Ştiaţi că Sf. Ier. Nectarie are un studiu publicat în Revista „Biserica Ortodoxă Română”? - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Ştiaţi că Sf. Ier. Nectarie are un studiu publicat în Revista „Biserica Ortodoxă Română”?

[2023-11-07]
de Ştefana Totorcea

Lucrarea semnată de Mitropolitul Nectarie de Pentapolis, sub numele de Nectarie Kefala, tratează ideea de nemurire a sufletului într-o perioadă în care mai multe curente de gândire promovau materialismul şi negau spiritul ca pe ceva imposibil de dovedit ştiinţific.
Studiul este împărţit în două capitole: unul tratează existenţa sufletului în filosofia vechilor greci şi în Sfânta Scriptură, iar celălalt aduce dovezi şi argumente despre nemurirea sufletului.
Reproducem ultimul argument adus de Mitropolitul de Pentapolis în favoarea nemuririi sufletului: însăşi faptul că am conceput ideea despre nemurirea sufletului dovedeşte că aceasta există.
Iată de ce (intertitlurile aparţin redacţiei Basilica.ro):
Dacă am fi doar materie, nu am putea avea ideea despre nemurire
„Omul are suflet nemuritor pentru că ideea despre nemurirea sufletului este înnăscută în el. Ceea ce se petrece în natură î1 convinge pe om, in fiecare zi, că toate fiinţele sunt muritoare. Prin urmare, ideea de moarte trebuie să fie gândirea pozitivă şi finală a omului. Ideea de nemurire nu-i vine omului de nicăieri, căci tot ceea ce percepe cu simţurile sale nu-i dă noţiunea despre nemurire. Această idee despre nemurire, pentru că nu este percepută de simţurile omului, ar trebui să nu existe.
Dar cu toate acestea ideea de nemurire a existat în toate timpurile la om. De unde i-a venit ea? Nu cumva de la materie a luat omenirea ideea de nemurire! Am zis însă că omul nu poate avea nimic din ceea ce n-a primit. Tot ceea ce are, a luat din natura ce-l înconjoară. Iar natura ce-l înconjoară îi vorbeşte numai despre moarte. Prin urmare, moartea ar trebui să fie singura concluzie a omului.
Omul însă, împotriva concluziilor sale şi a fenomenelor cu privire la moarte pe care le observă, are ideea de nemurire. Cum s-a ridicat el de la ideea de moarte la ideea de nemurire? Cum a căpătat convingerea despre adevărul nemuririi şi, potrivit cu această idee, şi-a reglementat întreaga purtare a vieţii sale? Ridicarea de la ideea de moarte la aceea de nemurire este imposibilă şi, deci, inadmisibilă. Aşadar, omul n-a luat de la natură ideea despre nemurire pentru că, urmând fenomenelor vieţii, nu trebuia să aibă această idee.”
Fără nemurire, ideea de perfecţionare este un nonsens
„Ideea despre nemurire însă, pentru că există, trebuie căutată în Dumnezeu în care şi există. Numai Dumnezeu poate să comunice această idee. Dar materia nu poate nici primi şi nici pricepe descoperirea lui Dumnezeu pentru că nu este susceptibilă de aceasta, întrucât nu are puterea de a raţiona, adică nu are spirit prin care să se pună în legătură cu Dumnezeu, Care să descopere. Dacă omul este doar materie atunci este lipsit de puterea spiritu ală şi nu poate relaţiona cu Dumnezeu.
În acest fel, omul nu putea să ia de la Dumnezeu ideea descoperită. Dar omul, având ideea de nemurire, a luat-o de la Dumnezeu, Cel nemuritor. Tot cel ce poate lua ceva de la Dumnezeu are capacitatea de a primi şi de a înţelege pe Dumnezeu şi descoperirea Sa cea dumnezeiască. Dacă omul n-a luat această idee la voia întâmplării, a luat-o de la Dumnezeu, căci omul are ideea descoperirii.
Deci, omul are capacitatea de a primi şi de a înţelege pe Dumnezeu, are spirit care vine în contact cu Dumnezeu, Care se descoperă. Aşadar, omul nu este materie fără suflet şi fără raţiune, ci fiinţă însufleţită, intelectuală şi primitoare a descoperirii dumnezeieşti. O astfel de fiinţă trebuie să aibă suflet nemuritor întrucât prin acest suflet poate relaţiona cu Dumnezeu.
Sufletul învaţă şi primeşte înţelepciune de la Dumnezeu spre o perfecţionare neîntreruptă. Perfecţionarea însă, cu excepţia ideii de nemurire, este un nonsens.
Prin urmare, omul este înzestrat cu suflet nemuritor.”
(Traducerea din limba greacă în limba română a fost realizată, între anii 1902-1903, de Pr. D. Popescu-Moşoia şi Grigore Theodorescu)

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 294, Ultimul acces: 2026-10-26 17:04:15