Papa Francisc: Să fim sinceri în faţa Tatălui şi în faţa noastră

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.06s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Să fim sinceri în faţa Tatălui şi în faţa noastră

[2023-10-01]

Papa Francisc a anunţat duminică, 1 octombrie 2023, o întâlnire cu copiii care va avea loc în Vatican în 6 noiembrie, organizată de Dicasterul pentru Cultură şi Educaţie, cu tema: „Să învăţăm de la băieţi şi de la fete”. Însoţit de cinci copii de pe cele cinci continente, Sfântul Părinte a spus duminică, după rugăciunea Angelus de la amiază, că copiii ne învaţă să fim transparenţi în relaţii, cum să îi primi pe cei străini şi cum să avem grijă de creaţie. Rugăciunea Angelus, ce a atras o mulţime mare de pelerini în Piaţa San Pietro într-o după-amiază însorită, a avut loc într-o săptămână în mod special aglomerată în Vatican.

Sâmbătă dimineaţa, Papa a creat 21 noi Cardinali din 15 ţări diferite, în cadrul unui consistoriu desfăşurat în Piaţa San Pietro. Mai târziu în aceeaşi zi, a condus o veghe de rugăciune ecumenică, înainte de cea de-a 16-a Adunare Generală a Sinodului Episcopilor, despre sinodalitate, care se desfăşoară în luna octombrie. Participanţii la Sinod au început duminică o reculegere de trei zile. Duminică a fost, de asemenea, sărbătoarea Sfintei Tereza de Lisieux, a cărei „cale mică” spre sfinţenie este subiectul unei noi scrisori apostolice pe care Papa Francisc o va publica pe 15 octombrie. După reflecţia despre parabola din Evanghelia după Matei despre cei doi fii – o chemare la a evita ipocrizia corupţiei, chiar dacă, în slăbiciunea noastră, vom continua să păcătuim – , Pontiful a vorbit pe scurt despre acest document, numind-o pe „Mica Floare” o sfântă a încrederii. Redăm alocuţiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi, Evanghelia vorbeşte despre doi fii, cărora tatăl le cere să meargă să lucreze în vie (cf. Matei 21,28-32). Unul dintre ei răspunde imediat „da”, dar apoi nu merge. În schimb, celălalt spune „nu”, dar apoi îi pare rău şi merge. Ce să spunem despre aceste două comportamente? Ne gândim imediat că a merge pentru a lucra în vie cere jertfă şi că a ne jertfi costă, nu vine spontan, chiar şi în frumuseţea de a ne şti fii şi moştenitori. Dar aici problema nu este atât de mult legată de împotrivirea faţă de a merge şi a lucra în vie, ci de sinceritatea sau nesinceritatea în faţa tatălui şi în faţa noastră. De fapt, nici unul dintre cei doi fii nu se comportă în mod impecabil, primul minte, în timp ce al doilea greşeşte, dar rămâne sincer.
Să privim la fiul care spune „da”, dar după aceea nu merge. El nu vrea să facă voinţa tatălui, dar nu vrea nici să discute despre aceasta. Astfel se ascunde în spatele unui „da”, în spatele unui asentiment prefăcut, care ascunde lenea sa şi pentru moment îşi salvează reputaţia, este un ipocrit. Se descurcă fără conflicte, însă îl înşală şi îl dezamăgeşte pe tatăl său, fiind lipsit de respect într-un mod mai rău decât ar fi făcut-o cu un „nu” direct. Problema unui om care se comportă astfel este că nu este numai un păcătos, ci un corupt, pentru că minte fără probleme pentru a acoperi şi a camufla neascultarea sa, fără a accepta vreun dialog sau confruntare cinstită.
Celălalt fiu, cel care spune „nu”, dar după aceea merge, este în schimb sincer. Nu este perfect, dar sincer. Desigur, ne-ar fi plăcut să îl vedem spunând imediat „da”. Nu este cazul, dar cel puţin îşi manifestă în mod direct şi într-un anumit sens curajos refuzul său. Adică îşi asumă responsabilitatea comportamentului său şi acţionează la lumina soarelui. După aceea, cu această onestitate de fond, ajunge să se pună în discuţie, ajungând să înţeleagă că a greşit, revenind asupra deciziei sale. Am putea spune că este un păcătos, dar nu un corupt. Ascultaţi bine aceasta: este un păcătos, dar nu este un corupt. Şi pentru păcătos există mereu speranţă de răscumpărare; în schimb, pentru corupt este mult mai dificil. De fapt, „da”-urile sale false, aparenţele sale elegante dar ipocrite şi ficţiunile sale devenite obişnuinţe sunt adesea ca un „zid de cauciuc”, în spatele căruia se adăposteşte de reclamaţiile conştiinţei. Şi aceşti ipocriţi fac mult rău! Fraţilor şi surorilor, păcătoşi da – toţi suntem păcătoşi -, corupţi nu! Păcătoşi da, corupţi nu!
Acum să privim la noi înşine şi, în lumina a toate acestea, să ne punem câteva întrebări. În faţa trudei de a trăi o viaţă cinstită şi generoasă, de a mă angaja conform voinţei Tatălui, sunt dispus să spun „da” în fiecare zi, chiar dacă aceasta costă? Şi când nu reuşesc aceasta, sunt sincer în confruntarea mea cu Dumnezeu cu privire la dificultăţile mele, la căderile mele, la fragilităţile mele? Şi când spun „nu”, după aceea mă întorc? Să vorbim cu Domnul despre aceasta. Când greşesc, sunt dispus să îmi pară rău şi să revin asupra deciziei mele? Sau mă prefac că nu este nimic şi trăiesc purtând o mască, preocupându-mă numai să apar bun şi cumsecade? În definitiv, sunt un păcătos, ca toţi, sau există în mine ceva corupt? Nu uitaţi: păcătoşi da, corupţi nu. Maria, oglindă de sfinţenie, să ne ajute să fim creştini sinceri.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori!
Ieri, la Piacenza, a fost proclamat Fericit pr. Iosif Beotti, ucis din ură faţă de credinţă în 1944. Păstor după Inima lui Cristos, nu a ezitat să îşi ofere propria viaţă pentru a proteja turma încredinţată lui. Aplauze pentru noul Fericit! Urmăresc în aceste zile situaţia dramatică a evacuaţilor din Nagorno-Karabah. Reînnoiesc apelul meu la dialogul dintre Azerbaidjan şi Armenia, dorind ca discuţiile dintre părţi, cu sprijinul comunităţii internaţionale, să favorizeze un acord durabil care să pună capăt crizei umanitare. Asigur rugăciunea mea pentru victimele exploziei unui depozit de carburant petrecută lângă oraşul Stepanakert.
Astăzi începe luna octombrie, luna Rozariului şi a misiunilor. Îndemn pe toţi să experimenteze frumuseţea rugăciunii Rozariului, contemplând cu Maria misterele lui Cristos şi invocând mijlocirea sa pentru necesităţile Bisericii şi ale lumii. Să ne rugăm pentru pace în martirizata Ucraina şi în toate ţinuturile rănite de război. Să ne rugăm pentru evanghelizarea popoarelor. Şi să ne rugăm şi pentru Sinodul Episcopilor, care în această lună va avea prima Adunare pe tema sinodalităţii Bisericii.
Astăzi este sărbătorită Sf. Tereza a Pruncului Isus, Sf. Tereza cea Mică, sfânta încrederii. La 15 octombrie voi publica o exortaţie apostolică despre mesajul ei. Să ne rugăm Sf. Tereza cea Mică şi Preasfintei Fecioare. Să ne ajute Sf. Tereza cea Mică să avem încredere şi să lucrăm pentru misiuni. Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări. Îndeosebi salut grupul de la „Santuario della Vergine della Rivelazione alle Tre Fontane” din Roma, pe credincioşii dintr-o parohie din Catania, pe candidaţii la Mir din Port Sant’Elpidio, pe scoutiştii din Afragola şi confraternităţile „Arcieri Storici” şi „Cavalieri di San Sebastiano”. Un gând şi o încurajare adresez Asociaţiei Naţionale a Femeilor Operate la Sân.
Astăzi, aici alături de mine, puteţi vedea, sunt cinci copii, reprezentând cele cinci continente. Împreună cu ei doresc să anunţ că în după-amiaza zilei de 6 noiembrie, în Aula Paul al VI-lea, voi întâlni copii din toată lumea. Evenimentul, organizat de Dicasterul pentru Cultură şi Educaţie, va avea ca temă „Să învăţăm de la băieţi şi de la fete”. Este vorba de o întâlnire pentru a manifesta visul tuturor: a avea din nou sentimente curate precum copiii, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu aparţine celui care este ca un copil. Copiii ne învaţă limpezimea relaţiilor şi primirea spontană a celui care este străin şi respectul faţă de toată creaţia. Dragi copii, vă aştept pe toţi pentru a învăţa şi eu de la voi! Vă urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 305, Ultimul acces: 2026-10-26 16:21:50

Timp total: 0.06s...

[]:1