PS Paisie Sinaitul: Vedem astăzi Crucea lui Hristos în mulţimea de noi martiri creştini; în cei care fug din calea războaielor[2023-09-14]de Diac. Iulian DumitraşcuPreasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul a slujit joi la hramul bisericii „Sfânta Cruce şi Sfântul Vasile cel Mare” – Victoria din Capitală. În lăcaşul de cult se află cel mai mare fragment din lemnul Sfintei Cruci, existent în România. Episcopul vicar patriarhal a oficiat Sfânta Liturghie şi a vorbit la predică despre înţelesurile Sfintei Cruci. „Astăzi, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, care este cinstită în mod deosebit aici, unde se păstrează alături de moaşte ale altor sfinţi şi un fragment din lemnul de viaţă dătător al Sfintei Cruci primit, cel mai probabil, de la Sf. Munte Athos, încă din secolul 17, a fost rânduit să venim la această biserică, să transmitem binecuvântarea şi preţuirea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, să ne rugăm împreună şi să încurajăm lucrarea misionară a părintelui paroh Cristian Trandafir şi a celorlalţi părinţi, care se străduiesc mereu, şi nu uşor, ci cu multă osteneală, ca această biserică să-şi păstreze frumuseţea de odinioară”. „Din punct de vedere liturgic, slujbele acestei zile includ o cinstire specială a Sf. Cruci, încât prin Sfânta Evanghelie care s-a citit suntem transferaţi duhovniceşte în Vinerea Mare a Răstignirii şi retrăim Sfintele şi Mântuitoarele Pătimiri ale Domnului. Aşadar, centrul sărbătorii de astăzi este Crucea lui Hristos. Mulţi ar putea să fie ispitiţi să întrebe de ce noi, creştinii, celebrăm un instrument de tortură, un semn al suferinţei şi al morţii. Este adevărat, crucea exprimă toate aceste semnificaţii: durere, suferinţă, moarte”. „Şi totuşi, datorită lui Hristos, Care a fost răstignit pe Cruce pentru mântuirea noastră, Crucea reprezintă triumful definitiv al iubirii lui Dumnezeu asupra tuturor păcatelor lumii. Crucea este, aşadar, simbolul cel mai puternic al biruinţei, al Învierii. Cinstirea Sfintei Cruci se datorează faptului că Hristos a sfinţit-o cu trupul şi sângele Său, iar prin Învierea Sa a făcut-o stindardul de biruinţă a vieţii asupra morţii, a binelui asupra răului şi simbolul învierii oamenilor”. „Astfel, lemnul Crucii a devenit din instrument de tortură, semnul mântuirii noastre, întocmai cum pomul din care a fost luată crucea a fost la originea căderii strămoşilor noştri. Suferinţa şi moartea, care erau consecinţe ale păcatului, au devenit mijlocul însuşi prin care păcatul a fost învins. Ca un miel nevinovat a fost jertfit Hristos pe Cruce şi, prin jertfa Sa nevinovată, puterea celui rău a fost biruită de puterea iubirii care Se sacrifică pe Sine. Sf. Apostol Pavel spune că Hristos a biruit puterea duhurilor rele, care răspândesc în lume ura faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, prin Cruce: Dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin Cruce (Coloseni 2, 15)”. „Iisus a învins violenţa neopunându-i o violenţă mai mare, ci îndurând-o şi arătând toată nedreptatea şi inutilitatea ei. A inaugurat un nou tip de victorie, de biruinţă, pe care o vor urma sfinţii martiri sau mucenici, pe care Biserica îi numeşte buni, biruitori mucenici. Adevăraţii martiri ai lui Hristos nu mor cu pumnii strânşi de ură şi nici lăsând testamente de răzbunare, ci mor cu mâinile împreunate de rugăciune”. „De aceea, Crucea este cel mai mare şi mai tainic semn al biruinţei dintre cele ce se pot vedea. Fără îndoială, Crucea este un instrument de tortură, de suferinţă şi de moarte, dar, în acelaşi timp, Crucea exprimă transfigurarea suferinţei în iubire, a morţii în înviere, biruinţa asupra păcatelor; şi aceasta o face simbolul cel mai elocvent al speranţei pe care lumea l-a văzut vreodată. Crucea vorbeşte tuturor celor care suferă – celor asupriţi, bolnavi, săraci, marginalizaţi, victime ale războiului, ale violenţei – Crucea le oferă tuturor speranţa că Dumnezeu suferă împreună cu ei şi că poate să transforme suferinţa lor în mângâiere şi bucurie, în înviere”, a subliniat Preasfinţia Sa. PS Paisie a arătat unde poate fi identificată astăzi Crucea lui Hristos. „Şi în zilele noastre, vedem Crucea lui Hristos în mulţimea de noi martiri creştini, persecutaţi pentru credinţa lor mai ales în Orientul Mijlociu, ucişi, arşi de vii, sugrumaţi, decapitaţi, sub tăcerea laşă a unui Occident creştin doar cu numele”. „Vedem Crucea lui Hristos în cei care fug, epuizaţi şi înfricoşaţi, din calea războaielor”. „Vedem Crucea lui Hristos ostracizată de cei care vor să o scoată din şcoli şi din locurile publice, care vor să-L excludă pe Hristos din viaţa publică, în numele unui păgânism laicist, în numele unei pretinse egalităţi”. „Vedem Crucea lui Hristos în suferinţa copiilor şi tinerilor exploataţi cu complicitatea celor care ar trebui să-i ocrotească; vedem Crucea lui Hristos în durerea bătrânilor abandonaţi de propriile rude”. Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul a vorbit şi despre importanţa Sfintei Cruci în viaţa credincioşilor. „Iată de ce lumea are nevoie de Cruce. Ea nu este un simplu semn de evlavie privată, de pietate domestică, nu este un simplu semn distinctiv de apartenenţă la un grup din interiorul societăţii. Semnificaţia ei cea mai profundă nu are nimic de a face cu impunerea forţată a unui crez sau a unei filozofii. Semnul Crucii ne vorbeşte despre iubirea jertfelnică a lui Dumnezeu pentru oameni, ne vorbeşte despre Înviere şi biruinţă, ne arată că iubirea poate fi mai tare decât ura, decât violenţa şi moartea”. „O lume fără cruce ar fi o lume fără speranţă, o lume în care tortura şi brutalitatea s-ar dezlănţui, cel slab ar fi exploatat şi aviditatea ar avea ultimul cuvânt. Numai crucea le pune capăt”. „A despărţi Crucea de Hristos este adevărata nebunie. Un Hristos fără Cruce nu este Hristos Mântuitorul, ci un învăţător oarecare, nimic mai mult. Este una dintre ispite. Învăţătura aşa zis creştină fără cruce, poate fi atrăgătoare, dar… fără Cruce nu aduce Învierea, nu aduce mântuirea, viaţa veşnică, nu este un creştinism autentic”. „Cealaltă ispită este Crucea fără Hristos, angoasa, teama de a rămâne jos, înjosiţi, cu povara păcatului, fără speranţă. Este un fel de masochism spiritual. Crucea fără Hristos este crucea fără speranţă, fără înviere. Fără Cruce nu este Înviere, dar şi Crucea fără Înviere este nimic, ci doar prin Înviere este totul pentru noi cei aflaţi pe drumul mântuirii”. „Noi trebuie să vedem în crucea vieţii noastre, crucea lui Iisus. De aceea, un creştin trebuie să fie asemenea lui Simon din Cirene, care L-a ajutat pe Iisus să poarte povara Crucii pe calea spre Golgota. Ceea ce-l identifică pe un creştin este purtarea, împreună cu Iisus, a greutăţii Crucii. Fără asumarea şi purtarea crucii, calea noastră spre mântuire nu este una autentică”. În încheiere, Părintele Episcop s-a rugat lui Dumnezeu „să ne ajute să înţelegem că viaţa noastră de toate zilele este o continuă cale a crucii, pe care suntem chemaţi să mergem împreună, purtându-ne crucea cu ajutorul lui Hristos, spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire! Amin”. În ajunul sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci, la biserica „Sfânta Cruce şi Sfântul Vasile cel Mare” – Victoria a fost organizată o procesiune în care au fost purtate raclele cu Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci şi cu moaştele Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ, cu participarea a numeroşi credincioşi. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 312, Ultimul acces: 2026-10-26 12:44:28
|
Timp total: 0.04s...
[]:1