Patriarhul Daniel transmite un mesaj la centenarul revistei greceşti Theologhia (RO/GR)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul Daniel transmite un mesaj la centenarul revistei greceşti Theologhia (RO/GR)

[2023-10-13]

de Diac. Iulian Dumitraşcu

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis vineri un mesaj la Conferinţa Ştiinţifică Internaţională Teologia Ortodoxă pe cale în „realitatea nematerială” a modernităţii târzii, organizată la Atena cu ocazia centenarului revistei greceşti Theologhia, în perioada 11-15 octombrie.
Mesajul a fost transmis de Arhiepiscopul Ciprian al Buzăului şi Vrancei, unul dintre delegaţii Preafericirii Sale la acest eveniment.
Patriarhul României a precizat în document că „tema conferinţei ştiinţifice internaţionale organizată cu prilejul centenarului revistei Theologhia, sintetizată în expresia Teologhisind în lumea maşinilor, este de mare actualitate, întrucât, în viaţa omului contemporan, sursele de distragere a atenţiei de la cele duhovniceşti sunt din ce în ce mai diversificate şi sofisticate, prin intermediul noilor tehnologii”.
„Din cauza provocărilor mult mai accentuate la care omul este supus astăzi, se induce iluzia că lumea virtuală ar fi mai adevărată decât cea reală”, a subliniat Patriarhul Daniel.
Textul integral:
Teologie pentru viaţa în Hristos: 100 de ani de la înfiinţarea revistei ştiinţifice Theologhia
Biserica Ortodoxă Română a primit cu multă bucurie invitaţia de a participa la lucrările Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale Teologia Ortodoxă pe cale în „realitatea nematerială” a modernităţii târzii, organizată în perioada 11-15 octombrie 2023, la Atena, în contextul împlinirii a 100 de ani de la înfiinţarea revistei ştiinţifice Theologhia (Θεολογία).
Primul volum al revistei apărea în spaţiul elen în anul 1923, la Atena, împlinindu-se, astfel, o mai veche dorinţă a omului de ştiinţă şi profesorului universitar Hrisostom Papadopulos, ales cu puţin timp înainte Arhiepiscop al Atenei şi al Întregii Elade.
În prologul primului volum al revistei, profesorul Grigorie Papamihail asemăna apariţia ei cu un porumbel ieşit din corabia Bisericii, cu scopul de a purta şi transmite mesajele teologiei academice.
Această dimensiune academică a revistei s-a concretizat în publicarea de studii valoroase, care au răspuns atât provocărilor vremurilor, cât şi nevoilor teologice şi pastorale ale slujirii bisericeşti.
Publicarea studiilor ştiinţifice şi în alte limbi, în afară de limba greacă, a contribuit substanţial la răspândirea ei în mediile ştiinţifice internaţionale. În acest sens, amintim şi recenziile unor cărţi, studii sau articole ale unor ierarhi, clerici şi teologi laici români, care au fost publicate de-a lungul timpului în această prestigioasă revistă academică de teologie.
Tema conferinţei ştiinţifice internaţionale organizată cu prilejul centenarului revistei Theologhia, sintetizată în expresia Teologhisind în lumea maşinilor, este de mare actualitate, întrucât, în viaţa omului contemporan, sursele de distragere a atenţiei de la cele duhovniceşti sunt din ce în ce mai diversificate şi sofisticate, prin intermediul noilor tehnologii.
Din cauza provocărilor mult mai accentuate la care omul este supus astăzi, se induce iluzia că lumea virtuală ar fi mai adevărată decât cea reală. Astfel, se vorbeşte despre progres, dar nu în sensul de urcuş duhovnicesc, ci de progres în duhul lumii, care este în opoziţie cu Duhul lui Dumnezeu (cf. 1 Corinteni 2, 12).
Domnul nostru Iisus Hristos vorbeşte despre stăpânitorul acestei lumi, diavolul (Ioan 14, 30; 16, 11), ca fiind cauza tuturor celor rele.
Totodată, Domnul Iisus Hristos arătă că omul nu poate iubi concomitent lumea şi pe Dumnezeu, deoarece iubirea unui lucru sau a unei persoane implică atenţie şi dăruire totală din partea celui care iubeşte: „nicio slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui” (Luca 16, 13).
În scrierile sale, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan foloseşte de mai multe ori cuvântul lume, referindu-se la tot ceea ce întunecă sau împiedică desăvârşirea chipului lui Dumnezeu în om (Ioan 15, 19; 17, 14; 17, 16; 1 Ioan 2, 15-17, 4, 5; 5, 4-5).
Apostolul îi îndeamnă pe creştini: „Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume” (1 Ioan 2, 15). Creştinii, fiind botezaţi, pot birui lumea: „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră” (1 Ioan 5, 4).
Aceste adevăruri au fost confirmate de experienţa marilor isihaşti ai Bisericii. Unul dintre aceştia, Sfântul Isaac Sirul, scrie: „Adevărat este cuvântul Domnului, pe care l-a spus, că nu poate cineva dobândi dragostea de Dumnezeu odată cu poftirea lumii, nici nu e cu putinţă să dobândească părtăşia de Dumnezeu (comuniunea cu El) împreună cu părtăşia de lume, nici să aibă grija lui Dumnezeu împreună cu grija lumii”[1].
Sfântul Maxim Mărturisitorul consideră că, în Sfânta Scriptură, cuvântul lume desemnează lucrurile materiale, iar oamenii lumeşti sunt cei ce zăbovesc cu mintea în acestea[2].
Părintele profesor Dumitru Stăniloae, comentând cuvintele lui Teolipt, mitropolitul Filadelfiei – „lume numesc alipirea de lucrurile supuse simţurilor şi de trup” –, arăta că lumea este „o stare lăuntrică de alipire pătimaşă de lucrurile supuse simţurilor şi de trup”[3].
Astăzi, observăm că duhul lumii constituie, de asemenea, unul dintre factorii care împiedică pe omul contemporan să îşi îndrepte atenţia către Dumnezeu, pentru a cultiva în viaţa sa iubirea faţă de El şi faţă de semeni. Starea lumii actuale este opusă ordinii aşezate de Dumnezeu în creaţie, atunci când viaţa omului este invadată, într-o mare măsură, de tehnologie, fiind redusă la un simplu instrument mecanic sau electronic.
În locul unităţii şi armoniei, s-a produs scindarea facultăţilor psihice, conflictul dintre raţiune, voinţă şi sentiment, ceea ce conduce, astfel, la o pierdere a legăturii fireşti cu lumea exterioară.
Problema omului contemporan nu este una materială sau tehnică, ci este una existenţială, spirituală. Din acest motiv, pentru părăsirea duhului lumii, este necesară o abordare ascetică, ceea ce confirmă actualitatea antropologiei filocalice, asceza fiind calea către libertate, pentru recâştigarea vieţii în comuniune, a capacităţii de a ne stăpâni pe noi înşine şi propriile patimi egoiste.
În acest sens, părintele Dumitru Stăniloae arată: metoda cea mai simplă şi corespunzătoare pentru redobândirea puterii duhovniceşti este cea oferită de Sfântul Maxim Mărturisitorul: „credinţa, frica de Dumnezeu, răbdarea, înfrânarea, lipsa patimilor şi iubirea” [4].
Îi felicităm pe ostenitorii revistei Theologhia şi pe organizatorii Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale Teologia Ortodoxă pe cale în „realitatea nematerială” a modernităţii târzii pentru acest popas duhovnicesc de o înaltă ţinută academică.
Ne bucurăm nespus pentru acest binecuvântat prilej ca, prin reprezentantul nostru, Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, să reînnoim felicitările adresate Preafericitului Părinte Ieronim II, Arhiepiscopul Atenei şi al Întregii Elade, cu prilejul împlinirii a 15 ani de rodnică păstorire.
Totodată, oferim Preafericirii Sale un set de engolpioane pentru întâistătători de Biserici, ca semn de preţuire din partea noastră şi de recunoştinţă a Bisericii Ortodoxe Române, pentru promovarea şi aprofundarea relaţiilor tradiţionale dintre Bisericile noastre şi ca manifestare a coresponsabilităţii pastorale şi a comuniunii frăţeşti, într-o lume tulburată de conflicte armate şi de tensiuni interetnice.
Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să dăruiască participanţilor la lucrările acestei conferinţe ştiinţifice har, binecuvântare şi bucurie, în lumina credinţei Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică!
Cu deosebită stimă şi frăţească dragoste în Hristos ,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Note:
[1] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, în Filocalia IV, EIBMBOR, Bucureşti, 2017, p. 52.
[2] cf. Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste (a doua sută), 53, în Filocalia II, traducere de Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 2017, p. 95.
[3] Nota 23 în: Teolipt al Filadelfiei, Cuvânt despre ostenelile vieţii călugăreşti, în Filocalia VII, EIBMBOR, Bucureşti, 2017, p. 54.
[4] Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica şi mistica Bisericii Ortodoxe, EIMBOR, Bucureşti, 2002, p. 129.
Θεολογία διὰ τὴν ἐν Χριστῷ ζωήν: 100 χρόνια ἀπὸ τῆς ἱδρύσεως τοῦ ἐπιστημονικοῦ περιοδικοῦ Θεολογία
Μετὰ μεγάλης χαρᾶς, ἡ Ὀρθόδοξος Ἐκκλησία τῆς Ρουμανίας ἔλαβε τὴν πρόσκλησιν ὅπως συμμετάσχῃ εἰς τὸ Διεθνὲς Θεολογικὸν Συνέδριον, τὸ ὁποῖον συγκληθήσεται ἐπὶ τῇ ἑκατονταετηρίδι ἀπὸ τῆς συστάσεως τοῦ περιοδικοῦ Θεολογία, ἔχοντος ὡς θέμα, «ἡ Ὀρθόδοξη Θεολογία ἐν πορείᾳ στὴν ἄυλη πραγματικότητα τῆς ὕστερης νεωτερικότητος», καὶ θὰ λάβῃ χώραν κατὰ τὴν περίοδον 11-15 Ὀκτωβρίου 2023, ἐν Ἀθήναις.
Ὁ πρῶτος τόμος τοῦ ἐν λόγῳ περιοδικοῦ ἐξεδόθη εἰς τὸν ἑλληνικὸν κόσμον τῷ ἔτει 1923 ἐν Ἀθήναις, ἐκπληρῶν τὸν διακαῆ πόθον τοῦ ἀειμνήστου Χρυσοστόμου Παπαδοπούλου, καθηγητοῦ πανεπιστημίου, ὁ ὁποῖος μόλις εἶχε ἐκλεγεῖ Ἀρχιεπίσκοπος Ἀθηνῶν καὶ πάσης Ἑλλάδος. Εἰς τὸν πρόλογον τοῦ πρώτου τόμου, ὁ διακεκριμένος καθηγητὴς Γρηγόριος Παπαμιχαὴλ ἐταύτιζε τὴν ἔκδοσιν τοῦ περιοδικοῦ τῇ περιστερᾷ ἡ ὁποία ἐξαπεστάλη ἀπὸ τῆς νεὼς τῆς Ἐκκλησίας· περιοδικοῦ ἔχοντος ὡς σκοπὸν τὴν διάδοσιν μηνυμάτων τῆς ἀκαδημαϊκῆς θεολογίας. Αὐτὴ ἡ ἀκαδημαϊκὴ διάστασις τοῦ ἐν λόγῳ περιοδικοῦ ἐπραγματοποιήθη διὰ τῶν ἐκδόσεων πολυτίμων μελετῶν, αἱ ὁποῖαι ἀπήντησαν εἰς τὰς προκλήσεις τῆς τότε περιόδου, δηλαδὴ τῶν θεολογικῶν καὶ ποιμαντικῶν ἀναγκῶν τῆς Ἐκκλησιαστικῆς διακονίας. Ἡ ἔκδοσις τῶν ἐπιστημονικῶν μελετῶν εἰς ξένας γλώσσας, ἐκτὸς ἀπὸ τῆς ἑλληνικῆς, συνέβαλε οὐσιωδῶς εἰς τὴν μετάδοσιν αὐτῆς εἰς τοὺς διεθνεῖς ἀκαδημαϊκοὺς κύκλους.
Ἐπὶ δὲ τούτοις, ὑπενθυμίζομεν τὰς βιβλιοκρισίας διαφόρων βιβλίων, μελετῶν καὶ ἄρθρων τῶν Ρουμάνων ἱεραρχῶν, κληρικῶν καὶ λαϊκῶν θεολόγων, τὰ ὁποῖα δημοσιεύθησαν κατὰ τὴν μακρὰν περίοδον ἐκδόσεως αὐτοῦ τοῦ πολυσημάντου θεολογικοῦ ἀκαδημαϊκοῦ περιοδικοῦ.
Τὸ θέμα τοῦ παρόντος Διεθνοῦς Ἐπιστημονικοῦ Συνεδρίου, συγκληθέντος ἐπὶ τῇ συμπληρώσει ἑκατὸν ἐτῶν ἀπὸ τῆς συστάσεως τοῦ περιοδικοῦ Θεολογία – συμπεριλαμβάνοντος προσέτι καὶ τὸ θέμα, «θεολογώντας ἐν τῇ ἐποχῇ τῶν μηχανῶν» – ἐπίκαιρόν ἐστι σφόδρα, ἐπειδή, εἰς τὴν ζωήν τοῦ συγχρόνου ἀνθρώπου αἱ ἀφορμαὶ ἀποσπάσεως τῆς προσοχῆς αὐτοῦ ἀπὸ τὰ πνευματικὰ ποικιλώτεραι καὶ πολυπλοκώτεραι τυγχάνουσι, μέσῳ τῆς νέας τεχνολογίας. Λόγῳ τῶν πολλαπλῶν προκλήσεων εἰς τὰς ὁποίας ὁ ἄνθρωπος ἐκτίθεται σήμερον, προκαλεῖται ἡ ψευδαίσθησις ὅτι ἡ ἄυλη πραγματικότης γνησιωτέρα ἐστὶ τῆς ἀληθινῆς. Τοιουτοτρόπως, γίνεται ἀναφορὰ περὶ προόδου, ἀλλ΄ οὐχὶ περὶ πνευματικῆς προόδου. Συλλαμβάνεται ἡ πρόοδος αὐτὴ τῷ κοσμικῷ πνεύματι, πράγμα τὸ ὁποῖον ἔρχεται εἰς ἀντίθεσιν πρὸς τὸ Πνεῦμα τοῦ Θεοῦ (Πρὸς Κορινθίους Α΄ 2, 12).
Ὁ Κύριος ἡμῶν Ἰησοῦς Χριστὸς ὁμιλεῖ ἡμῖν περὶ τοῦ ἄρχοντος τοῦ κόσμου τούτου, δηλαδὴ περὶ τοῦ διαβόλου (Κατὰ Ἰωάννην 14, 30; 16,11), ὡς πηγῆς κάθε κακοῦ. Οὕτως, ὁ Σωτὴρ ἡμῶν Ἰησοῦς Χριστὸς ἐνδεικνύει ἡμῖν ὅτι οὐ δυνάμεθα ἀγαπᾶν ταυτοχρόνως τὸν κόσμον καὶ τὸν Θεόν, δεδομένου ὅτι ἡ ἀγάπη πρὸς ἓν πράγμα ἢ ἄτομον ἀπαιτεῖ ἐξ ὁλοκλήρου προσοχὴν καὶ ἀπόλυτον ἀφιέρωσιν ἐκ μέρους τοῦ ἀγαπῶντος: «Οὐδεὶς οἰκέτης δύναται δυσὶ κυρίοις δουλεύειν· ἢ γὰρ τὸν ἕνα μισήσει καὶ τὸν ἕτερον ἀγαπήσει, ἢ ἑνὸς ἀνθέξεται καὶ τοῦ ἑτέρου καταφρονήσει» (Κατὰ Λουκᾶν 16, 13).
Εἰς τὰ ἔργα αὐτοῦ ὁ ἅγιος Ἀπόστολος καὶ Εὐαγγελιστὴς Ἰωάννης χρησιμοποιεῖ πολλάκις τὸν ὅρον «κόσμος», ἐννοῶν ἅπαντα τὰ τοῦ κόσμου τούτου τὰ ἀμαυροῦντα ἢ ἐμποδίζοντα τὴν πραγματοποίησιν τῆς κατὰ χάριν ὁμοιώσεως τοῦ ἀνθρώπου μετὰ τοῦ Θεοῦ (Κατὰ Ἰωάννην 15, 19; 17, 14; 17, 16; Ἰωάννου Α΄ 2, 15-17; 4, 5; 5, 4-5). Ὁ Ἀπόστολος παροτρύνει τοὺς χριστιανοὺς λέγων: «μὴ ἀγαπᾶτε τὸν κόσμον μηδὲ τὰ ἐν τῷ κόσμῳ. Ἐάν τις ἀγαπᾷ τὸν κόσμον, οὐκ ἔστιν ἡ ἀγάπη τοῦ πατρὸς ἐν αὐτῷ· ὅτι πᾶν τὸ ἐν τῷ κόσμῳ, ἡ ἐπιθυμία τῆς σαρκὸς καὶ ἡ ἐπιθυμία τῶν ὀφθαλμῶν καὶ ἡ ἀλαζονεία τοῦ βίου, οὐκ ἔστιν ἐκ τοῦ πατρός, ἀλλ᾿ ἐκ τοῦ κόσμου ἐστί» (Ἰωάννου Α΄ 2,15). Οἱ βαπτισμένοι χριστιανοὶ δύνανται νὰ νικῶσι τὸν κόσμον, διότι «πᾶν τὸ γεγεννημένον ἐκ τοῦ Θεοῦ νικᾷ τὸν κόσμον· καὶ αὕτη ἐστὶν ἡ νίκη ἡ νικήσασα τὸν κόσμον, ἡ πίστις ἡμῶν» (Ἰωάννου Α’ 5, 4).
Τὴν ἀλήθειαν αὐτὴν ἐπεβεβαίωσεν ἡ πεῖρα τῶν ἐν ἡσυχίᾳ ἐντόνως βιωσάντων ἡσυχαστῶν τῆς Ἐκκλησίας. Εἷς ἐξ αὐτῶν, ὁ ἅγιος Ἰσαὰκ ὁ Σύρος, ἀναφέρει: «Ὁ λόγος τοῦ Κυρίου ὁ ἀληθινός, ὃν εἴρηκεν, ὅτι οὐ δύναταί τις μετὰ τοῦ πόθου τὴν ἀγάπην κτήσασθαι τοῦ Θεοῦ, οὐδὲ μετὰ τῆς κοινωνίας αὐτοῦ δυνατὸν κοινωνίαν κεκτῆσθαι πρὸς τὸν Θεόν, οὐδὲ σὺν τῇ μερίμνῃ αὐτοῦ ἔχειν τὴν μέριμναν τοῦ Θεοῦ».[1]. Ὁ δὲ ἅγιος Μάξιμος ὁ Ὁμολογητὴς θεωρεῖ ὅτι εἰς τὴν Ἁγίαν Γραφὴν ὁ ὅρος «κόσμος» προσδιορίζει τὰ ὑλικὰ πράγματα, καὶ κοσμικοί εἰσιν οἱ τούτοις τὸν νοῦν ἐνασχολοῦντες[2], ἤτοι οἱ ἄνθρωποι οἱ ὁποῖοι ἔχουν τὸν νοῦν προσκολλημένον εἰς αὐτά.
Ὁ πατὴρ Δημήτριος Stăniloae, σχολιάζοντας τὰ λόγια τοῦ Μητροπολίτου Φιλαδελφείας Θεολήπτου, «κόσμον δὲ λέγω τὴν φιλίαν τῶν αἰσθητῶν πραγμάτων καὶ τῆς σαρκός», διευκρινίζει ὅτι ὁ κόσμος ἐστὶν ἐσωτερικὴ κατάστασις προσκολλήσεως πρὸς τὰ αἰσθητὰ καὶ σωματικά[3].
Παρατηροῦμεν σήμερον ὅτι τὸ πνεῦμα τοῦ κόσμου ἀποτελεῖ, ἐξίσου, ἕναν ἀπὸ τοὺς παράγοντας οἱ ὁποῖοι ἐμποδίζουν τὸν σύγχρονον ἄνθρωπον ἵνα στρέφῃ τὴν προσοχὴν αὐτοῦ πρὸς τὸν Θεόν, ἵνα καλλιεργῇ εἰς τὴν ζωὴν αὐτοῦ τὴν ἀγάπην πρὸς Αὐτὸν καὶ πρὸς τὸν πλησίον. Ἡ κατάστασις τοῦ σημερινοῦ κόσμου ἐναντιοῦται τῇ ὑπὸ τοῦ Θεοῦ ἐν τῇ κτίσει τεθείσῃ τάξει, ὅταν εἰς τὴν ζωήν τοῦ ἀνθρώπου εἰσβάλλει, κατὰ μέγα ποσοστόν, ἡ τεχνολογία, ἡ ὁποία περιορίζεται εἰς μικρὸν καὶ ἁπλοῦν μηχανισμὸν ἢ ἠλεκτρονικὸν ἐργαλεῖον. Εἰς τὴν θέσιν τῆς ἑνότητος καὶ τῆς ἁρμονίας, παρεισέφρησεν ἡ πραγματικὴ σχιζοφρένεια τῶν πραγματικῶν ἱκανοτήτων τοῦ ἀνθρώπου. Ἐνεφανίσθη ἡ σύγκρουσις μεταξὺ τῆς λογικῆς, τῆς θελήσεως καὶ τῶν αἰσθημάτων, πράγμα τὸ ὁποῖον ὁδηγεῖ εἰς ἀπώλειαν τῆς πραγματικῆς ἐπαφῆς μετὰ τοῦ ἐξωτερικοῦ κόσμου.
Τὸ πρόβλημα τοῦ σημερινοῦ ἀνθρώπου οὐκ ἔστιν ὑλικῆς ἢ τεχνολογικῆς φύσεως. Ὑπαρξιακὸν καὶ πνευματικὸν πρόβλημά ἐστιν! Ὅθεν, ἡ ἐγκατάλειψις τοῦ πνεύματος τοῦ κόσμου τούτου προϋποθέτει ἀσκητικωτέραν προσέγγισιν. Τὸ γεγονὸς αὐτὸ ἐπιβεβαιοῖ τὴν ἐπικαιρότητα τῆς φιλοκαλικῆς ἀνθρωπολογίας, κατὰ τὴν ὁποίαν ἡ ἄσκησις ἀποτελεῖ τὴν ἄνοδον πρὸς τὴν ὁδὸν τῆς ἐλευθερίας, ἵνα ἐπανακτήσῃ ὁ ἄνθρωπος τὴν ἐν τῇ κοινωνίᾳ ζωήν, τὴν ἱκανότητα ἵνα συγκρατῶμεν τὸν ἑαυτόν μας καὶ τὰ δικά μας ἐγωϊστικὰ πάθη. Τοιουτοτρόπως, ὁ πατὴρ Δημήτριος Stăniloae δεικνύει ὅτι: ἡ εὐκολωτέρα καὶ καταλληλοτέρα μέθοδος διὰ τὴν ἐπανάκτησιν τῆς πνευματικῆς δυνάμεώς ἐστιν ἡ ὑπὸ τοῦ ἁγίου Μαξίμου τοῦ Ὁμολογητοῦ οὕτως περιγραφομένη: πίστις, φόβος Θεοῦ, ὑπομονή, ἐγκράτεια, ἀπουσία τῶν παθῶν καὶ ἡ ἀγάπη[4].
Συγχαίρομεν πάντας τοὺς κοπιῶντας εἰς τὴν ἔκδοσιν τοῦ περιοδικοῦ Θεολογία, ὅπως καὶ τοὺς ὀργανωτὰς τοῦ Διεθνοῦς Θεολογικοῦ Συνεδρίου μὲ θέμα, «ἡ Ὀρθόδοξη Θεολογία ἐν πορείᾳ στὴν ἄυλη πραγματικότητα τῆς ὕστερης νεωτερικότητος», ἐπ’ εὐκαιρίᾳ τῆς πνευματικῆς εὐωχίας ὑψηλοῦ ἀκαδημαϊκοῦ ἐπιπέδου.
Χαιρόμεθα ἀῤῥήτως διὰ τὴν εὐλογημένην ταύτην στιγμὴν καὶ διὰ μέσου τοῦ ἀντιπροσώπου τῆς Ἡμῶν Μετριότητος, τοῦ Σεβασμιωτάτου Ἀρχιεπισκόπου Βουζαίου καὶ Βράντσεας, κ.κ. Κυπριανοῦ, ἀνανεοῦμεν τὰς εὐχὰς ἡμῶν πρὸς τὸν Μακαριώτατον Ἀρχιεπίσκοπον Ἀθηνῶν καὶ πάσης Ἑλλάδος, κ.κ. Ἱερώνυμον Β΄, τῇ εὐκαιρίᾳ συμπληρώσεως τῶν 15 ἐτῶν καρποφόρας ποιμαντορίας. Ἐπίσης, προσφέρομεν εἰς τὸν Μακαριώτατον ἕνα σὲτ ἐγκόλπια εἰδικῶς κατεσκευασμένα διὰ Προκαθημένους τῶν Ἐκκλησιῶν, ὡς ἔνδειξιν τιμῆς καὶ εὐγνωμοσύνης ἐκ μέρους τῆς Ὀρθοδόξου Ἐκκλησίας τῆς Ρουμανίας διὰ τὴν προώθησιν καὶ ἐμβάθυνσιν τῶν παραδοσιακῶν σχέσεων μεταξὺ τῶν Ἐκκλησιῶν Ἡμῶν, ἀλλὰ καὶ εἰς ἐκδήλωσιν τῆς ποιμαντικῆς συνυπευθυνότητος καὶ ἀδελφικῆς κοινωνίας, εἰς ἕνα τεταραγμένον κόσμον, λόγῳ τῶν ἐνόπλων συγκρούσεων καὶ ἐντάσεων μεταξὺ τῶν ἐθνικοτήτων.
Δεόμεθα τοῦ Ἐλεήμονος Θεοῦ ἵνα δωρίσῃ εἰς τοὺς συμμετέχοντας ταῖς ἐργασίαις τοῦ διεθνοῦς τούτου συνεδρίου χάριν, εὐλογίαν καὶ χαράν, ἐν τῷ φωτὶ τῆς πίστεως τῆς Μιᾶς, Ἁγίας, Καθολικῆς καὶ Ἀποστολικῆς Ἐκκλησίας.
Μετ’ ἀδελφικῆς ἐν Χριστῷ ἀγάπης καὶ ἐξιδιασμένης τιμῆς,
† Δανιηλ
Πατριάρχης τῆς Ὀρθοδόξου Ἐκκλησίας τῆς Ρουμανίας
[1]. Ἅγιος Ἰσαὰκ ὁ Σύρος, Λόγοι περὶ ἀσκήσεως, Φιλοκαλία 4, EIBMBOR, Βουκουρέστι, 2017, σ. 52.
[2]. Ὅ Ἅγιος Μάξιμος ὁ Ὁμολογητής, Κεφάλαια περὶ ἀγάπης (τὰ δεύτερα ἑκατοστά), 53, Τόμος Β΄, Φιλοκαλία, μετάφραση τοῦ Π. Καθ. Δημητρίου Stăniloae, EIBMBOR, Βουκουρέστι, 2017, σ. 95.
[3]. Σημείωση 23 στὸν Θεόληπτο Φιλαδελφείας, Λόγοι περὶ τῶν δυσκολίων τῆς μοναχικῆς ζωῆς, Φιλοκαλία Τόμος Ζ΄, EIBMBOR, Βουκουρέστι, 2017, σ. 54.
[4]. Π. Καθ. Δρ. Δημητρίου Stăniloae, Ἡ ἀσκητικὴ καὶ μυστικὴ τῆς Ὀρθοδόξου Ἐκκλησίας, EIMBOR, Βουκουρέστι, 2002, σ. 129.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 273, Ultimul acces: 2026-10-18 16:11:04

Timp total: 0.04s...

[]:1