Slujitorul lui Dumnezeu preotul Dumitru Matei a ajuns la Roma

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Slujitorul lui Dumnezeu preotul Dumitru Matei a ajuns la Roma

[2023-09-16]

foto: Ercis.ro
Cercetând viaţa şi activitatea lui Dumitru Matei nu am descoperit vreun document care să ne indice că ar fi păşit vreodată în Cetatea Eternă, dar iată că în ziua de vineri, 15 septembrie 2023, cu ajutorul „purtătorului” preot Isidor Iacovici, acest Slujitor al lui Dumnezeu a ajuns la Dicasterul pentru Cauzele Sfinţilor din Roma.

Această instituţie bisericească este condusă acum de Cardinalul Marcello Semeraro, care a emis „acordul favorabil” pentru a începe „o cercetare cu privire la viaţa, martiriul, faima martiriului şi a puterii de mijlocire ale Slujitorului lui Dumnezeu Dumitru Matei, preot diecezan despre care se afirmă că a fost ucis in odium fidei”. Dumitru Matei nu a ajuns la Roma doar pentru a scurtă vizită, ci pentru a fi văzut, „spovedit” şi analizat în toate aspectele vieţii sale, începând cu copilăria de la Sărata şi terminând cu executarea prin împuşcare, la 21 februarie 1951, după care a fost aruncat într-o groapă comună.
Provenind dintr-o familie de oameni gospodari din satul Sărata, copilul Dumitru Matei nu a fost dus în excursie la Roma, ci poate abia în oraşul Bacău; studiile seminariale le-a făcut doar la Iaşi, nu a fost trimis ca unii dintre colegii săi în Italia, Germania sau Polonia; hirotonirea sacerdotală a primit-o în capela Congregaţiei „Notre Dame de Sion” din Iaşi, nu la Roma, ca ai săi colegi Petru Demşa, Andrei Gherguţ, Dumitru Herghelegiu, Eduard Lang, Anton Moraru şi Victor Pscheidt; activitatea pastorală a desfăşurat-o pe teritoriul României şi pe frontul de est, până la Cotu Donului. Chiar dacă nu a ajuns la Roma, părintele Dumitru Matei a amintit în articolele sale de mai multe ori de evenimente petrecute în acel oraş, de sediul Bisericii Catolice care se află tot acolo, de Papa de acolo etc. În continuare, am selectat trei fragmente din aceste articole publicate în revistele „Lumina creştinului”.
„Biserica suferă, suferă pretutindeni. Numai un singur refugiu ne rămâne: Dumnezeu. Împotriva duşmanilor de azi nu se pot trimite cruciade înarmate ca împotriva Semilunii. Avem o singură armă, dar puternică şi suficientă: rugăciunea, jertfă. De aceea, s-a întreprins anul trecut la Roma cruciada de rugăciuni pentru pace, pentru distrugerea comunismului şi a rasismului. Astăzi ea s-a întins peste întregul pământ. Toate cele cinci continente jertfesc şi se roagă. America, unde pericolul e mai mare, e cea mai generoasă. Elita invincibilă a acestei cruciade, căreia nu îi va rezista cerul şi va salva pământul, sunt sufletele nevinovate ale copiilor. Rugăciunea şi jertfa lor vor împăciui mânia divină, va cuceri pacea lumii, va elibera Biserica de duşmanii ce o înconjoară. Sfântul Părinte, îndemnând în scrisoarea către Cardinalul Secretar de Stat să se facă rugăciuni pentru pace în toate bisericile, şi-a manifestat dorinţa ca în special copiii să se roage.” (Cruciada de rugăciuni, în „Lumina creştinului”, mai 1939).
„Ce bine ar fi fost dacă se ar fi ascultat de îndemnul Papei la încheierea păcii. Nu au voit să ştie nimic de Papa de la Roma, ca şi cum s-ar fi temut de pacea prea îndelungată. Unii cred că nu este pace, fiindcă nu se urmat planul unor conducător, care voiau nimicirea totală a învinşilor. Ce greşeală! Cu cât nedreptatea e mai mare cu atât răzbunarea e mai crudă. Războiul actual mai mult ca cel din trecut voieşte să fie pe viaţă şi pe moarte. Se va întâmpla oare ce se zvoneşte că de data aceasta acela care va fi învingător va nimici pe învins? Să ne ferească Dumnezeu! Ne aşteaptă numai un măcel care va întuneca în urgie pe acesta. Dumnezeu poate scoate din pământ popoare, care vor fi instrumentul răzbunării lui Dumnezeu pentru nimicirea nedreaptă a altui popor. Acum, ca întotdeauna, Sfântul Părinte cere neîncetat popoarelor: pace, pace, dar duhul cel rău se vede că şi de data aceasta conduce lumea. Glasul Papei nu se aude. E înăbuşit de vuietul patimilor răscolite de duhul cel rău.” (Principiile propuse de Sf. Părinte pentru stabilirea şi închegarea păcii să fie urmate de toţi, în „Lumina creştinului”, februarie 1941).
„La 23 noiembrie 857 îl găsim pe Ignaţiu exilat şi în locul lui e ales Foţiu, secretarul Imperiului, foarte învăţat şi talentat. (…) Însuşi îşi dădea seama că nu putea fi patriarh legiuit, dacă Ignaţiu nu abdică şi dacă el nu va fi aprobat de Roma. Trimite de aceea delegaţi la Roma spre a fi aprobat, spunând că Ignaţiu a abdicat de bunăvoie din cauza bătrâneţilor, şi că el a fost silit de popor, cler şi împărat să primească succesiunea. Ignaţiu însă nu abdicase şi nici nu voia să abdice. L-au chinuit în fel şi chip. L-au legat în lanţuri şi aşa legat l-au ţinut între un staul de capre. Îl băteau, nu îi dădeau de mâncare etc. Ignaţiu însă rămase statornic. Atunci Foţiu adună un conciliu, apoi altul, în fine şi pe al treilea în care îl depuse pe Ignaţiu. În al treilea conciliu au fost de faţă şi delegaţii Papei corupţi prin promisiuni şi ameninţări. Actele falsului conciliu au fost trimise la Roma. Ignaţiu însă nu era lăsat în pace. Foţiu avea nevoie de moartea sau abdicarea lui. Una din două. Altfel nu putea avea nici o speranţă de aprobare a Romei, fiindcă Ignaţiu fiind fără vină nu putea fi depus.” (Sfântul Ignaţiu în luptă cu Foţiu, autorul schismei, în „Lumina creştinului”, februarie 1942).
Suntem încântaţi că, după 110 de la naşterea pe acest pământ şi după aproape 73 de ani de la naşterea pentru cer, Dumitru Matei a ajuns la Roma, fiind convinşi că sufletul său este în paradis şi veghează ca aceia care îl poartă dintr-un loc în altul să acţioneze corect şi rapid, fără a-l rătăci prin birouri şi arhive. (Pr. Alois Moraru, vice-postulator al Cauzei „Dumitru Matei”, pentru Ercis.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 318, Ultimul acces: 2026-10-26 11:40:57

Timp total: 0.05s...

[]:1