Bilanţul credinţei şi smereniei: La vârsta a treia, Anisia şi Gheorghe Isaic se bucură de cei 16 copii şi 26 de nepoţi

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Bilanţul credinţei şi smereniei: La vârsta a treia, Anisia şi Gheorghe Isaic se bucură de cei 16 copii şi 26 de nepoţi

[2023-09-07]

de Ştefana Totorcea

Doxologia.ro a publicat un reportaj despre Gheorghe (80 ani) şi Anisia Isaic (74 ani), o familie distinsă de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei cu Crucea „Sf. Ier. Dosoftei” pentru credinţa şi smerenia cu care au născut şi au crescut 16 copii. Acum, la vârsta a treia, ei se bucură de cei 26 de nepoţi.
Text integral:
16 copii dintr-un singur vlăstar de iubire: Anisia şi Gheorghe Isaic
Anişoara s-a născut în 1968. Angela, în 1969. În 1971 s-a născut Elena, în 1973 – Ioan, în 1974 – Tatiana, în 1975 – Daniela, în 1977 – Dionisie, în 1978 – Gabriela şi în 1979 – Adrian. Georgeta s-a născut în 1981, Dumitru – în 1982, Maria – în 1984, Mihaela – în 1985, Teodora – în 1988 şi Petru – în 1989.
Atunci a reuşit familia să aibă o fotografie completă, în care să fie şi tatăl, şi mama, şi cei 15 copii. Peste doi ani, în 1991, imaginea a devenit incompletă, căci o nouă minune s-a născut: Constantin.
Exact! Şaisprezece copii, şase băieţi şi zece fete au însumat rodul familiei Anisia şi Gheorghe Isaic. O familie mare din toate punctele de vedere. O familie frumoasă şi puternică. O familie binecuvântată. Căci, vorba psalmistului: „Fericit este omul care-şi va umple casa de copii” (Psalmul 126, 6).
Când s-au căsătorit, în 1967, domnul Gheorghe avea 24 de ani, iar aleasa lui, 18. El venea dintr-o familie cu nouă copii, ea dintr-o familie cu opt copii. Şi-au făcut casă în Şoimăreşti, Neamţ. Erau tineri şi pregătiţi ca, din iubire unul faţă de altul şi din iubire de Dumnezeu, să primească daruri şi greutăţi, zâmbete şi lacrimi, provocări şi împliniri de suflet.
N-a fost uşor. Dar a fost bine. Cu multă muncă şi cu implicare totală pentru familia care, de la an la an, se tot mărea.
„Eu am învăţat de mic să muncesc, de la tatăl meu. Am fost constructor şi m-am angajat pe şantier la Piatra Neamţ. După ce s-au născut unul, doi, trei, patru… zece copii, i-am spus nevestei că, de la şantier, mă duc la mină. Era nevoie de bani mai mulţi. Ea se temea să nu mor – dar, slavă Domnului, a fost bine şi am putut să ne descurcăm. Cu ajutorul lui Dumnezeu, şi de pe front se întorc oamenii acasă – d’apoi de la mină!”, povesteşte domnul Gheorghe plin de patos şi de credinţă.
„Era şi greu, era şi foarte frumos să fim toţi, împreună”
Aşa că, deşi abia se mutase de la Şoimăreşti la Râşca, familia a mai făcut o mutare spre Suceava, la mina Leşu Ursului din Ostra.
Familia Isaic la serbarea a 50 de ani de la căsătorie. Foto: Arhiva personală via Doxologia.ro
„Aveam, la un moment dat, opt copii în şcoală şi vreo trei, patru, la grădiniţă. Trebuiau uniforme pentru toţi, trebuiau să fie hrăniţi, curaţi, educaţi, nu mi-ar fi ajuns banii de şantier, nu? Ne întorceam şi la Râşca – nevasta şi copiii mai mult, în vacanţele de vară, cu munca de la CAP. Opt ani am lucrat în mină, apoi am revenit cu totul aici, acasă”, mai spune capul familiei Isaic.
Doamna Anisia zâmbeşte. E calmă şi bătăioasă în acelaşi timp. E cuminte şi plină de energie! Altfel, nici n-ar fi reuşit să ţină casa şi să menţină ordine în copilăria pruncilor ei.
Mărturiseşte: „Dacă Bunul Dumnezeu mi-a dat atâţia copii, eu i-am crescut cu grijă, cu atenţie, cu greu, cu uşor… Ei, chiar uşor ca-n zilele de azi n-o fost pe timpul lui Ceauşescu – eram cu treabă şi la Colectiv, şi cu copiii, şi cu toată casa – dar ne-am descurcat, ne-am gospodărit. Ne-a dat Dumnezeu putere şi răbdare şi am mers înainte”.
Nu s-a temut nici de greutăţi, nici de gura lumii. Era prea preocupată de misiunea sa de mamă.
„Poate că n-am avut întotdeauna un ban suficient, să-i mulţumesc pe toţi. Dar i-am purtat curaţi la şcoală, bine îmbrăcaţi, au avut mereu tot ce le-a trebuit, cărţi, caiete. Era şi greu, era şi foarte frumos să fim toţi, împreună, să-i am pe toţi împrejur. Când au început primii dintre ei să plece în Italia, simţeam o jale în suflet – că nu-i mai aveam acasă. Mi-ar fi plăcut să fie şi azi toţi aici, dar nu se poate. Între timp, m-am obişnuit. Cât să-i ţii în cuib? Că şi rândunelele mai zboară…!”
Un arbore genealogic impresionant
Astăzi, tatăl celor 16 copii deveniţi oameni mari are 80 de ani – iar mama lor, 74. Şi-au crescut pruncii cu rădăcini bune, dar le-au dat şi aripi să zboare. 11 dintre ei, alături de familiile lor, sunt în Italia, patru au rămas de la bun început în ţară şi un al cincilea a revenit de curând în satul natal, să-şi dea copiii la şcoală în România.
Pe doi dintre cei nouă nepoţi pe care Gheorghe şi Anisia îi au în ţară. Nouă dintre cei 26 de nepoţi pe care îi au în total! Cel mai mare nepot are 30 de ani, cel mai mic are un an.
La 50 de ani de la căsătorie, în jurul soţilor Gheorghe şi Anisia s-au adunat doar o parte dintre copii şi dintre nepoţi. Dar fotografia care le-a rămas amintire arată tot un grup numeros, plin de iubire!
Arborele genealogic primit la aniversarea a 50 de ani de la căsătorie. Foto: Arhiva personală via Doxologia.ro
Şi mai există, de atunci, un cadou special. Un fel de arbore genealogic al familiei – pe coloane. Primii, părinţii. Apoi primul născut, Anişoara, cu soţul şi copilul său. Apoi al doilea născut, Angela, cu soţul şi cei trei copii.
Şi tot aşa, până la al şaisprezecelea copil. În cei 6 ani care au trecut, s-au mai născut două „medalioane” – doi nepoţi care lipsesc deocamdată din „arbore”, aşa cum mezinul lipseşte din fotografia alb-negru de demult. O mărturie a vieţii care continuă şi tot continuă, dând rod bun.
Acest cadou de suflet i-a sărit în ochi preotului Albert Florian Iftime în Postul Naşterii Domnului, în primele săptămâni de când venise preot în satul Râşca.
„În 2019 mergeam cu Ajunul şi făceam, în acelaşi timp, un recensământ, ca să ne cunoaştem mai bine. Am rămas impresionat când am văzut pe un perete darul acesta, primit la 50 de ani de la căsătorie. Am mai întâlnit familii cu şapte, zece, doisprezece copii, dar cu şaisprezece niciodată! Domnul Gheorghe este un om foarte muncitor, optimist, a luptat mult la viaţa lui. Cu bune, cu rele, a reuşit împreună cu doamna Anisia să aibă o familie mare şi frumoasă!”
„Un exemplu viu pentru familiile creştine ortodoxe”
Îi admiră din suflet şi crede că de astfel de modele avem nevoie. „Sunt oameni vrednici, credincioşi – un exemplu viu pentru familiile creştine ortodoxe şi pentru tinerii de azi. Un exemplu că ar trebui să ne încredinţăm mai mult lui Dumnezeu, să avem curaj şi credinţă”, a mai spus părintele Albert Florian Iftime.
Anisia iş Gheorghe Isaic au fost distinşi cu Crucea Sf. Ier. Dosoftei de Mitropolitul Teofan în 2 septembrie 2023, la sfinţirea noii biserici a Parohiei „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” şi „Sfântul Apostol Andrei” din Râşca, jud. Neamţ. Foto: Doxologia.ro / Flavius Popa
Zilele trecute, la Râşca a fost sărbătoare mare, căci a fost sfinţită Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, la trei ani după ce un incendiu a mistuit vechea biserică.
În acel context emoţionant, soţii Isaic au primit din mâna şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Crucea Sfântului Ierarh Dosoftei pentru mireni.
O distincţie pentru o familie frumoasă şi numeroasă, credincioasă, care a acceptat voia şi darurile lui Dumnezeu şi care a contribuit, de asemenea, din puţinul său, la înfrumuseţarea Casei lui Dumnezeu.
Gheorghe şi Anisia Isaic mulţumesc Domnului pentru toate – chiar dacă, uneori, dorul îi copleşeşte.
„Mai vin acasă copiii din Italia, dar nu toţi odată, că n-au cum. Însă eu şi astăzi cresc câte un viţel, cresc purcei – şi, când tai, le dau la toţi. Chiar dacă-s mari de acum, le dau, că altfel eu nu pot mânca, dacă nu-i ştiu şi pe ei că au!”, spune tatăl.
Iar mama e simpatică şi se bucură că noile tehnologii o ţin conectată şi în permanentă legătură cu toţi cei dragi: „Cred că nici Preşedintele nu vorbeşte la telefon atâta cât vorbesc eu, zilnic, cu copiii, cu nepoţii! De când cu WhatsApp-ul ista, mă sună şi-i şi văd, şi vorbim aşa, şi parcă îi am acasă!”

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 425, Ultimul acces: 2026-10-25 19:52:52

Timp total: 0.04s...

[]:1