Puterea muzicii bizantine vine din starea sufletească: Interviu cu psaltul Gabriel Rădăşanu de la Catedrala Patriarhală

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Puterea muzicii bizantine vine din starea sufletească: Interviu cu psaltul Gabriel Rădăşanu de la Catedrala Patriarhală

[2023-11-04]

de Ştefana Totorcea

Gabriel Rădăşanu, membru al Grupului Psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale, a vorbit pentru Basilica.ro despre secretele cântării psaltice şi ataşamentul pentru muzica bizantină, domeniu în care este nevoie de o minte limpede şi o inimă curată.
„Puterea muzicii bizantine vine din starea sufletească, ţine de starea lăuntrică, porneşte din interior. Trebuie să fim atenţi cum armonizăm pe cele din afară cu cele din interior”, spune el.
Frumuseţea duhovnicească a muzicii bizantine
Împreună cu Arhid. Mihail Bucă, protopsaltul Catedralei Patriarhale, şi cu colegii din Grupul Psaltic Tronos, la una din slujbele oficiate la Catedrală. Sursa foto: Arhiva personală
Basilica.ro: La anul se împlinesc două decenii de când sunteţi psalt al Catedralei Patriarhale. Ce puteţi spune că aţi învăţat în această perioadă de slujire a Domnului şi a aproapelui prin cântare?
„Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur”, zice Psalmistul. Se împlinesc, într-adevăr, două decenii de când Catedrala Patriarhală a devenit a doua casă pentru mine. În urmă cu mai bine de aceste două decenii, înainte să mă alătur stranei Catedralei, protopsaltul Mihail Bucă mă întreba la una dintre repetiţiile grupului psaltic: „Ei, bine, cum ţi se pare muzica bizantină?”.
Pe vremea aceea, eu cântam în Corala bărbătească „Te Deum Laudamus” şi maestrul mă iscodea să vadă cum privesc eu spre neume, spre notaţia psaltică, fiind unul ce iubeam polifonia, armonia. Nu a mai durat mult şi, prin mijlocirea colegului şi bunului meu prieten, Narcis-Mihail Ursuleasa – care era psalt al Catedralei –, am început să cânt cu el câte o zi, două, la slujbele dintr-o săptămână.
Gabriel Rădăşanu este şi membru al Coralei „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române. Foto: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu
Dragostea mea pentru slujbele ce se săvârşeau în Catedrala Sfinţilor Împăraţi şi a Cuviosului Dimitrie cel Nou a crescut treptat şi vă mărturisesc că îmi plăcea să vin la vecerniile de sâmbătă seara, pentru a asculta Slavele cântate de Protopsaltul catedralei. Aşa m-am ataşat definitiv şi de muzica bizantină, care nu era o necunoscută pentru mine, dar, recunosc că eram abia la începutul descifrării ei.
Am avut şansa de a mă alătura unei generaţii de psalţi care manifestau mare interes în a se perfecţiona şi a redescoperi frumuseţea duhovnicească a muzicii bisericeşti.
Am învăţat de la fiecare, sau, mai bine-zis, am încercat să imit partea cea bună a slujirii lor, fie că era vorba de duhul rugăciunii din cântarea lor, ritmul cântării, acurateţea sunetului sau dicţia, căci cuvântul se îmbogăţeşte prin melos şi invers.
Ca să-i conducă pe oameni spre starea de rugăciune prin muzică, psaltul trebuie să fie aşezat într-o bună rânduială, explică Gabriel Rădăşanu. Sursa foto: Arhiva personală
La rândul meu, îi îndrum pe cei care se ataşează de strana bisericii să se aşeze cu toată răspunderea în acea rânduială care conduce pe credincioşi, pe aproapele nostru la starea de rugăciune.
În inima evenimentelor bisericeşti
Basilica.ro: Există câteva întâmplări memorabile la care aţi fost martor de-a lungul acestui timp?
„Memoria e scribul sufletului”, aşa zice Aristotel. Consemnează tot ceea ce e vrednic de ţinut minte, însemnat, remarcabil într-o viaţă. Aş defini „întâmplările” ca momente importante şi aş include aici liturghiile, pentru că toate sunt memorabile, acestea fiind inima cultului nostru.
Imagine cu Gabriel Rădăşanu la cea mai recentă priveghere pentru sărbătoarea Sf. Dimitrie cel Nou, hramul Catedralei Patriarhale. Slujba este oficiată la altarul exterior al Catedralei. Foto: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu
Totodată, amintesc de privegherile săvârşite la hramul Sfântului Dimitrie, care au o încărcătură duhovnicească aparte. Şi cu privegherea de anul acesta, am adunat un buchet de 20 de privegheri aduse ca prinos de mulţumire Ocrotitorului Catedralei şi al Bucureştilor.
Una mai aparte dintre acestea a fost cea din anul 2010, când a fost invitat din Grecia Protopsaltul Theodoros Vassilikos, pe care l-am audiat şi admirat din adolescenţă.
Împreună cu Grupul Psaltic Tronos la concertul „Uniţi prin Centenar”, care a omagiat eroii Războiului de Reîntregire şi a inaugurat sfinţirea altarului Catedralei Naţionale. În prezenţa Patriarhului Daniel şi a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I, Grupul Psaltic Tronos şi Corul Armatei au cântat cântece patriotice. Foto: Arhiva Basilica.ro
Catedrala Patriarhală şi Capitala au fost martore ale multor evenimente memorabile, momente istorice, şi le-aş aminti cronologic pe cele petrecute de când sunt la Catedrală: 20 de ani de slujire în demnitatea de patriarh a vrednicului de pomenire Teoctist Patriarhul (16 noiembrie 2006, la Biserica „Sf. Spiridon”-Nou); slujbele de sfinţire a Marelui Mir oficiate în anii 2007, 2010 şi 2019; slujba de înmormântare a Patriarhului Teoctist (2007); slujba de întronizare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel (30 septembrie 2007); slujba de înmormântare a Regelui Mihai I al României (16 decembrie 2017); slujba de sfinţire a Altarului Catedralei Naţionale (25 noiembrie 2018) urmată de spectacolul extraordinar intitulat „Uniţi prin Centenar” – ce a avut loc la Sala Palatului.
Papa Fracnisc a fost vizibil emoţionat de forţa şi armonia Grupului Psaltic Tronos în 2019, când a vizitat Catedrala Naţională. Foto: Ziarul Lumina / Mihnea Păduraru
De asemenea, în data de 31 mai 2019, Sanctitatea Sa Papa Francisc a vizitat Catedrala Naţională, unde, alături de grupul psaltic Tronos, am susţinut un scurt program de cântări pascale.
„Mintea unui psalt trebuie să fie în relaţie cu inima”
Basilica.ro: Din anul 2015 sunteţi lampadar, ceea ce înseamnă „conducător al stranei din stânga”. Care este responsabilitatea conducătorului de strană şi în ce fel vă influenţează acest statut în plan duhovnicesc?
Tradiţia de a se cânta la ambele strane în Catedrala Patriarhală se cam pierduse. Eu l-am aflat în strana stângă pe Traian Diaconu, dar el a fost hirotonit diacon (în anul 2003) şi strana a rămas goală…
Apoi, am avut primele încercări de a o resuscita împreună cu Adrian Stolnicu – lampadarul Catedralei, cum îmi plăcea să îi spun. De la el am preluat misiunea de lampadar, de a conduce corul din strana stângă, cu binecuvântarea Protopsaltului şi a Părintelui Clement Haralam.
Desigur, cor aveam doar la momentele mai importante, la marile slujbe, la privegheri sau la vecerniile de sâmbătă seara.
Conducătorul de strană are responsabilitate nu numai pentru corectitudinea cântării, ci şi pentru duhul de rugăciune al acestei lucrări, explică Gabriel Rădăşanu. Foto: Arhiva Basilica.ro / Raluca Ene
Atât protopsaltul, cât şi lampadarul poartă întreaga responsabilitate faţă de psalmodierea corectă şi în duh de rugăciune. La una dintre ediţiile masterclass-ului de muzică bizantină de la Iaşi, profesorul şi prietenul Adrian Sârbu mi-a scris pe un volum dăruit, să ajung „să cunosc psaltichia în duh”.
Mintea unui psalt trebuie să fie în relaţie cu inima, astfel că în cadrul unei slujbe atât sufletul cât şi trupul trebuie să participe. Mintea şi raţiunea ne ajută să ajungem, prin slujbă, „de pe pământ la cer”. Aceste lucruri le-am învăţat la rândul meu de la psalţi sau protopsalţi cu o mai mare experienţă.
„Mintea unui psalt trebuie să fie în relaţie cu inima”, spune Gabriel Rădăşanu. Foto: Arhiva Basilica.ro / Raluca Ene
Ca lampadar, am pus mare accent pe seriozitatea psaltului atunci când vine la strană. Când îmbracă rasa, el trebuie să se responsabilizeze, se află cu un pas mai aproape de Tronul lui Dumnezeu, pe Care îl laudă.
Poate pentru unii am fost mai sever, în timp ce alţii au privit şi la cealaltă latură a mea, mai copilăroasă, şi mi-au devenit prieteni. Puterea muzicii bizantine vine din starea sufletească, ţine de starea lăuntrică, porneşte din interior. Trebuie să fim atenţi cum armonizăm pe cele din afară cu cele din interior.
„Cântăm lui Dumnezeu şi publicul ne însufleţeşte”
Basilica.ro: Aţi concertat împreună cu Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale în numeroase locaţii şi contexte. Ce amintiri aveţi de la concertele care v-au emoţionat cel mai mult? Puteţi spune că „Tronos” a creat un public special, care rezonează la muzica bisericească în orice context?
Tronos este mai mult decât un cor sau un grup psaltic, este „o stare”, aşa cum îi place Protopsaltului nostru să îl definească. Este unul dintre cele mai apreciate coruri din România, mulţumită şi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care l-a botezat şi încurajat în misiunea cultural-bisericească.
Am avut ocazia, ca membru al acestei mari familii, să susţin concerte pe multe scene muzicale, în catedrale şi biserici din ţară şi străinătate, precum şi în diverse instituţii culturale din România (Ateneul Român, Sala Palatului, Palatul Parlamentului).
La ediţia din 2022 a concertului „După datini colindăm” organizat de Asociaţia Studenţilor Teologi Ortodocşi, împreună cu protopsaltul Mihail Bucă şi Grupul Psaltic Tronos. Foto: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu
Mi-au rămas amintiri foarte frumoase legate concertele susţinute în Catedrala „Sankt Paulus Kirche” din München (2005); la Megarou Mousikis în Atena (2006), unde am cântat împreună cu Maeştrii Artei Muzicii Bizantine, conduşi de Achilleas Chaldaiakis; la Sala Palatului, la Concertul internaţional de Muzică Bizantină „Bucuria Învierii” (2008) când au fost invitate grupuri de muzică bizantină din Rusia, Grecia şi Serbia.
De asemenea, inedit şi emoţionant a fost concertul vocal-simfonic închinat Sfinţilor Brâncoveni, eveniment organizat de Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la martiriul Brâncovenilor, în anul 2014, la Ateneul Român.
Trebuie să menţionez aici şi concertul aniversar organizat cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la Marea Reformă a Muzicii Bizantine – organizat la Tesalonic, în luna octombrie a anului 2014 şi participarea noastră la cea de-a 27-a ediţie a „Festivalului de cântece polifonice”, care s-a desfăşurat în oraşul Calvi din Insula Corsica, în septembrie 2015.
„Cântăm lui Dumnezeu şi publicul ne însufleţeşte”, spune Gabriel Rădăşanu despre concertele de muzică psaltică susţinute ca manifestări culturale, în afara slujbelor bisericeşti. Foto: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu
Dar vibraţia cea mai intensă cred că am simţit-o la concertul „Uniţi prin Centenar” în 2018 şi la momentele când am cântat pentru prima dată în Catedrala Naţională.
La toate manifestările cultural-muzicale la care am participat am avut parte de un public minunat. Cântăm lui Dumnezeu şi publicul ne însufleţeşte, cred că aşa e mai corect să ne raportăm la misiunea pe care o avem.
Publicul rezonează la colinde, la cântecele patriotice şi la doinele care exprimă dorul de părinţi, de ţară şi de satul natal, patrimoniul spiritual, cultural şi social plămădit din bucuriile şi suferinţele neamului nostru.
Recunoştinţă pentru îndrumători
Basilica.ro: Puteţi enumera mentorul sau mentorii dumneavoastră în materie de muzică psaltică – din prezent şi din trecut şi câteva gânduri despre ei?
Primii paşi sunt foarte importanţi, în orice domeniu. Primul imbold spre muzică mi l-a dat regretatul Părinte Alexandru Lăzăreanu, care mi-a fost profesor de muzică la Seminarul Teologic din Suceava şi de la care am primit prima carte de muzică. O păstrez şi o mai folosesc şi acum la Catedrala Patriarhală.
Psaltul Gabriel Rădăşanu le este profund recunoscător tuturor celor care i-au fost mentori. Foto: Arhiva Basilica.ro / Raluca Ene
Între cei care mi-au influenţat concepţia despre arta cântatului l-aş menţiona apoi pe Părintele arhid. Gabriel Oprea de la Mănăstirea Stavropoleos, pe care îl ascultam pe casete audio, încă din timpul seminarului. Erau puţini cântăreţi la noi, la acea vreme, şi înregistrările erau foarte preţioase pentru că se procurau destul de greu.
Apoi, la Catedrală m-am perfecţionat sub îndrumarea Părintelui Protopsalt Mihail şi a lampadarului Adrian Stolnicu.
Alături de Părintele Adrian am avut mai multe colaborări şi cu alte grupuri de muzică bizantină din ţară, proiecte care s-au dovedit roditoare şi care s-au concretizat prin frumoase concerte şi imprimări audio. Poate că nu le-am mulţumit suficient pentru cât mi-au dăruit cei menţionaţi mie şi cu cât m-am îmbogăţit eu din darul lor. Le sunt profund recunoscător.
Promovarea şi cultivarea tradiţiei
Basilica.ro: Sunteţi iniţiator al blogului Psalţii Catedralei Patriarhale, aţi făcut numeroase înregistrări şi v-aţi ocupat cu publicarea online de partituri de muzică bizantină. Cât de importantă este continuarea acestei moşteniri culturale pentru dumneavoastră, personal, şi pentru Biserică?
Ideea de a avea un blog al psalţilor Catedralei mi-a venit după ce am adunat informaţii despre psalţi şi imprimări audio-video provenite de la slujbele din Catedrală şi din diferite concerte, evenimente culturale şi bisericeşti.
Nu existau prea multe surse nici pentru partiturile psaltice la vremea respectivă, afară de site-ul Mănăstirii Stavropoleos. O parte din psalţii care cântau la strana Catedralei au început să transcrie diferite partituri după cărţile mai vechi şi apoi s-au adăugat şi alţi tineri seminarişti din ţară, care mi-au devenit colaboratori.
Gabriel Rădăşanu este iniţiatorul blogului Psalţii Catedralei Patriarhale. Foto: Arhiva Basilica.ro / Raluca Ene
Le mulţumeam şi le mulţumesc pentru dăruirea lor, pentru că munca lor a folosit multor psalţi din Biserica noastră până să apară tipăriturile noi pentru strana bisericii. Cele mai apreciate au fost şi sunt şi acum partiturile colindelor, colinde care aduc atâta bucurie, entuziasm şi fericire în perioada premergătoare sărbătorii Naşterii Domnului.
Arhiva aceasta electronică s-a îmbogăţit acum pe site-urile de profil, astfel că sunt mulţi psalţi care o folosesc. Aş vrea totuşi ca aceasta să nu devină o obişnuinţă pentru cântăreţii bisericeşti să folosească mijloacele tehnice mai mult, ci să aprecieze cartea şi efortul celor care cu trudă alcătuiesc, diortosesc şi îngrijesc apariţia unei antologii, a unui buchet sau a unei slujbe tipărite.
Spun aceasta din perspectiva unuia care, alături de câţiva psalţi, coordonaţi de Părintele Mihail Bucă şi Părintele Sorin Tancău, am iniţiat o colecţie de carte muzicală – Colecţia Tronos – în care am tipărit slujbele sfinţilor ocrotitori ai Catedralei Patriarhale, colinde şi cântece de stea dar şi cântece patriotice.
Basilica.ro: Aveţi un mesaj pentru tinerii psalţi?
Cred că cel mai bun mesaj pentru fiecare psalt aspirant este să caute modele între psalţii cu experienţă, aşa cum, la rândul nostru, şi noi i-am căutat şi audiat şi am încercat să îi imităm cât mai fidel pe cei care ne-au pătruns la inimă, să cearnă şi să împrumute din darurile lor.
Să păstreze tradiţia, rânduiala care conduce la rugăciune, să fie atenţi la tempo, la ritm, la baze, la glasuri, astfel ca în cântare să existe armonie. Aceste lucruri trebuie exersate şi simţite. Să caute prietenia sfinţilor şi, prin ei, apropierea de Dumnezeu.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 350, Ultimul acces: 2026-10-27 04:54:43

Timp total: 0.04s...

[]:1