Gata a doua săptămână de Sinod – începe lucrul la textul final

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Gata a doua săptămână de Sinod – începe lucrul la textul final

[2023-10-15]

foto: Daniel Ibáńez / CNA
Sinodul privind sinodalitatea a atins un punct culminant săptămâna trecută, participanţii alegând o comisie care să supravegheze elaborarea unui „raport de sinteză”, în timp ce un raport interimar privind calea sinodală germană, dat participanţilor, a servit ca o reamintire a faptului că urmează potenţiale furtuni. Dezbaterile şi evenimentele pline de viaţă din afara Sinodului, inclusiv o adunare condusă de laici care l-a avut ca invitat pe cunoscutul teolog al eliberării Leonardo Boff, au contrastat oarecum cu atmosfera moderată din interiorul Aulei Sinodului, unde se aşteaptă ca presiunile ideologice să iasă la suprafaţă în săptămâna finală, în jurul elaborării documentului de sinteză al Sinodului.

Purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Paolo Ruffini, a explicat pe 10 octombrie, în cadrul unei conferinţe de presă, că raportul de sinteză va fi redactat de experţii prezenţi la Sinod. Alegerea membrilor comisiei a lăsat să se înţeleagă diferitele sensibilităţi implicate în elaborarea documentului care va culmina această parte a Sinodului. De exemplu, includerea Cardinalului Marc Aveline de Marsilia şi a Cardinalului Giorgio Marengo de Ulaanbaatar, Mongolia, în comisia pentru „raportul de sinteză” a lăsat să se înţeleagă un domeniu de aplicare geografic şi tematic mai larg, pe care unii l-ar putea vedea ca pe un semn de apropiere faţă de periferii. Sarcina în faţa comisiei de sinteză implică o ascultare asiduă a opiniilor din cercurile mai mici – întrunind o majoritate de două treimi din voturi – şi măsurarea reacţiilor din cadrul sesiunilor generale pentru a elabora un document care să rezoneze cu sentimentele adunării. Cu toate acestea, unii susţin că, dacă ascultarea rămâne prioritară, documentul de sinteză ar trebui să înglobeze toate punctele de vedere. O altă preocupare exprimată este poate mai serioasă: ce se întâmplă dacă o teză „la limită” ajunge să se regăsească într-un document de sinteză, servind mai târziu drept bază pentru deliberările sinodale ulterioare?
Tensiunile din jurul elaborării documentului au fost reflectate în şedinţele de informare şi în intervenţiile din timpul săptămânii. Luni, Mitropolitul Iob, Episcop ortodox răsăritean al Pisidiei, a declarat că definiţia sinodalităţii din evenimentul organizat în Vatican „diferă foarte mult” de înţelegerea ortodoxă. Făcând referire la primul Conciliu ecumenic, Conciliul de la Niceea din 325, şi la Canoanele Apostolice, un text creştin din secolul al IV-lea privind guvernarea şi disciplina Bisericii creştine primare, el a spus că „un Sinod este o reuniune deliberativă a Episcopilor, nu o adunare consultativă a clerului şi laicilor”.  În timp ce declaraţiile oficiale lipsesc – din cauza clauzelor de confidenţialitate impuse participanţilor la Sinod – discuţiile informale au dezvăluit, de asemenea, o anumită nemulţumire cu privire la „uniformitatea compoziţiei unor mese”, ceea ce ar putea duce la formularea unor adevărate agende. Anumite subiecte şi mese au cunoscut puţine discuţii datorită unei intenţii comune. De exemplu, subiectul ecumenismului a părut să evoce un sentiment de familiaritate în rândul participanţilor la discuţii. Discursul privind „incluziunea LGBTQ”, care nu a menţionat declaraţia din 1986 a Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei ce abordează grija pastorală pentru persoanele homosexuale, a cunoscut un spectru mai larg de dezacord, deşi un sentiment comun între Episcopi şi alţii pare să fie însoţirea doctrinară respectuoasă.
La briefingul de presă din 10 octombrie, tensiunile din jurul includerii au sporit din nou când Cardinalul Joseph W. Tobin de Newark, New Jersey, a pledat pentru o abordare pastorală mai incluzivă faţă de persoanele LGBTQ, afirmând că „adevărata frumuseţe a Bisericii noastre Catolice este clară atunci când uşile sunt deschise şi primitoare”, adăugând: „sper că Sinodul ne va ajuta să facem acest lucru într-un mod şi mai semnificativ”. În replică, un reporter a insistat asupra întrebării dacă uşile sunt închise pentru unii catolici tradiţionalişti. Prelatul american a recunoscut, de asemenea, că conflictele armate în curs de desfăşurare sunt în atenţia participanţilor – o temă reluată joi de Margaret Karram, preşedinta Mişcării Focolarelor. Catolica arabă de origine israeliană a vorbit despre conflictul dintre Israel şi Hamas şi a oferit perspective asupra experienţei creştine atât în Irak, cât şi în întregul peisaj eclezial african.
Există un efort notabil din partea organizatorilor Sinodului de a afirma că vocile au fost cu adevărat ascultate. Însă abordarea inedită – şi confidenţială – privind stabilirea locurilor a ridicat multe întrebări: cine stă cu cine la Sinodul despre sinodalitate şi ce subiecte discută, mai exact? Şi, mai important, există dezbateri reale? Ceea ce este clar, totuşi, este că există un efort notabil din partea organizatorilor Sinodului de a afirma că vocile au fost cu adevărat ascultate. Astfel, una dintre resursele împărtăşite cu participanţii este cartea „Poporul a vorbit”, de Myriam Wijlens şi Vimal Tirimanna, cu scopul de a oferi un cadru pentru eforturile adunărilor continentale. Cardinalul Jean-Claude Hollerich SJ a declarat la începutul sesiunii generale din 9 octombrie, încapsulând ethosul evenimentului: „Toţi sunt invitaţi să facă parte din Biserică”. „În comuniune profundă cu Tatăl Său prin Duhul Sfânt, Isus a extins această comuniune la toţi păcătoşii”, a spus Mons. Hollerich în remarcile sale. „Suntem noi pregătiţi să facem acelaşi lucru? Suntem pregătiţi să facem acest lucru în grupuri care ne-ar putea irita pentru că modul lor de a fi ar putea părea să ne ameninţe identitatea?” Dacă nu facem acest lucru, a adăugat el, „ne va face să arătăm ca un club identitar”.
Săptămâna a riscat să fie umbrită de o scrisoare împărtăşită participanţilor la Sinod de către Episcopul Georg Bätzing din Limburg, scrisă în calitate de co-preşedinte al controversatei căi sinodale germane – un eveniment care nu a fost un Sinod. Participanţii la Sinodul despre sinodalitate au primit un document de 159 de pagini tradus în mai multe limbi care prezintă deciziile luate în cadrul evenimentului. Printre acestea se numără voturi controversate ale evenimentului, inclusiv apeluri pentru reevaluarea homosexualităţii, binecuvântarea uniunilor homosexuale şi încetarea celibatului obligatoriu al preoţilor. De asemenea, documentul abordează diversitatea de gen, femeile în slujirile sacramentale şi implicarea laicilor în selectarea Episcopilor diecezani. În anumite cazuri, rezoluţiile germane sunt idei pastorale, însă în multe altele propunerile se îndreaptă spre modificarea învăţăturilor tradiţionale ale Bisericii. Statutele procesului prevăd ca acestea să fie trimise ca propuneri către Sfântul Părinte. În esenţă, Germania merge mai departe cu planurile pentru un consiliu sinodal permanent, aşteptând să vadă dacă Papa va ratifica vreo modificare doctrinară. Este o întrebare deschisă cum va răspunde Roma la acest lucru şi dacă vor apărea alianţe în timpul acestui Sinod.
Cu toate acestea, pe măsură ce calea sinodală germană îşi introduce propunerile sale controversate, curentele subiacente ale acestui Sinod ar putea purta înainte unele dintre aceste idei care se răsfrâng în discuţiile din Roma. Dacă acest Sinod privind sinodalitatea va fi o nouă confluenţă de idei, asemănătoare fluxului teologic istoric de la Rin la Tibru – o expresie sugestivă care simbolizează infuzia de agende teologice progresiste din ţările vorbitoare de limbă germană în discursul mai larg al Bisericii din Roma în timpul Vaticanului II – rămâne neclar. Cursul final al acestui râu ecleziastic rămâne încă de trasat – iar confluenţa sa cu tradiţia, o poveste care încă nu a fost spusă. (analiză de Andrea Gagliarducci)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 324, Ultimul acces: 2026-10-26 04:26:26

Timp total: 0.04s...

[]:1