Germanii din Banat au mers în pelerinaj la Maica harurilor

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Germanii din Banat au mers în pelerinaj la Maica harurilor

[2023-08-06]

foto: Gerhardus.ro
În spatele ministranţilor, care poartă şi crucea procesională, merg cele trei fete ale Mariei din micul oraş Sântana, din vestul României, urmate de doi bărbaţi mai în vârstă cu steagul unei organizaţii culturale germane din Banatul Montan şi, în final, de mai mulţi clerici în jurul celebrantului principal Robert Dürbach. Este prezent şi noul-sfinţitul preot Ulrich Letzgus, din Dieceza de Rottenburg-Stuttgart. Procesiunea intră în Bazilica de pelerinaj, care este plină pe 2 august, la ora 11.00 fix. Ochii tuturor celor prezenţi se întorc spre procesiune, unii fac cu nerăbdare fotografii cu smartphone-urile lor. Orga răsună, credincioşii cântă imnul de intrare „Glorwürdig’ge Königin” (Regină glorioasă), începe Sfânta Liturghie. Pelerinii care participă la „Pelerinajul german” de la Maria-Radna au sosit fie cu autobuzul, fie cu maşina proprie. Vremurile se schimbă, la fel şi pelerinajele. Astăzi, doar câţiva mai merg la Maria-Radna pe jos.

În impunătoarea Bazilică barocă de la nord de Mureş, râul care desparte Banatul de Transilvania şi de Crişana, se vorbeşte astăzi doar în germană. „Pelerinajul german”, la care şvabii din Banat călătoresc din România şi Germania, are loc pe 2 august. Este o zi specială, Ziua de Portiuncula – acesta este numele sub care este cunoscută capela Santa Maria degli Angeli, situată la aproximativ trei kilometri de Assisi, în Italia. Acolo, în micuţa „Porţiuncula” – în traducere înseamnă un „mic loc” – şi-a avut originea ordinul franciscan, acolo Papa Honorius al III-lea a acordat o indulgenţă la cererea Sfântului Francisc de Assisi, care a fost anunţată solemn în „Portiuncula”. Faptul că ziua de Portiuncula din Maria Radna este atât de importantă nu este o coincidenţă, deoarece franciscanii au fost cei care s-au stabilit aici în secolul al XVI-lea – fugind de otomani.
2011 a fost anul în care Episcopul romano-catolic de atunci, PS Martin Roos, a lansat pelerinajul german. De la an la an, tot mai mulţi germani au venit la Radna în această zi specială. Credincioşi de aproape şi de departe au venit şi ei să se roage astăzi la Maica Domnului la Radna. Icoana miraculoasă, înconjurată de raze de argint aurit, atârnând deasupra altarului atrage toate privirile. Este imaginea Mariei tipărită pe hârtie în atelierul tipografului Remondini din Bassano del Grappa, în Italia, cumpărată de bătrânul Georg Vrinčonosa, în Radna, în 1668 şi care a rămas intactă în 1695, după ce trupele otomane au incendiat biserica în care era adăpostită. De atunci, imaginii i-au fost atribuite puteri miraculoase.
În primul rând de bănci, aşa cum a fost încă de la începutul pelerinajului german, se află Peter-Dietmar Leber şi soţia sa Hiltrud. Cei doi au călătorit special din Germania pentru pelerinajul german. Peter-Dietmar Leber, care provine din Großsanktnikolaus/Sânnicolau Mare din Banat şi locuieşte în Germania din 1981, este preşedintele federal al Landsmannschaft der Banater Schwaben (Asociaţia Şvabilor Bănăţeni) din Germania. Este un catolic practicant şi un şvab bănăţean trup şi suflet. Pentru el, ca şi pentru mulţi alţi emigranţi din Banat, Maria-Radna este un loc foarte apropiat de inima sa. „Pentru mine, Maria-Radna este un loc al spiritualităţii, dar şi un loc al comunităţii”, spune Peter-Dietmar Leber. „Nu ai nevoie de un rol, de o funcţie oficială pentru a veni la Maria-Radna, trebuie doar să mergi acolo cu inima deschisă”, adaugă el. Peter-Dietmar Leber îi reprezintă pe şvabii emigraţi din Banat care au venit tot mai des în România în ultimii ani.
Astăzi este o zi toridă de vară, cu peste 33 de grade Celsius la Maria-Radna. Cele două turnuri de aproape 70 de metri înălţime ale bazilicii de pelerinaj străpung cerul albastru deschis, pe care nu se vede niciun nor. Faptul că bazilica de la nord de Mureş este o bijuterie arhitecturală nu poate fi trecut cu vederea. Construcţia actualei biserici baroce a început în 1752 şi a fost finalizată în 1782. În 1992, Papa Ioan Paul al II-lea a acordat bisericii titlul de „Basilica minor”. Dar de ce este Maria-Radna, care se află dincolo râul Mureş, atât de importantă pentru germanii din Banat? Claudiu Călin, arhivistul diecezei de Timişoara, explică: „Din punct de vedere geografic, Maria-Radna se află la nord de Mureş, adică dincolo de graniţa naturală a Banatului istoric, dar aparţine totuşi unei întregi regiuni în care trăiesc şvabi din Banat – chiar dacă unii dintre aceştia au fost colonizaţi la nord de acest râu. Maria-Radna este importantă pentru germanii din Banat, deoarece se poate spune aproape că istoria ei a crescut odată cu istoria şvabilor din Banat. Maria-Radna este ceva mai veche, dar recunoaşterea ei oficială ca loc de pelerinaj a avut loc în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, când au venit şi primii colonişti germani pe aceste meleaguri. Ei erau catolici, profund religioşi, iar viaţa lor era adesea marcată de necazuri şi boli, astfel încât Maria-Radna s-a transformat într-un loc de refugiu spiritual pentru toţi şvabii din Banat. Se mai spune că, dacă Dieceza Romano-Catolică îşi are capul la Timişoara, inima o are la Maria-Radna.”
Trei fete mariane cu codiţe împletite stau în faţa altarului lateral, din stânga, pe 2 august. Ele poartă pantofi negri, ciorapi albi lungi, fuste albe plisate, o pânză albă cu bordură albastră în jurul umerilor şi o fundiţă albastru deschis sub gât. Ele provin din Sântana, micul oraş din vestul României care se află şi el la nord de Mureş, dar care a avut cândva o populaţie majoritară de şvabi bănăţeni. Oraşul acesta este unul dintre puţinele locuri în care grupa fetelor mariane este încă vie. Tot din Sântana este şi preotul paroh din Radna, pr. Andreas Reinholz. „Atunci când sântănenii merg în pelerinaj la Radna – anul acesta pe 8 octombrie – vin aici în jur de 50 de fete mariane. Ele sunt prezente la toate sărbătorile catolice în biserică şi au şi ele rugăciunile lor speciale”, ne explică Andreas Reinholz cu referire la acest obicei.
După pandemie, în timpul căreia pelerinajele nu au fost direct interzise, dar cu greu au fost posibile din cauza restricţiilor impuse, oamenii au început să vină din nou la Radna, spune preotul paroh. Anul acesta, spune el, sunt chiar mai mulţi vizitatori decât anul trecut – mulţi călători care vin la Timişoara, Capitală Culturală Europeană, fac un ocol până la Maria Radna. În ziua pelerinajului german, la Radna sunt prezente aproximativ 300 de persoane. Pe 15 august, de sărbătoarea Ridicării cu Trupul şi Sufletul la Cer al Maicii Domnului, până la 15.000 de credincioşi de toate confesiunile fac un pelerinaj la Maria-Radna. Icoana Maicii Domnului mai face minuni şi astăzi? „Da, bineînţeles”, spune pr. Reinholz. „Nimeni nu ştie cum se întâmplă, dar, de fiecare dată, oamenii vin la mine şi îmi spun cum i-a ajutat Maica Domnului de la Radna”, adaugă el.
Îngenuncheat şi cu mâinile încrucişate se află Erwin Josef Ţigla în primul rând din stânga. Preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din Banatul Montan vine în fiecare an de la Reşiţa la Radna pentru a participa la pelerinajul german. Şi pentru a se ruga. „Vin aici pentru marile sărbători mariane încă de când eram copil. Am fost prezent la toate pelerinajele germane de la Radna, chiar şi în timpul pandemiei. Mă bucur şi mai mult că oamenii se întorc acum la Maica Domnului”, spune Erwin Josef Ţigla, care a venit astăzi la Radna împreună cu o grupă de germani din Banatul Montan. Erwin Josef Tigla este unul dintre cei peste 80.000 de romano-catolici – maghiari, germani, croaţi, bulgari, cehi şi slovaci etc. – din Banat. Numărul catolicilor a scăzut după recensământul de acum zece ani, dar diferitele comunităţi etnice par să vrea să rămână unite. Îşi menţin sărbătorile specifice şi au zile speciale pentru pelerinajele lor la Maria-Radna, la fel ca germanii din Banat care se adună an de an, vara, cu ocazia pelerinajului german la Maria-Radna.
Pr. Robert Dürbach, care provine din Jimbolia, în Banat, şi care în prezent este paroh la Uhingen, în Germania, a fost – conform propriilor afirmaţii – ultimul şvab care a fost hirotonit preot în patrie, în 1998. Astăzi, la Radna, el îşi sărbătoreşte jubileul de argint ca preot, vizibil emoţionat. Părintelui Dürbach îi place să îşi amintească de primele sale vizite la Maria-Radna, în copilărie. Cu o voce tremurândă, povesteşte despre ele: „Aici se află începutul vieţii mele spirituale, aici şi-a găsit continuitatea şi sper să pot pleca din această viaţă, ca un bun copil al Mariei, în viaţa veşnică, ţinut fiind de mâna ei”, spune părintele Dürbach. Întrebat, el îşi aminteşte o întâmplare specială din copilăria sa: „Îmi amintesc de părintele franciscan Ernst Harnisch, care a fost guardian şi rector al sanctuarului de aici în vremurile foarte dificile ale comunismului. În faţa bisericii erau nişte tei şi stejari foarte mari, iar el ne-a spus nouă, copiilor: Trebuie să atrageţi veveriţele lovind ghindele pe jos, apoi ele vor veni şi vor mânca din mâna voastră. O imagine şi pentru viitor, poate: Cum să faci, ca preot, să reuşeşti ca credincioşii să accepte învăţătura lui Cristos predicată de preot”.
În stânga, înainte de a urca treptele spre bazilica papală, se află doi tei mai mari. Importanţa acestor doi copaci nu poate fi subestimată, mai ales în zilele de vară extrem de călduroase, cum este cea de astăzi, 2 august. Acolo, la umbra lor, majoritatea pelerinilor se opresc pentru a-şi trage puţin sufletul, înainte de a urca zecile de trepte de piatră. Şi pentru a-şi lua un strop de putere înainte de a se întoarce la viaţa lor de zi cu zi după Liturghie şi pelerinaj, întăriţi de Maica Domnului. (Raluca Nelepcu pentru Gerhardus.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 313, Ultimul acces: 2026-10-20 02:13:18

Timp total: 0.04s...

[]:1