Papa are încredere în „înţelepciunea umană” pentru a opri escaladarea războiului (I)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa are încredere în „înţelepciunea umană” pentru a opri escaladarea războiului (I)

[2023-11-03]

foto: Vatican News
Pentru Papa Francisc escaladarea mondială a războiului izbucnit în Israel şi Palestina „este o posibilitate”, dar speră să nu se întâmple având încredere în „înţelepciunea umană”. A spus aceasta în cursul interviului lung cu directorul de la Tg1, Gian Marco Chiocci, transmis în seara de miercuri, 1 noiembrie 2023, pe RaiUno. Redăm prima parte a interviului, tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro.

Israel şi Gaza
Despre ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, Pontiful a afirmat: „Orice război este o înfrângere. Nu se rezolvă nimic cu războiul. Nimic. Totul se câştigă cu pacea, cu dialogul. Au intrat în kibbutz-uri, au luat ostatici. Au ucis pe unii. Şi apoi reacţia. Israelienii merg să îi ia pe acei ostatici, să îi salveze. În război o palmă provoacă pe cealaltă. Una puternică şi cealaltă şi mai puternică şi astfel se merge înainte. Războiul este o înfrângere. Eu am simţit aceasta ca o înfrângere în plus. Două popoare care trebuie să trăiască împreună. Cu acea soluţie înţeleaptă: două popoare, două state. Acordul de la Oslo: două state bine limitate şi Ierusalimul cu un status special.”
Amintind de rugăciunea pentru pace de săptămâna trecută, Papa Francisc a reafirmat că lumea trece printr-o oră „foarte întunecată. Nu se găseşte capacitatea de a reflecta cu claritate şi la ora cea mai întunecată eu voi adăuga: o înfrângere în plus. Aşa este de la ultimul război mondial, din ’45 până acum, o înfrângere după alta, pentru că războaiele nu s-au oprit. Dar problema şi mai gravă sunt industriile de arme. Îmi spunea o persoană care se pricepe la investiţii, pe care am cunoscut-o la o reuniune, îmi spunea că astăzi investiţiile care dau mai mult profit sunt fabricile de arme”.
Papa a spus că vorbeşte la telefon în fiecare zi cu călugării care se află la Gaza. „Pe vice-parohul egiptean, părintele Yussuf, îl sun în fiecare zi şi îmi spune «dar acest lucru este teribil, acum ultimul lucru este că au bombardat spitalul, dar pe noi, în parohie, ne respectă, în parohie avem 563 de persoane, toţi creştini, precum şi unii musulmani. Copii bolnavi de care se îngrijesc surorile Maicii Tereza». În această mică parohie se află 563 de persoane. În fiecare zi încerc să îi însoţesc. Pentru moment, mulţumire fie lui Dumnezeu, forţele israeliene respectă acea parohie.”
Obişnuinţa cu războiul şi antisemitismul
„Eu îmi amintesc”, a spus Papa, „că un moment foarte dur la începutul pontificatului a fost atunci când a izbucnit cu atâta forţă războiul în Siria şi am făcut în piaţă un act de rugăciune, unde se rugau creştini, precum şi musulmani care au adus covoraşul pentru a se ruga. Acest moment foarte dur. Pentru mine este un lucru urât, dar după aceea, acest lucru nu este frumos de spus, unul se obişnuieşte, din păcate unul se obişnuieşte. Nu trebuie să ne obişnuim.”
Şi cu privire la posibila escaladare mondială precizează: „Ar fi sfârşitul atâtor lucruri şi al atâtor vieţi. Eu cred ca înţelepciunea umană să oprească aceste lucruri. Da, există posibilitatea, dar… şi pe noi acest război ne atinge prin ceea ce înseamnă Israel, Palestina, Ţara Sfântă, Ierusalim, dar şi Ucraina ne atinge, pentru că este aproape. Dar există atâtea alte războaie care nu ne ating pe noi: Kivu, Yemen, Myanmar cu Rohingya care sunt nişte martiri. Lumea este în război, dar există industria armelor în spate.” Sfântul Părinte vorbeşte şi despre antisemitism care „din păcate rămâne ascuns. Se vede aceasta, tineri de exemplu, pe aici şi pe acolo care fac ceva. Este adevărat că în acest caz este foarte mare, dar există ceva mereu de antisemitism şi nu este suficient a vedea holocaustul pe care l-au făcut în al doilea război mondial, aceşti 6 milioane de ucişi, înrobiţi şi nu a trecut. Din păcate, nu a trecut. Nu voi şti să explic aceasta şi nu am explicaţii, este o realitate de fapt pe care eu o văd şi nu îmi place.”
Conflictul din Ucraina
La întrebarea despre reacţia ucraineană la iniţiativele de pace ale Sfântului Scaun, Pontiful răspunde: „Mă gândesc la poporul ucrainean, nu trebuie să îl judecăm astăzi. Poporul ucrainean este un popor martir, a avut persecuţii, în timpul lui Stalin, foarte puternice. Este un popor martir. Am citit o carte comemorativă despre aceasta şi despre martiriul teribil, a fost teribil, din Siberia… a fost un popor care suferă mult şi acum orice lucru îl face să retrăiască acel lucru, eu îi înţeleg şi l-am primit pe preşedintele Zelensky, înţeleg, dar este nevoie de pace. Opriţi-vă! Opriţi-vă un pic şi căutaţi un acord de pace, acordurile sunt adevărata soluţie la aceasta. Pentru amândouă.”
Papa aminteşte: „În a doua zi a războiului din Ucraina, am mers la ambasada rusă, am simţit că trebuia să merg acolo şi am spus că eram dispus să merg la Putin dacă folosea la ceva. Ambasadorul bun, a terminat acum, un funcţionar din Rusia. Şi din acel moment am avut un colocviu bun cu ambasada rusă. Când eu îi prezentam prizonieri, eu mergeam acolo şi ei îi eliberau, au eliberat şi câţiva din Azov. Aşadar, ambasada s-a comportat foarte bine în eliberarea persoanelor care se puteau elibera. Dar dialogul s-a oprit. În acel moment mi-a scris Lavrov: «Mulţumesc dacă vreţi să veniţi, dar nu este necesar». Eu voiam să merg la ambele părţi.”
Tragedia migranţilor
„Eu sunt fiu de migranţi”, a spus Pontiful, „dar în Argentina suntem 46 de milioane cred şi numai indigeni chiar acolo sunt 6 milioane, nu mai mult. Ceilalţi, toţi migranţi. Este chiar o ţară făcută din migraţii: italieni, spanioli, ucraineni, ruşi, Orientul Mijlociu, toţi. Şi atâţia din Orientul Mijlociu, de exemplu în Argentina îi numim turci, pentru că veneau cu paşaport turc din marele Imperiu Otoman şi eu sunt obişnuit să trăiesc într-o ţară de migranţi. Tatăl meu lucra la Banca di Italia şi a mers migrant acolo, a rămas acolo şi a murit acolo, a făcut familia acolo. Pentru mine experienţa migraţiei este un lucru esenţial puternic, nu cu tragedia de acum. Au existat migraţii urâte în perioada de după război, dar astăzi este mereu un lucru foarte dramatic şi sunt cinci ţări care îndură mai mult migraţia: Cipru, Grecia, Malta, Italia şi Spania. Sunt cele care primesc mai mulţi.”
„Apoi atunci când aceşti migranţi din Africa vin din Libia, vedem cruzimile din lagărele libiene, există o cruzime acolo, teribilă, eu recomand mereu să se citească o carte pe care a scrisă o unul dintre aceşti migranţi care a aşteptat peste trei ani pentru a ajunge din Ghana în Spania: se numeşte «Frăţiorul», «Hermanito» în spaniolă. O carte scurtă, dar relatează cruzimile migraţiilor. E ce am văzut în Calabria în ultima vreme, teribil. Europa trebuie să fie solidară cu aceştia, nu pot aceste cinci ţări să îi ia pe toţi şi guvernele din Europa trebuie să intre în dialog. Există mici sate goale cu zece, cincisprezece bătrâni şi au nevoie de oameni care să meargă pentru a lucra acolo. Există o politică migratoare cu paşii migraţiei: a-i primi, a-i însoţi, a-i promova şi a-i insera în muncă. Să se insereze. Şi o politică migratoare de acest fel costă. Dar eu mă gândesc la Suedia care a făcut o lucrare frumoasă în timpul dictaturilor latinoamericane… O politică migratoare trebuie să fie constructivă pentru binele ţării şi pentru binele lor. precum şi paneuropene. Mi-a plăcut atunci când preşedintele Comisiei Europene a mers acolo la Lampedusa ca să vadă: aceasta îmi place pentru că încearcă să ia aceasta.”
Femeile în Biserică
„Aici în Vatican sunt mai multe femei la muncă, de exemplu vice-guvernatoarea Statului Vatican este o femeie, o soră, şi guvernatorul are un rol mai generic, dar cea care comandă este ea. În Consiliul pentru Economie sunt şase Cardinali şi şase laici, dintre aceşti şase laici, cinci sunt femei. Apoi există deja secretare în locul monseniorilor: secretarul de la viaţa consacrată este o femeie, de la dezvoltarea umană integrală este o femeie, în comisia pentru alegerea Episcopilor sunt trei femei, pentru că femeile înţeleg lucruri pe care noi nu le înţelegem, femeile au un fler special pentru situaţie şi este nevoie, cred că trebuie inserate în munca normală a Bisericii.” Cu privire la hirotonirea femeilor, Papa Francisc afirmă: „Acolo există o problemă teologică, nu o problemă administrativă. Femeile pot face de toate în Biserică, şi poate exista o guvernatoare, nu este problemă. Dar din punct de vedere teologic, ministerial, sunt lucruri diferite: principiul petrin, care este cel al jurisdicţiei şi principiul marian care este cel mai important, pentru că Biserica este femeie, Biserica este mireasă, nu este bărbat Biserica, este femeie. Este nevoie de o teologie pentru a înţelege aceasta şi puterea Bisericii femeie şi a femeilor în Biserică este mai puternică şi mai importantă decât aceea a bărbaţilor slujitori. Este mai importantă Maria decât Petru, pentru că Biserica este femeie. Dar dacă noi vrem să reducem aceasta la funcţionalism, pierdem.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 286, Ultimul acces: 2026-10-27 20:13:19

Timp total: 0.04s...

[]:1