PS Iosif Csaba Pál despre Sinodul Episcopilor desfăşurat la Roma

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

PS Iosif Csaba Pál despre Sinodul Episcopilor desfăşurat la Roma

[2023-11-09]

foto: Gerhardus.ro
În perioada 4-29 octombrie 2023 Excelenţa sa Iosif Csaba Pál, Episcop de Timişoara, a participat la Roma la prima sesiune a celei de-a XVI-a Adunări Generale a Sinodului Episcopilor, fiind unul dintre „Membri di Nomina Pontificia”, adică unul dintre membrii numiţi direct de către Sf. Părinte Papa Francisc. În data de 8 noiembrie a.c. înainte de masă, Episcopul nostru a împărtăşit unui grup de preoţi şi angajaţi ai Ordinariatului Episcopal din experienţele sale trăite la Sinod. În cele ce urmează redăm relatarea Preasfinţitului Iosif.

„Cu mult drag vă salut, şi vă mulţumesc că aţi venit aici. Eu îi mulţumesc Bunului Dumnezeu că am putut participa la acest Sinod, pentru că a fost o experienţă puternică. Sinoade au mai avut loc deja, au fost Episcopi care participaseră până acum la opt sinoade şi au spus că această întâlnire nu se poate compara cu cele de până acum. De ce era diferit? În primul rând pentru că a fost mult mai spiritual – spuneau participanţii. Nu s-a mai întâmplat ca un Sinod să înceapă cu trei zile de exerciţii spirituale. Aceste exerciţii au fost conduse de un preot şi de o soră. Preotul era călugăr dominican, mai în vârstă, iar sora era benedictină. Şi în cadrul Sinodului ne-am oprit de foarte multe ori să ne rugăm. Deci era o atmosferă spirituală: de la Dumnezeu aşteptăm să conducă Biserica sa prin noi. În cel de-al doilea rând, până acum Sinoadele se desfăşurau în felul următor: în primul rând stăteau Cardinalii, în spatele lor Arhiepiscopii şi Episcopii, după ei preoţii, şi totul avea aspect de conferinţă. Fiecare mergea în faţă, îşi ţinea discursul şi mergea apoi înapoi la loc; cineva a scris textul, după care s-a votat acest text. Acum am fost în circuli minores, adică în grupuri mici, câte doisprezece, cred că în total 38 de cercuri mici, din care făceau parte Cardinali, Episcopi, călugăriţe şi laici. Stăteam în cerc la o masă şi toţi aveam posibilitatea să vorbim şi să construim fraternitatea între noi, bazându-ne pe faptul, că toţi suntem botezaţi.
A fost şi muncă în grupuri mici şi au fost şi zile când se întrunea adunarea generală. Fiecare participant a primit un «badge», adică un fel de ecuson care avea pe verso un cod QR. Pe el scria, la ce masă vom ocupa loc la diferitele module şi care este locul fiecăruia, în general la masă. Cu ajutorul codului QR s-a deschis şi tableta. Fiecare tabletă era personalizată. Pe tabletă primeam toată documentaţia, puteam semnala dacă doream să intervenim, şi am putut vota. În fiecare grupă erau – numite de Secretariatul General – două persoane: facilitatorul, un fel de animator şi secretarul. Facilitatorii sunt persoane specializate care au grijă ca fiecare persoană să ia cuvântul în cadrul grupei, prezintă tema de discuţie, spune când ne vom opri pentru rugăciune, etc. Ne ajutau să discutăm într-o atmosferă frumoasă. Secretarul nota tot ce se discuta în grupă. Mai aveam câteodată în grupă şi un delegat fratern, adică dintr-o altă Biserică. Noi am avut un Episcop din Biserica Ortodoxă Coptă, responsabil pentru Italia. Delegaţii fraterni erau reprezentanţi ai comunităţilor penticostală, baptistă, anglicană, metodistă, care puteau să intervină şi în public. Fiecare zi a fost condusă de un secretar delegat, care anima intervenţia grupelor. Limbile folosită în grupe au fost engleză, italiană, spaniolă, portugheză şi franceză.
La început am avut fiecare patru minute de intervenţie la o temă. După aceea ne-am oprit pentru rugăciune. De multe ori ne-am oprit pentru rugăciune şi era foarte util, pentru că ne-a pus din nou în atmosfera de ascultare, de respect reciproc, de a fi în Dumnezeu. După ce am terminat cele 4 minute de intervenţie ale noastre a trebuit să spunem tot în 4 minute ce ne-a atins în relatările celorlalţi. Noi suntem obişnuiţi, căci de multe ori când alţii vorbesc, noi ne adunăm gândurile, le formulăm, şi nu suntem atenţi la vorbitor. Acum trebuia să fim foarte atenţi la ceilalţi, ca să înţelegem esenţa discursurilor lor. Am fost rugaţi să spunem ce ne-a atins într-un mod pozitiv şi ce a trezit rezistenţă în mine. După ce am terminat cea de-a doua rundă, secretarul împreună relatorul ales dintre membrii grupei au redactat un text de 2000 de caractere, care a fost prezentat prima oară grupei mici, iar după ce au fost cu toţii de acord, relatorul a prezentat şi în public în trei minute. După aceste prezentări urmau intervenţii libere. După aceea am reluat textul nostru şi l-am îmbogăţit cu părerile, relatările celorlalţi. Sfântul Părinte a fost împreună cu noi cam jumătate din timpul petrecut la sinod, a fost prezent mai ales la adunările generale. Ultima după-amiază, sâmbătă, întâlnirea am început-o la ora 15.30 şi am terminat la ora 21.15.
Interesantă era diversitatea. De pe toată continentele, din multe ţări, din toate riturile catolice erau prezenţi participanţi şi am putut vedea cât de diferiţi suntem, dar cu toţii alcătuim poporul lui Dumnezeu. De exemplu cei din Africa ridicau problema poligamiei. Noi vorbeam de bisericile goale, la care un Episcop din Africa relata, că la ei aşa de mulţi vin la Sfânta Liturghie încât nu încap în biserică şi că a fost nevoie să construiască corturi lângă lăcaşul de cult. Atât în Asia, cât şi în Africa sunt şi foarte multe vocaţii. Brazilienii şi în general sud-americanii lucrează foarte mult cu laicii. Deoarece statul nu îi sprijină deloc pe plan financiar, ei se bazează pe credincioşii laici, cu ajutorul cărora pot zugrăvi sau chiar construi biserici, pot organiza catehezele unde nu ajunge preotul, numărul credincioşilor fiind de mai multe zeci de mii. Sunt ţări unde nu poţi vorbi de misiune, fiindcă acolo misiunea este strâns legată de ideea colonizare, o etapă istorică, veche care a însemnat pentru comunităţile de acolo suferinţă, exploatare.
Este important că unele lucruri nu le putem învăţa doar pe plan intelectual. Trebuie să învăţăm şi din experienţe. Adică noi, participând la Sinod, am învăţat ce este sinodalitatea, ce înseamnă comuniunea. În toate grupurile era important să fie respect şi încredere. Sinodalitatea cere convertire. Noi ne-am rugat mult pentru acest Sinod. Dar oare am încrezut noi în puterea rugăciunii? Trebuie să facem un act de credinţă. Un termen tehnic, de specialitate era conversaţia în Duhul Sfânt. Nu este doar o conversaţie spirituală, ci a fi în Duhul Sfânt. Aceasta înseamnă că trebuie să fim în spiritul Lui, să dăm spaţiu Preasfintei Treimi între noi. Este o provocare frumoasă. Conversaţie înseamnă şi implicare, dăruire.
Am auzit şi câteva experienţe frumoase, care ne-au îmbogăţit spiritual. O soră din Irak a povestit că în urmă cu câţiva ani musulmanii l-au ucis pe preotul lor. Ea, împreună cu încă o persoană, lucra la o farmacie. Şi după tragedie ele îi serveau pe musulmanii de acolo cu aceeaşi iubire. Musulmanii au observat acest lucru, şi i-au spus: „Noi l-am omorât pe preotul vostru şi voi ne slujiţi în continuare”. Erau atinşi. Unii dintre ei doreau să se boteze. S-au botezat pe ascuns, şi tot pe ascuns merg la biserică, în timpul săptămânii, riscându-şi zilnic viaţa, ca şi creştini. Tot ceea ce am discutat la Sinod, este pentru misiune, pentru acei oameni, care încă nu s-au întâlnit cu Isus sau care nu au o relaţie cu Biserica. Pentru că dacă noi nu ne înţelegem între noi, nu avem respect, nu avem iubire, ce vrem să le oferim lor? Ce a înfăptuit Dumnezeul nostru între noi, cum ne-a schimbat?
Vă mulţumesc că m-aţi ascultat, şi – să ne ajutăm reciproc ca să trăim în mod sinodal, să ne ascultăm unii pe alţii, să fim pătrunşi de respect şi de încredere unii faţă de alţii şi… să avem o relaţie vie cu Isus!” (Biroul de presă al Diecezei de Timişoara)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 306, Ultimul acces: 2026-10-26 18:38:42

Timp total: 0.04s...

[]:1