Sinodul este o reflecţie asupra modului în care Biserica poate merge în lume - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Sinodul este o reflecţie asupra modului în care Biserica poate merge în lume

[2023-10-18]
foto: Vatican Media
Postind şi rugându-se pentru pacea în Orientul Mijlociu – ca răspuns la apelul Patriarhului Pierbattista Pizzaballa – Adunarea Generală a Sinodului Episcopilor şi-a continuat marţi discuţiile pe diverse teme, printre care rolul femeilor, slujirea Episcopilor, contribuţia laicilor şi posibilele reforme ale dreptului canonic. Dr. Paolo Ruffini, preşedintele Comisiei de informare a Adunării Generale, a prezentat un raport despre activitatea Cardinalilor, Episcopilor, preoţilor, persoanelor consacrate şi laicilor, reuniţi din 4 octombrie în 35 de mese circulare în Aula Paul al VI-lea, în cadrul briefingului zilnic din cadrul biroului de presă al Sfântului Scaun.

Alături de el s-au aflat patru invitaţi: Arhiepiscopul de Rabat, Cardinalul Cristobal Lopéz Romero; Episcopul Anthony Randazzo de Broken Bay, Australia, şi preşedinte al Federaţiei Conferinţelor Episcopale Catolice din Oceania; precum şi profesoara Renée Köhler-Ryan şi iezuitul nigerian Agbonkhianmeghe Emmanuel Orobator, printre cei mai cunoscuţi teologi la nivel internaţional. Toţi patru participă la primul lor Sinod şi s-au declarat fericiţi şi îmbogăţiţi de această „experienţă” de ascultare şi învăţare.
La începutul briefingului, dr. Ruffini a vorbit despre drumul participanţilor la Adunarea Generală, care au primit marţi un exemplar al exortaţiei apostolice a Papei „C’est la confiance” despre Sfânta Tereza. Luni şi marţi, a precizat prefectul Dicasterului pentru Comunicare, participanţii au discutat subiectele prevăzute de modulul B2 din „Instrumentum laboris” privind „coresponsabilitatea în misiune”. „Coresponsabilitate” este cuvântul propus pentru a fi introdus în locul lui „cooperare” în dreptul canonic, pentru care s-a cerut o „revizuire”. Modificarea nu trebuie să fie o revoluţie, ci o evoluţie. „Legea în sine, desigur, se poate schimba atunci când se schimbă nevoile Bisericii pentru care a fost pregătită”, a subliniat Episcopul Randazzo, el însuşi specialist în drept canonic. El a precizat că unele aspecte ale legii „pot fi adaptate în funcţie de necesităţile anumitor comunităţi, situaţii şi circumstanţe”.
În ceea ce priveşte reformele, participanţii Adunării Generale au discutat despre posibilitatea deschiderii diaconatului pentru femei, clarificând mai întâi „natura însăşi a diaconatului”. În ceea ce priveşte rolul femeilor în Biserică, dr. Ruffini a spus că „s-a amintit că Isus a asociat femei cu suita Sa” şi „s-a pus întrebarea dacă nu ar fi posibil să se prevadă că femeile, care au dat prima vestire a Învierii, ar putea, de asemenea, să ţină omilii”. „S-a spus şi că atunci când femeile sunt prezente în consiliile pastorale, deciziile sunt mai practice şi comunităţile mai creative”, a continuat dr. Ruffini, citând un proverb citat în sală: „Când vrei să se vorbească despre ceva, organizează o adunare de bărbaţi, dar dacă vrei să faci ceva, organizează o adunare de femei”.
Cu toate acestea, deşi rolul femeilor în Biserică a fost un punct central al discuţiei, cu siguranţă nu a fost singurul sau chiar predominant, aşa cum nici problema preoţiei femeilor nu a fost predominantă până acum. Profesoara Köhler-Ryan a descris astfel de întrebări ca fiind ceva „de nişă”, care nu reflectă neapărat nevoile reale ale femeilor din ziua de azi. „Cred că se pune prea mult accent pe această chestiune [a hirotonirii femeilor întru preoţie]”, a spus ea. „Şi ceea ce se întâmplă atunci când punem prea mult accent pe această chestiune este că uităm de ceea ce femeile, în cea mai mare parte, au nevoie în întreaga lume”, inclusiv locuinţă, hrană, îmbrăcăminte şi un viitor pentru copiii lor. „Ele vor să aibă un viitor, şi încă un viitor în care să fie primite în Biserică, iar toţi cei pe care îi cunosc şi îi iubesc să fie primiţi în Biserică.”
Rapoartele grupurilor de lucru şi ale intervenţiilor individuale s-au axat şi pe alte aspecte: importanţa parohiei („care nu este o staţie de serviciu, ci un loc de comuniune”) şi a comunităţii; slujirile laice, care „nu sunt o soluţie pentru lipsa de preoţi” şi „nu ar trebui să fie clericalizate”; şi slujirea prestată de preoţi, de care comunitatea de botezaţi nu se poate lipsi. O atenţie similară a fost acordată marţi dimineaţă slujirii Episcopului, care poate fi văzut ca o figură paternă ce îi însoţeşte pe credincioşi şi care îşi exprimă dragostea, grija şi preocuparea, potrivit lui Sheila Pires, secretara Comisiei pentru informare.
Episcopul trebuie să promoveze dialogul interreligios şi ecumenic, trebuie să gestioneze finanţele, aspectele economice şi juridice şi, tocmai pentru a nu fi împovărat de astfel de probleme, a spus Pires, s-a propus ca, în „stil sinodal”, să poată primi ajutor de la colaboratori şi experţi. „Episcopul trebuie să înţeleagă că el singur nu este Dieceza. El nu poate face totul de unul singur, are nevoie de asistenţă”, a adăugat ea. Adunarea a analizat, de asemenea, formarea continuă a Episcopilor şi relaţia dintre Episcopi şi cler, şi cu noii Episcopi, şi a subliniat faptul că Episcopii nu trebuie să evite să asculte victimele abuzurilor. În schimb, trebuie să existe timp şi spaţiu pentru acest tip de ascultare, a spus Pires.
Numeroase puncte şi teme au fost abordate. Cu toate acestea, Adunarea nu a ajuns la concluzii cu privire la aceste chestiuni, cel puţin nu în această primă fază, care, a precizat Cardinalul López Romero, reprezintă doar jumătate dintr-un parcurs care a început în octombrie 2021 şi va continua şi în 2024. „Ceea ce trăim aici, la Roma, nu este Sinodul”, a spus Cardinalul, amintind de miile de întâlniri trăite în ultimii doi ani între parohii, Dieceze şi comunităţi religioase la nivel global. „A meritat”, a spus el. „Am reuşit cu adevărat să lucrăm cu cenuşa pentru ca o nouă flacără să poată fi aprinsă. În acest stadiu, nu trebuie să ne aşteptăm la propuneri. Mai avem încă cel puţin un an de lucru şi sunt aproape sigur că vom avea teme de făcut. Apoi vom trage concluzii pentru a ajunge la propuneri mai concrete.”
Prof. Köhler-Ryan a vorbit, de asemenea, despre un moment „interesant”, ba chiar „foarte interesant”, pentru viaţa Bisericii. „Cred că ceea ce se întâmplă acum la acest Sinod este faptul că avem ocazia, ca Biserică Universală, să ascultăm foarte multe voci diferite, iar accentul pus pe ascultarea împreună, într-un mod rugător, a fost foarte important”, a spus ea, adăugând că, în opinia sa, „implicarea laicilor” este „unul dintre cele mai semnificative puncte despre acest Sinod”. Profesoara Köhler-Ryan a spus că Sinodul este „o oportunitate extraordinară de a avea o idee despre unde ne aflăm ca Biserică universală şi de a avea o idee despre faptul că, în unele privinţe, suntem foarte, foarte asemănători în întreaga lume”. „Avem o învăţătură universală şi încercăm cu adevărat, în multe moduri diferite, să ajungem la cei care s-ar putea să nu ştie despre Cristos, despre Maica Sa şi despre Biserica noastră”, a spus ea. Şi încercăm să facem acest lucru în diferite moduri, a continuat ea, inclusiv prin intermediul tehnologiilor digitale, recunoscând în acelaşi timp că există populaţii care încă nu au acces la ele.
Episcopul Randazzo a continuat această temă: „Când vorbim despre comunicarea digitală şi sinodalitatea lumii digitale, trebuie să ne amintim că ar putea exista o insulă pe lângă care trece ocazional o navă cu combustibil. Dacă nava nu ajunge, nu mai au combustibil, generatoarele lor nu funcţionează, nu pot conecta un computer, dacă au unul, sunt izolaţi.” Prin urmare, Episcopul i-a îndemnat pe oameni să nu privească lucrurile „în mod european”, adică să considere de la sine înţeles că toată lumea are taxiuri şi trenuri pentru a ajunge dintr-un loc în altul sau, de exemplu, pentru a merge la parohie. Vorbim de comunităţi, chiar şi în aceeaşi regiune, care pot fi la o mie de kilometri distanţă. Episcopul Randazzo a spus: „Una dintre experienţele cu adevărat minunate pe care le trăiesc la Sinod este aceea de a sta la masă şi, de asemenea, de a împărţi ocazional cafeaua cu oameni care vin din toată lumea, care nu sunt doar din Europa, care nu provin doar din comunităţile europene tradiţionale ale Bisericii.” „Mi se pare foarte sinodal”, a spus el. „Şi cred că o genialitate a Sfântului Părinte este că acest lucru nu este ceva care se naşte în vid.”
Părintele Orobator a fost de acord cu Episcopul Randazzo, glumind că acest eveniment bisericesc este unul dintre lucrurile pentru care teologii „trăiesc”, şi anume pentru a face parte dintr-un proces din care să se extragă resurse. „Rămân convins că procesul va fi probabil mai important decât rezultatul”, a spus el. Pr. Orobator a adăugat: „Cred că acesta este genul de cadru şi de mecanism care ne-ar putea conduce, ca o comunitate numită Biserică, să experimentăm un nou mod de a fi, în care oamenii, indiferent cine sunt, indiferent de statutul sau de poziţia sau situaţia lor în Biserică, sunt capabili să facă parte dintr-un proces în care nu numai că sunt ascultaţi, dar sunt capabili să contribuie la un proces de discernământ.” În acelaşi timp, a dat mărturie despre „diversitatea Bisericii şi despre a extrage din înţelepciunea care este atât de bine încorporată în această diversitate, de a trage din intuiţiile şi din darurile unice pe care această diversitate le oferă Bisericii”.
Diferenţa, aşadar, poate fi văzută ca o virtute. Există multe „divergenţe”, de fapt, care apar între participanţii la Sinod, dar, a precizat Cardinalul Lopéz Romero, „nu sunt niciodată ciocniri între facţiuni” şi nici măcar „ostilitate şi animozitate”. Logica este aceea de a dialoga, nu de a „răspunde celuilalt”. Şi nici nu presupune să se răspundă jurnaliştilor: „Sinodul nu este conceput pentru a răspunde la întrebările unui jurnalist sau altuia, ci este conceput pentru un discernământ al Bisericii care decurge dintr-un proces”, a declarat dr. Ruffini ca răspuns la o întrebare a unui reporter. Adică este vorba de un discernământ „asupra modului în care Biserica poate să meargă în lume”.
Tocmai vorbind despre relaţia dintre adunare şi informaţie, un jurnalist prezent în sală a subliniat faptul că unele chestiuni – în primul rând privind femeile şi primirea persoanelor LGBT+ – nu trebuie catalogate drept simple construcţii jurnalistice, ci chestiuni care sunt aproape de inima multor oameni credincioşi care au „investit” timp şi energie în timpul fazei consultative a procesului sinodal tocmai pentru a avea o reflecţie serioasă asupra acestor subiecte – oameni care acum aşteaptă răspunsuri. În acest sens, dr. Ruffini a precizat că aceste probleme „sunt subiect de conversaţie”. A spus că Sinodul nu este cu siguranţă doar „o masă rotundă” şi cu siguranţă nu este „un talk-show”, ci „o conversaţie în Duh”. El a precizat că Adunarea Generală va produce „un raport de sinteză care va fi trimis înapoi la poporul lui Dumnezeu şi apoi va exista o altă Adunare”. Este încă un proces lung care, aşa cum a spus Cardinalul Lopéz Romero, necesită „răbdare şi speranţă”.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 340, Ultimul acces: 2026-10-27 08:22:55