Patriarhul României, mesaj la sfinţirea Paraclisului Mănăstirii Sihăstria: În acest paraclis am devenit monah

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul României, mesaj la sfinţirea Paraclisului Mănăstirii Sihăstria: În acest paraclis am devenit monah

[2023-09-08]

de Diac. Iulian Dumitraşcu

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis vineri un mesaj cu prilejul sfinţirii Paraclisului Mănăstirii Sihăstria, jud. Neamţ, cu hramurile: „Sfinţii şi drepţii dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana” şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat că în lăcaşul de cult menţionat, în urmă cu 36 de ani, a fost oficiată slujba tunderii în monahism a Preafericirii Sale.
Mesajul a fost citit de Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul.
Textul integral:
Resfinţirea Paraclisului Mănăstirii Sihăstria pictat de un isihast ucrainean
Resfinţirea Paraclisului Mănăstirii Sihăstria, cu hramurile: „Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana” şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, reprezintă o dovadă a credinţei vii şi jertfelnice a unei comunităţi monahale evlavioase şi harnice, precum şi un eveniment mare, sfânt şi binecuvântat pentru obştea mănăstirii, care îşi sărbătoreşte azi hramul istoric „Naşterea Maicii Domnului”, dar şi pentru mulţimea pelerinilor şi închinătorilor care cercetează această vatră monahală cu vocaţie isihastă, din ţinutul Neamţului.
Începuturile vieţii monahale la Sihăstria sunt strâns legate de vieţuirea în aceste locuri izolate a unor pustnici sau sihaştri, iubitori de linişte şi rugăciune.
În acest ţinut al codrilor nesfârşiţi din munţii Neamţului, cel mai cunoscut şi mai iubit loc de către călugării din Moldova, au trăit, slăvind pe Dumnezeu, s‑au nevoit şi şi-au sfinţit viaţa mulţime de sihaştri cunoscuţi sau necunoscuţi.
În secolul al XVII‑lea petreceau întru osteneli pe „Valea Sihaştrilor” doi pustnici renumiţi, Ioan şi Atanasie, cu ucenicii lor.
Prima atestare a Mănăstirii Sihăstria datează din anul 1655, când, pe locul numit „Poiana pustnicului Atanasie” a fost înfiinţat un schit din lemn, care se va numi „Sihăstria” sau „Schitul sihaştrilor”, al isihaştilor, monahi care şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu, în rugăciune, asceză şi linişte.
În vechiul pomelnic ctitoricesc al mănăstirii se menţiona cum şapte ieroschimonahi bătrâni s‑au adunat în „Poiana lui Atanasie” şi, punând icoana Maicii Domnului într‑un brad, s‑au rugat, cerându‑i ajutorul să întemeieze un schit cu hramul Naşterea Maicii Domnului, spre mântuirea tuturor celor ce se vor nevoi aici.
Vremurile grele care au urmat au dus la ruinarea bisericii şi astfel, în anul 1734, episcopul Ghedeon al Romanului, cu metania din Mănăstirea Secu, a ridicat în Poiana sihaştrilor o nouă biserică, din piatră, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, pe care a aşezat-o sub oblăduirea Mănăstirii Secu din apropiere, după obiceiul vremii.
În anul 1821 luptele dintre eterişti şi trupele turceşti au afectat şi Schitul Sihăstriei, care a fost prădat şi incendiat, rămânând pustiu vreme de patru ani. Lucrările de refacere au avut loc între anii 1824-1826, cu sprijinul Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei. Astfel, Sihăstria îşi începe din nou firul existenţei sale.
În anul 1837 a fost construit, din lemn, un paraclis cu hramul Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana şi alte corpuri de chilii. În vara anului 1941 un incendiu necruţător a mistuit micul paraclis al schitului, precum şi o parte a chiliilor Sihăstriei, mulţi călugări plecând atunci la alte mănăstiri.
În iunie 1942, din pricina stării precare de sănătate a Stareţului Ioanichie Moroi, Părintele Cleopa Ilie a fost numit locţiitor de egumen. Cu multe jertfe şi greutăţi, cauzate de urmările celui de-Al Doilea Război Mondial, Părintele Cleopa Ilie a refăcut, până în anul 1944, clădirile chiliilor arse, iar în anul 1946 a finalizat construcţia unui nou paraclis.
Datorită spiritului misionar şi a vieţuirii sfinte a cuviosului stareţ Cleopa Ilie, după anul 1947, Sihăstria s-a dezvoltat şi a devenit, dintr-un mic schit pustnicesc, o mănăstire misionară, căutată de mulţi pelerini. Astfel, în acelaşi an, 1947, Schitul Sihăstria, a fost ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie a fost hirotesit arhimandrit, prin hotărârea Patriarhului Nicodim Munteanu.
Lucrarea duhovnicească a Părintelui Cleopa Ilie a dus la o reînnoire a vieţii călugăreşti, la o înviorare duhovnicească în toată Moldova şi în alte părţi ale ţării, în pofida regimul comunist ateu. El a fost ajutat în ultimii ani ai săi de către Părinţii Arhimandriţi Victorin Oanele, Ioanichie Bălan şi Vartolomeu Florea.
Astăzi, obştea Mănăstirii Sihăstria, preţuind moştenirea materială şi duhovnicească pe care a primit-o de la marii stareţi, duhovnici şi nevoitori cu viaţă sfântă din trecut, se străduieşte să păstreze, să pună în valoare şi să transmită mai departe patrimoniul istoric al Mănăstirii Sihăstria, desfăşurând lucrări ample de conservare, consolidare şi restaurare.
Paraclisul cu hramurile „Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana” şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, deşi redus ca dimensiuni, are o mare valoare artistică prin pictura interioară, opera schimonahului Irineu Protcenco.
Rămas un anonim pentru mulţi dintre noi, datorită firii sale retrase şi smerite, şi faptului că opera lui a rămas ascunsă între ziduri de biserici şi mănăstiri, pictorul Ivan (Irineu) Protcenco, provenea dintr-o familie nobilă din Ucraina. După război, s-a refugiat din faţa persecuţiilor comuniştilor bolşevici mai întâi la Chişinău, iar după anexarea Basarabiei (1940) a venit în România, iniţial la Bucureşti, apoi, cu ajutorul Părintelui Cleopa Ilie, în anul 1947, s-a stabilit la Sihăstria, unde va atinge apogeul creaţiei sale.
Părintele Paisie Olaru, care l-a cunoscut, aminteşte că atunci când picta, Ivan Protcenco ţinea post negru până seara şi se ruga permanent. În timp ce picta, el nu vorbea cu nimeni şi nu accepta să se vorbeasă nici sub schele, în biserică. Părintele Paisie îşi aminteşte că a urcat odată pe schele, pentru a-l vedea de aproape cum pictează, iar Protcenco i-a spus: „Dacă ai venit, eu nu mai pot picta!” şi se pregătea să coboare de pe schele[1].
Ivan Protcenco a pictat la Mănăstirea Sihăstria timp de şase ani (1947-1953), neavând în acest timp nici un ucenic şi preferând să lucreze singur. Era ajutat uneori la prepararea vopselelor de arhimandritul Ioanichie Bălan, novice pe atunci la mănăstire.
Mai târziu, bolnav şi suferind, simţindu-şi aproape sfârşitul, Ivan Protcenco a cerut, în luna august 1953, să fie călugărit şi tuns în „schima cea mare”, primind numele Irineu. A trecut la cele veşnice la vârsta de 65 de ani, în a treia zi după călugărie, în data de 23 august 1953 şi a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii, în spatele mormântului marelui stareţ Ioanichie Moroi.
Pictura lui Irineu Protcenco din Paraclisul Mănăstirii Sihăstria se defineşte printr-un puternic realism portretistic, cu o mare fineţe şi precizie a liniilor şi o admirabilă nuanţare a culorilor.
Din păcate, din cauza morţii sale neaşteptate pictura Paraclisului Sfinţii Ioachim şi Ana nu a fost finalizată în totalitate. De aceea, în cadrul acestui proiect de restaurare s-au desfăşurat şi lucrări de completare cu pictură murală, tehnica ulei, în pridvorul paraclisului (pe o suprafaţă aproximativă de 67 m2), realizată de regretatul pictor bisericesc Marian Pietriş († 20 ianuarie 2023), care a lucrat şi în echipa pictorilor de la Catedrala Naţională.
Cu prilejul resfinţirii paraclisului, dorim să exprimăm aprecierea şi preţuirea noastră pentru toată lucrarea care s-a desfăşurat aici cu multă osteneală şi iubire jertfelnică. În acest paraclis închinat Sfinţilor Ioachim şi Ana, în 6 august 1987 am devenit monah, primind numele Daniel, în vremea stăreţiei Arhimandritului Victorin Oanele, avându-l naş de călugărie pe râvnitorul sihastru şi misionar cu viaţă sfântă, Arhimandritul Cleopa Ilie.
Felicităm pe părintele stareţ, Arhimandritul Arsenie Popa, şi îi conferim, ca semn al preţuirii şi binecuvântării noastre Ordinul Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamţ, Noul Hozevit, pentru clerici. Alte ordine şi distincţii patriarhale sunt oferite şi altor persoane propuse de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
Totodată, felicităm întreaga comunitate monahală a Mănăstirii Sihăstria, luminată de evlavie şi hărnicie, pe toţi ctitorii şi binefăcătorii acestui sfânt lăcaş din ţară şi străinătate, precum şi pe toţi ierarhii, clericii şi credincioşii prezenţi la acest eveniment sfânt şi solemn de spiritualitate creştină şi demnitate românească.
Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Preacuratei Maicii Sale şi tuturor sfinţilor, să ocrotească această mănăstire şi să dăruiască pace şi bucurie, sănătate şi mântuire tuturor închinătorilor şi binefăcătorilor ei, spre slava lui Dumnezeu şi binele poporului român.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Notă:
[1] Ieroschimonah Paisie Olaru, „Dă-le, Doamne, un colţişor de Rai, Chipuri de monahi pe care i-am cunoscut”, Ed. Trinitas, Iaşi, 2005.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 303, Ultimul acces: 2026-10-27 12:39:20

Timp total: 0.04s...

[]:1