PS Paisie Sinaitul: Asemenea Sf. Petru, să fim pregătiţi de pocăinţă atunci când ne slăbeşte credinţa

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

PS Paisie Sinaitul: Asemenea Sf. Petru, să fim pregătiţi de pocăinţă atunci când ne slăbeşte credinţa

[2023-08-06]

de Diac. Iulian Dumitraşcu

Preasfinţitul Părinte Paisie Sinaitul a slujit de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului la Mănăstirea „Sfânta Maria”-Techirghiol, stavropighie patriarhală.
La predică, Episcopul vicar patriarhal a prezentat motivul Schimbării la Faţă a Domnului pe Muntele Tabor.
„Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care au tâlcuit acest eveniment, sunt unanim de acord că motivul fundamental al Schimbării la Faţă, al Transfigurării Domnului Iisus, a fost ridicarea ucenicilor din starea lor de nelinişte, de frica Crucii şi a morţii, prin arătarea şi pregustarea pe Tabor a slavei Învierii Fiului lui Dumnezeu făcut Om. Aşadar, vedem cât de puternică era în sufletul ucenicilor frica provocată de prevestirea de către Hristos a suferinţelor şi a morţii Lui”.
„De aceea, pe Tabor, în faţa slavei de negrăit, Petru va spune: Învăţătorule, bine este nouă aici; să facem trei colibe (Luca 9:33). Voia, pe de o parte, să înlăture tragismul patimilor şi, pe de alta, să eternizeze clipa Taborului. Unii interpreţi ai acestui pasaj biblic spun că Petru, mereu obsedat de frica de a-L vedea pe Hristos Domnul omorât, neînţelegând că El este Dumnezeu adevărat, zice: Bine este nouă să rămânem aici (Marcu 9:5), adică, să nu mai mergem la Ierusalim, unde Te asteaptă răstignirea şi moartea”.
„Iisus i-a luat pe munte şi le-a arătat, pe cât li se putea, Împărăţia Sa mai înainte de a îndura pătimirile, le-a arătat puterea Sa înaintea morţii Sale, slava Sa înaintea batjocurilor şi mărirea Sa înaintea umilinţelor. Astfel, atunci când El avea să fie prins şi răstignit de către iudei, Apostolii să ştie că n-o îngăduise din slăbiciune, ci de bună voie, pentru mântuirea lumii”.
„Hristos i-a luat pe munte şi le-a arătat slava Dumnezeirii Sale, înainte de Învierea Sa. Astfel, atunci când El avea să învieze din morţi în slava firii Sale dumnezeieşti, ei vor recunoaşte că El nu primise această slavă ca răsplată pentru suferinţa Sa, ca şi când ar fi avut nevoie, ci că o avusese din veci, alături de Tatăl şi împreună cu Tatăl, după cum o spune chiar El în ajunul pătimirilor luate de bună voie: Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea (Ioan 17:5)”.
PS Paisie Sinaitul a vorbit şi despre efectele acestui eveniment din viaţa Bisericii, manifestate asupra celor trei apostoli, martori ai minunii, mai ales asupra Sfântului Apostol Petru.
„Când Mântuitorul a fost arestat, când a fost dus în curtea arhiereului Caiafa, când a început interogatoriul – ce s-a întâmplat cu Petru, care a fost martorul Schimbării? El s-a speriat, şi nu doar el singur. Noi nu ştim nimic despre Iacov, care, de asemenea, a fost pe muntele Tabor, dar şi el, cu siguranţă, a fugit împreună cu ceilalţi apostoli. Doar unul, Ioan, după cum ştim cel mai tânăr, a păstrat marele sentiment al fidelităţii şi dragostei faţă de Iisus. Această fidelitate l-a ajutat să nu fugă, să nu se ascundă, ci, împreună cu Maica Domnului, să fie prezent şi pe Golgota. Însă toţi ceilalţi, inclusiv Petru, s-au risipit”.
„Cum rămâne aşadar cu experienţa Schimbării la Faţă, experienţa vederii slavei lui Dumnezeu? A fost totul în zadar? Ea nu i-a ferit pe apostoli de frică, nu l-a scutit nici măcar pe Petru, acela care voia să construiască trei colibe pe muntele Tabor – atât de multă bucurie simţea! Într-adevăr, şi Petru s-a lepădat şi apostolii s-au risipit”.
„Însă, nu întâmplător azi la Sf. Liturghie s-a citit un fragment din Epistola a doua sobornicească a Sf. Ap. Petru (1:10-19). Această epistolă se numeşte sobornicească, deoarece nu este adresată către vreo persoană anume sau unui oraş, ori unei comunităţi, ci întregii lumi creştine. Sf. Apostol Petru spune: Pentru aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atât mai mult să faceţi temeinică chemarea şi alegerea voastră, căci, făcând acestea, nu veţi greşi niciodată (…) fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri. Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă atunci când, din înălţimea slavei, un glas ca acesta a venit către El: «Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit». Şi acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt”.
„Singure aceste cuvinte ne ajută să înţelegem ce experienţă a trăit Apostolul Petru, atât pe muntele Tabor, cât şi în momentul lepădării de Iisus. Aceste cuvinte izvorăsc din adâncul sufletului său, din experienţa sa personală, dramatică. El a înţeles că doar atunci când chemarea sau vocaţia este temeinică, adică puternică, fermă, serioasă, atunci această vocaţie este în stare să ne ferească de a greşi, să ne ferească de trădare, de lepădare, de pierderea credinţei, de slăbirea puterilor duhovniceşti”.
Părintele Episcop a îndemnat ca atât clericii şi monahii, cât şi credincioşii, să urmeze exemplul de pocăinţă al Sfântului Apostol Petru în situaţiile de slăbire a credinţei.
„Pentru aceasta, atât noi, clericii şi monahii, dar şi credincioşii care trecem prin momente de slăbire a credinţei, să nu uităm cuvintele de azi ale Apostolului Petru, care a trecut prin lepădarea de Mântuitorul Hristos pentru că şi-a pierdut mrejele minţii sale, puterea credinţei, din frică şi deznădejde. Iar când a cântat cocoşul, aşa cum spusese Iisus la Cină, Petru şi-a dat seama de infinitul iubirii lui Hristos şi plin de remuşcări iese afară şi plânge cu amar pentru lepădarea lui. De atunci înainte Petru începe o viaţă nouă în care nu mai există nimic mai important decât mărturisirea lui Hristos”.
„Asemenea Sfântului Apostol Petru, să fim şi noi pregătiţi de pocăinţă, atunci când ne slăbeşte credinţa, şi întăriţi şi plini de zel în dragostea faţă de Hristos să devenim misionari şi mărturisitori ai slavei şi iubirii lui Dumnezeu pentru oameni”.
„Sărbătoarea de azi a Schimbării la Faţă, care ne arată chipul minunat al Domnului Hristos luminat, venit în slavă, să ne ajute tuturor să rămânem puternici în credinţa noastră şi capabili să fim fideli lui Hristos în orice încercare”, a încheiat Preasfinţia Sa.
Noul Episcop vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Sinaitul, a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa de lucru din 4 iulie şi hirotonit în 20 iulie.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 274, Ultimul acces: 2026-10-09 07:33:24

Timp total: 0.05s...

[]:1