revitalizare a moştenirii creştine şi chiar mai ales de progres în ceea ce priveşte calitatea vieţii umane, însă toate acestea trebuie să se dezvolte pe principiile şi valorile civilizaţiei creştine care, aşa cum spuneam, de două milenii construieşte lumea în spiritul libertăţii, echităţii şi al adevărului evanghelic.
Dimensiunea prezenţei sacrului în viaţa noastră, personală şi comunitară, reprezintă un punct central de referinţă în majoritatea întâlnirilor la care suntem chemaţi să participăm şi să aducem mărturie din experienţa Bisericii noastre.
Mărturisesc că în relaţiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române cu diferitele Biserici şi confesiuni creştine se conturează, uneori, o viziune tot mai comună asupra răspunsurilor la principalele probleme pe care le înregistrează societatea globală: libertatea lipsită de responsabilitate, secularizarea şi criza familiei, contestarea prezenţei Bisericii în societate, diverse atitudini şi curente anticlericale, etc.
Aportul special al Bisericii noastre constă şi în experienţa, timp de mai multe decenii, a dominaţiei comunist-atee, în care Ortodoxia românească a trebuit să caute modalităţi originale de existenţă şi manifestare, pentru ca într-un regim făţiş adversar, să trăiască şi să consolideze, cu tact şi credincioşie, credinţa ortodoxă.
Aşadar, perspectivele sunt întotdeauna fondate pe multă speranţă, pe încrederea în Bunul Dumnezeu şi pe dorinţa şi voinţa de a face mai mult, de a ne deschide cu curaj, în duh misionar, unii către alţii şi de a colabora responsabil pentru unitatea creştină şi implicit pentru zidirea unei lumi mai bune şi cu preocuparea de a oferi lumii maximă credibilitate Cuvântului lui Dumnezeu în contemporaneitate, mai ales faţă de cei necredincioşi şi necreştini.
Basilica.ro: Cum afectează în prezent conflictele lumii relaţiile bisericeşti?
IPS Nifon: Dacă privim retrospectiv în istoria umanităţii, aceasta este marcată de conflicte şi crize de tot felul, ce poartă diferite cauze şi divergenţe şi care, observate dintr-un anumit unghi, au drept izvor comun, egoismul feroce şi lipsa dragostei pentru aproapele, antagonice valorilor atât de prezente în Evanghelia pe care noi, creştinii, o propovăduim.
În calitate de Domn al păcii (Isaia 9,5), Mântuitorul Hristos este Cel căruia Îi urmăm şi al cărui model de desăvârşire creştinii şi-l împropriază. În acest sens, războiul, cu toate urmările lui nefaste, este incompatibil cu valorile, credinţa şi viaţa în Hristos, iar promotorii acestuia sunt răspunzătorii morali ai conflictelor care generează drame, sărăcie, suferinţă sau chiar moartea.
Dialogul, în context conflictual
Adunările bisericeşti şi interreligioase de la nivel ecumenic, reprezintă platforme active de întâlniri, în care mesajul pentru susţinerea păcii sau apelurile pentru condamnarea şi încetarea războiului sunt o constantă din activitatea acestora.
Că aceste spaţii de comunicare sunt întâlniri incluzive, de mediere şi unitate, se poate observa din atitudinea pe care cei mai mulţi dintre participanţii la cea de a XI-a Adunare Generală a CMB (Karlsruhe, 2022) au manifestat-o faţă de Delegaţia Bisericii Ruse. Deşi au existat unele voci care au cerut excluderea acesteia din desfăşurarea programului, totuşi în cadrul lucrărilor li s-au acordat spaţiu liber de exprimare, transmiţându-li-se totodată mesajul de respingere şi condamnare a războiului nefast pe care Rusia l-a iniţiat împotriva unei ţări suverane.
De asemenea, în calitate de vicemoderator al Comitetului Central al CMB, dar şi moderator al unor sesiuni plenare, am accentuat necesitatea dialogului onest pentru ambele părţi, insistând asupra aşteptărilor pe care creştinii din întreaga lume le doresc într-un astfel de context, instaurarea păcii şi a dreptăţii, ca premise pentru o viaţă în care oamenii să poate împlini, în libertate deplină, cuvântul şi voia lui Dumnezeu.
IPS Nifon semnează în Cartea de aur a oraşului Karlsruhe, eveniment în cadrul Adunării Generale a CMB, 03.09.2022. ©CMB
De asemenea, trebuie să ţinem seama că Bisericile din ţările aflate în conflict au tendinţa să se solidarizeze cu conducerile politice şi de aceea, există mereu riscul unei escaladări a conflictelor, inclusiv cu ajutorul unor motive religioase, ori aceste atitudini sunt inacceptabile. Să nu uităm că pacea este numele lui Dumnezeu întotdeauna, iar noi, ca ierarhi, ca lideri religioşi, avem datoria de a sluji pe Dumnezeu şi, prin urmare, pacea în orice situaţie.
Este de apreciat şi răspunsul liturgic al Bisericii noastre de a se ruga pentru linişte şi pace, remarcabile, în acest sens, fiind recomandările Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de a se include în slujbele bisericeşti, la ectenia mare sau întreită, cereri speciale şi rugăciuni pentru pacea lumii.
Relaţiile bisericeşti nu trebuie înţelese în analogie cu diferitele abordări politice internaţionale, întrucât noi, ca oameni ai Bisericii, indiferent de tradiţiile culturale pe care le reprezentăm, pornim de la premisa că ceea ce ne aduce împreună nu sunt interesele seculare profane – deşi într-o anumită măsură şi acestea sunt legitime – ci universalitatea Evangheliei Mântuitorului Hristos, cu valorile sale perene, care, aşa cum ştim, aduce în centralitate, iubirea de aproapele, ca formă supremă de vieţuire după voia lui Dumnezeu.
În acest sens, atunci când apar unele disensiuni sau momente conflictuale care ar influenţa şi ar afecta relaţiile inter-bisericeşti, în lumina justiţiei şi al adevărului evanghelic, noi toţi trebuie să fim în comuniunea iubirii, pentru a răspunde provocării de a gândi mai mult şi mai profund, cu mintea luminată de Duhul Sfânt, pentru înţelegerea nevoilor celuilalt, în care trebuie să primeze spiritul evanghelic al dreptăţii.
Basilica.ro: Din superficialitate, unii cataloghează greşit relaţiile cu celelalte culte. Ei uită, de exemplu, faptul că diaspora Bisericii noastre este găzduită în mare parte de catolici, de anglicani şi de protestanţi, cu care avem relaţii de cooperare benefice. Puteţi explica şi alte aspecte care sunt insuficient înţelese? Care este baza şi care sunt perspectivele pe care se cultivă aceste relaţii de cooperare intercreştină?
IPS Nifon: Consider că este foarte important dialogul inter-creştin, mai cu seamă că lumea se confruntă cu multe provocări, inclusiv migraţia masivă şi diversificată, la care trebuie să răspundem cel mai adesea în mod unitar, dar şi pentru că vocaţia creştină este una de unitate şi cooperare responsabilă.
Numeroase parohii ortodoxe româneşti din diaspora îşi desfăşoară activitatea în lăcaşurile de cult mai ales catolice, dar şi protestante în întreaga Europă, iar aceasta se datorează dialogului inter-creştin şi bunelor relaţii ale Bisericii noastre şi mai ales a deschiderii vizionare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cu ansamblul lumii creştine.
Există probabil unii care nu cunosc această realitate şi preferă penibilul ignoranţei şi izolarea, uneori degradantă, având impresia că prin dialog s-ar ceda cumva din plenitudinea credinţei noastre. Aş menţiona şi alte aspecte mai puţin înţelese şi anume că dialogul ecumenic ar fi o erezie, ceea ce este total eronat, pentru că el nu are la bază un set de învăţături, ci este vorba, pur şi simplu, de un dialog uman şi creştin de cunoaştere reciprocă.
Părintele Stăniloae a spus foarte clar că într-o măsură mai mare sau mai mică, recunoaştem Chipul lui Hristos reflectat prin Sfânta Scriptură şi în celelalte confesiuni. Acest dialog are la bază dorinţa de unitate eclezială firească, bazată pe porunca Mântuitorului „ca toţi să fie una”. Nu presupune renunţarea la nimic din învăţătura noastră de credinţă.
Consider că prin intermediul dialogului între creştini se face cea mai bună şi necesară misiune ortodoxă, împărtăşind din tezaurul Ortodoxiei, spiritualitatea bimilenară şi celor care nu-l au, l-au uitat sau au pierdut din el pe drumul istoriei.
În relaţiile cu celelalte culte religioase trebuie să pornim de la premisa că în fiecare comunitate strălucesc valori ale Bisericii creştine, al cărui tezaur se regăseşte plenar în Biserica primară. Pe de altă parte, Ortodoxia are conştiinţa deplinătăţii şi implicit a păstrării neştirbite a adevărurilor de învăţătură fundamentate pe cel 7 sinoade ecumenice şi pe Sfânta Tradiţie. Acestea sunt chiar criteriile dreptei credinţe şi numai în cadrul acestui tipar de înţelegere sunt posibile orice gândire şi orice interpretare a experienţelor spirituale actuale.
Relaţiile cu alte culte trebuie să se bazeze pe respect reciproc şi comunicare sinceră, în care să primeze dorinţa de dialog activ, care să ofere răspunsuri comune unor probleme ce privesc lumea creştină în general. În acest sens, ca model de comunicare şi cooperare locală, exemplu poate pentru alte spaţii europene şi nu numai, s-a constituit Consiliul Consultativ al Cultelor din România, la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, organizaţie de natură etică, socială, autonomă, care are, printre alte obiective majore, prevenirea şi medierea în soluţionarea eventualelor diferende interconfesionale şi interreligioase.
Într-o lume deja marcată de multiple fragmentări ideologice, vocaţia comună a cultelor este de a întări solidaritatea între oameni, în cultivarea păcii şi a armoniei în societate.
Nu trebuie să ezităm să apreciem pe ceilalţi creştini
Aş spune că aveţi dreptate atunci când afirmaţi că există aspecte care sunt insuficient înţelese.
Ecumenismul implică ieşirea din propriul tău spaţiu cultural şi confesional şi interacţionarea cu celălalt, căruia tu trebuie să îi prezinţi coordonatele credinţei care îţi definesc identitatea. Însă acesta implică două mari exigenţe: pe de-o parte trebuie să cunoşti temeinic tradiţia, istoria şi doctrina Bisericii tale, fiind tu însuţi un trăitor a ceea ce propovăduieşti, iar pe de alta să stăpâneşti maniera de a transmite toate acestea celui de lângă tine, în duhul păcii, al echilibrului şi al dragostei creştine.
Altfel, există riscul radicalizării şi al refugiului în propria enclavă, atitudine proprie oamenilor nesiguri de ei înşişi, ignoranţi, care într-adevăr, cataloghează greşit relaţionarea cu comunităţile şi cultele creştine.
Dimpotrivă, noi ca români ortodocşi, având încredinţarea că transmitem credinţa apostolică nealterată, nu trebuie să ezităm să apreciem pe ceilalţi creştini, considerând că fiecare întâlnire este o nouă o şansă misionară, în vestirea şi înţelegerea autentică a cuvântului lui Dumnezeu în lume, în contextul prezenţei tot mai accentuate a curentelor ostile tuturor creştinilor: neomarxismul, materialismul, secularismul.
Principalul aspect neînţeles este că dialogul ecumenic nu înseamnă trădarea Ortodoxiei şi nici cedarea în anumite puncte.
De fiecare dată când mă întorc de la vreo astfel de întrunire, convingerea mea devine şi mai puternică în ceea ce priveşte ortodoxia credinţei noastre. Pe de altă parte, este vorba despre faptul că, aşa cum am arătat mai sus, dialogul ecumenic nu este o erezie, cum se spune adeseori de către cei care nu cunosc şi nu înţeleg teologic, realităţile vieţii creştine, în general; el nu are o doctrină, ci reprezintă numai o necesitate şi posibilitate de dialog a lumii noastre aflată într-o dinamică permanentă.
Nu trebuie deci să uităm rolul pe care îl are dialogul, în general. Numai prin comunicare cu celălalt ajungi la cunoaştere, la adevăr. Cunoaşterea de către lumea protestantă a frumuseţii şi importanţei icoanei, spre exemplu, a fost descoperită ca urmare a acestui dialog ecumenic.
Asistăm astăzi la un proces de convertire la Ortodoxie, fie din lumea catolică, fie din cea protestantă, care, deşi nu putem spune că este unul de masă ci mai degrabă personal, nu ar putea fi posibil fără dialog. Amintesc aici câteva nume ale unor teologi remarcabili, care au îmbrăţişat credinţa ortodoxă: Olivier Clement, Andrew Louth, Kallistos Ware, Seraphim Rose, Placide Deseille, Hugo Tristram Engelhardt Jr., Karl Christian Felmy, Peter Gillquist, Jaroslav Pelikan, E. Behr Sigel, etc.
În altă ordine de idei, trebuie să precizăm că Biserica Ortodoxă îşi fundamentează unitatea pe întemeierea ei de către Mântuitorul Hristos şi pe comuniunea în Sfânta Treime şi în Sfintele Taine. Baza participării Bisericii Ortodoxe la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, în extenso la ceea ce numim Mişcare ecumenică, o constituie credinţa în Sfânta Treime.
C.E.B. este, cum spune Statutul acestei organizaţii ecumenice, „o asociaţie frăţească a bisericilor care-L mărturisesc pe Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, potrivit Scripturii, şi încearcă să răspundă împreună chemării lor comune pentru mărirea singurului Dumnezeu, în Trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh”.
Basilica.ro: Care consideraţi a fi cele mai mari realizări recente ale Bisericii noastre pe plan extern?
IPS Nifon: Desigur că, în această privinţă, ne putem limita doar la menţionarea unora dintre aspectele care marchează dinamica împlinirilor Bisericii Ortodoxe Române în plan extern, deşi panoplia realizărilor este foarte generoasă.
Merită menţionate crearea climatului de pace şi bună înţelegere între culte, dar şi vizita celor doi pontifi ai Bisericii Romano-Catolice la noi în ţară, precum şi existenţa unei situaţii total neconflictuale în România între biserici şi religii.
Pe de altă parte, dacă ne referim la Sinodul din Creta, din anul 2016, ne-am bucurat, încă o dată, de recunoaşterea şi rolul deosebit al gândirii teologice al participanţilor delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române, în special al Prefericitului Părinte Patriarh Daniel, de către toate celelalte Biserici Ortodoxe surori, participante la acest sinod. Nu trebuie să uităm nici de importanţa participării Bisericii noastre la dialogul cu forurile reprezentative ale Uniunii Europene, despre rolul şi importanţa religiei în viaţa comunităţilor umane ale secolului al XXI-lea.
Aş evidenţia grija paternală faţă de comunităţile româneşti din afara graniţelor, concretizată în susţinerea eparhiilor româneşti din străinătate şi mai ales al existenţei celor peste 1.300 de clerici ce deservesc aproape 1.500 de parohii şi filii, în care limba română, tradiţiile strămoşeşti şi flacăra credinţei ortodoxe sunt cultivate cu multă statornicie.
Numeroasele întâlniri pe care le avem cu românii din diaspora, în cadrul diferitelor evenimente la care am participat, reprezintă momente de mare sensibilitate şi frumuseţe spirituală, din care se poate lesne observa cum Biserica străbună este reper al comunităţii, nu numai al activităţilor liturgice, dar şi cultural, lingvistic şi etnic.
Pe de altă parte, cultivarea bunelor relaţii de prietenie, apreciere şi respect faţă de comunităţile creştine, tradiţionale în aceste spaţii europene, reprezintă o importantă exigenţă misionară, pe care Biserica noastră o are în vedere şi pe care o promovează în dialogul intercreştin.
Nu trebuie să uităm de bunăvoinţa cu care diferitele comunităţi catolice sau protestante au oferit – graţie tactului pastoral al ierarhilor români dar şi a aprecierii de care se bucură Biserica Ortodoxă Română în plan extern – spaţii pentru oficierea sfintelor slujbe, aceste locuri devenind, în timp, adevărate oaze de simţire românească.
Basilica.ro: Revenind în ţară, Eparhia Târgoviştei, pe care o păstoriţi, este una dintre cele mai active pe plan mediatic şi foarte deschisă tinerilor. Mereu îi încurajaţi pe tineri să studieze şi să folosească în mod responsabil tehnologia, dar să nu uite de valorile creştine care îi ajută să se dezvolte spiritual, sănătos. Cum vedeţi generaţia viitoare?
IPS Nifon: Cu multă bucurie putem observa că tinerii din Arhiepiscopia Târgoviştei, ca de altfel din toate eparhiile noastre, sunt parte integrantă şi constantă din programele derulate în Patriarhia Română, atât cele educaţionale, cât şi cele care implică acţiuni de voluntariat, pelerinaje, activităţi de ajutorare a bătrânilor şi multe alte demersuri, în care ei se simt valorizaţi şi promovaţi.
Dorim o generaţie foarte bine pregătită în domeniul comunicării cu ajutorul noilor tehnologii, dar care are urgentă nevoie de a-şi cunoaşte propria credinţă, tradiţiile şi valorile naţionale. Avem datoria de a contribui la educaţia noilor generaţii şi de a le oferi demne modele de viaţă şi de credinţă.
Νimic nu poate suplini relaţiile directe dintre oameni
Informaţia circulă foarte rapid în lumea de azi. Este nevoie de discernământ în selectarea şi aplicarea multitudinii de informaţii pe care tinerii de astăzi le iau, mai ales, din mediul online. Internetul are multiple valenţe pozitive dar poate ascunde şi numeroase capcane. Comunicăm virtual dar să nu uităm de interacţiunea directă, fizică, dintre oameni. Nimeni şi nimic nu poate suplini relaţiile directe dintre oameni, în general, şi dintre tineri, în special.
La Târgovişte, în ajunul marii sărbători din 11 august, atunci când este sărbătorit ocrotitorul eparhiei noastre, Sfântul Ierarh Nifon, mii de tineri de toate vârstele poposesc în vechea cetate de scaun a voievozilor munteni, pentru a lua parte la un eveniment religios dedicat lor, tinerilor. Împreună cu sfintele moaşte ale marelui ierarh se organizează o procesiune solemnă prin centrul istoric al oraşului, pe care am numit-o inspirat Pelerinajul tinerilor.
Şi prin aceste activităţi trebuie să arătăm deschiderea pentru noile generaţii, pentru cei care vor duce moştenirea creştină şi românească mai departe, fiindcă ei, la rându-le vor deveni misionari în comunităţile din care fac parte şi vor cultiva dragostea pentru Biserică şi pentru frumuseţea vieţii creştine.
IPS Nifon premiază elevi olimpici, 10.11.2023. ©Arhiepiscopia Târgoviştei
Menţionez că Editura Arhiepiscopiei Târgoviştei tipăreşte an de an, broşuri destinate educaţiei tinerelor generaţii, în mii de exemplare pe care le oferim gratuit tinerilor la parohii. De asemenea, aşa cum puteţi constata de pe site-ul eparhial, avem în Arhiepiscopia Târgoviştei numeroase proiecte, programe şi activităţi desfăşurate pentru tineri şi cu tinerii. Insistăm în consfătuirile lunare cu preoţii şi cu profesorii de religie pentru a avea o strânsă colaborare între parohii şi şcoli. Oferim în fiecare an, un număr de burse elevilor din şcoli şi licee, organizăm numeroase concursuri şcolare, oferim tabere pe timpul vacanţelor, dar şi excursii şi pelerinaje.
Iar dacă aţi amintit de progresul tehnologic atât de evident în zilele noastre, precum şi de utilizarea cu discernământ al diferitelor reţele de socializare sau platforme media, trebuie să spun că tehnologia are o covârşitoare influenţă asupra psihicului uman sau asupra modului de purtare şi relaţionare al tinerilor.
Sunt unii medici care aduc în discuţie efectele nocive ale utilizării în exces a internetului, precum dispariţia copilăriei, maturizarea precoce sau chiar unele deficienţe medicale. Acestea sunt reale pericole, care ameninţă cea mai valoroasă investiţie pe care o naţiune o poate avea, tinerii, speranţa într-un viitor mai bun.
Este imperios necesar să facem mult mai mult
Ultima parte a întrebării pe care mi-aţi adresat-o cuprinde inevitabil o dorire profetică pentru tinerele generaţii. Ea porneşte de la constatarea pe care o adresez în întâlnirile cu tinerii, cărora le spun, cu mult entuziasm, că ei reprezintă primăvara Bisericii. Aceasta înseamnă că ei sunt speranţa plină de încredere şi bucurie a Bisericii, viitorul ei în parcursul istoriei.
Cred că trebuie să recunoaştem că la nivelul nostru eparhial şi în cadrul învăţământului seminarial şi universitar teologic este imperios necesar să facem mult mai mult, atât teoretic cât şi practic. Reflecţiile asupra viitorului Bisericii şi al Naţiunii trebuie să includă generaţiile actuale de tineri, al căror entuziasm ar putea să influenţeze dinamica înnoirilor misionare contemporane, pentru a lăsa posterităţii oameni integri şi credincioşi, capabili să ducă mai departe tezaurul minunat al Ortodoxiei noastre româneşti.
Mitropolitul Nifon: biografie
Înaltpreasfinţitul Părinte Nifon Mihăiţă, Arhiepiscopul Târgoviştei, s-a născut în data de 5 ianuarie 1944 în comuna Creţeşti – Vidra, judeţul Ilfov. A absolvit cursurile Seminarului teologic şi ale Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (1964-1968).
În perioada 1968-1970, frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti. Continuă apoi studiile post-universitare de masterat şi de doctorat în Anglia, la Universitatea din Londra, Colegiul Regal (King’s College) (1971-1975); în Israel, la Colegiul anglican din Ierusalim (1972); în Elveţia, la Universitatea din Geneva (1977), obţinând Doctoratul în Teologie la Universitatea din Oradea în 1995.
În anul 1980 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti cu numele de Nifon, avându-l ca naş de călugărie pe duhovnicul său, Arhimandritul Benedict Ghiuş. În septembrie 1985, a fost ales de către Sfântul Sinod în demnitatea de episcop vicar patriarhal. Între anii 1985-1993, exercită funcţia de secretar al Sfântului Sinod.
În data de 11 ianuarie 1994, este ales Episcop al proaspăt înfiinţatei eparhii a Sloboziei şi Călăraşilor. Înfiinţează Seminarul Teologic Liceal „Sf. Ioan Gură de Aur” din Slobozia şi iniţiază construirea catedralei episcopale din municipiu.
În decembrie 1999, este ales Arhiepiscop al Târgoviştei, fiind întronizat în ziua de 26 decembrie. Ca Arhiepiscop al Târgoviştei, Înaltpreasfinţitul Părinte Nifon desfăşoară o amplă activitate misionară, teologică şi culturală.
Ca rezultat al bogatei sale activităţi pastorale, misionare, teologice, culturale şi diplomatice, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a conferit rangul de mitropolit ad personam Înaltpreasfinţitului Părinte Nifon în anul 2008.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 378, Ultimul acces: 2026-10-18 15:59:54

Timp total: 0.04s...

[]:1