A fi om religios şi om duhovnicesc este în firea noastră: Interviu cu Mitropolitul Irineu la 15 ani de la întronizare

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

A fi om religios şi om duhovnicesc este în firea noastră: Interviu cu Mitropolitul Irineu la 15 ani de la întronizare

[2023-07-28]

de Ştefana Totorcea

Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu a acordat Agenţiei de ştiri Basilica un interviu cu ocazia împlinirii a 15 ani de la întronizarea ca Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei.
Ierarhul a vorbit cu Basilica.ro despre cultura Olteniei, despre accentul pus de Eparhie pe educaţia creştină, despre bisericile afectate de cutremurele recente, dar şi despre omul secularizat ca om îndepărtat de Dumnezeu. „A fi om religios şi om duhovnicesc este în firea noastră”, spune Înaltpreasfinţia Sa.
Creştinism apostolic la nordul Dunării
Basilica.ro: Părinte Mitropolit, sunteţi fiu al Olteniei şi, iată, de 15 ani, întâistătător al acestei mitropolii. Care este ethosul Olteniei, dacă se poate vorbi despre aşa ceva, cu ce contribuie această regiune la cultura românească şi bisericească?
Atunci când vorbim despre ethosul Olteniei, în mod sigur, vorbim despre ethosul creştin-ortodox al acestei regiuni. Creştinismul a apărut în Oltenia şi s-a dezvoltat în această zonă din primele veacuri creştine.
Dacă analizăm istoria, aflăm că Oltenia este una dintre provinciile româneşti unde învăţătura Mântuitorului Hristos a pătruns din cele mai vechi timpuri atât prin ucenicii Sfinţilor Apostoli care au activat în zona Dunării, cât şi prin episcopii şi preoţii care au propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în această regiune.
Odată cu venirea şi instalarea soldaţilor romani şi a conducătorilor lor la nord de Dunăre, aceştia şi-au întemeiat familii creştine, intensificând, astfel, răspândirea învăţăturii creştine. Numărul creştinilor a crescut foarte mult, aşa se face că prigoana din timpul împăratului păgân Diocleţian, începută în anul 303, a fost foarte aprigă, mulţi creştini fiind martirizaţi.
Mărturie stă, până astăzi, mulţimea mucenicilor înscrişi în calendarul nostru. Unul dintre episcopii de atunci, Sfântul Irineu de Sirmium, este un exemplu de apărător al credinţei creştine şi de mărturisitor prin propria viaţă. Acest episcop mucenic a fost învrednicit de Dumnezeu a primi cununa muceniciei în anul 304.
Pe lângă mărturia sfinţilor mucenici din nordul Dunării avem şi o serie de argumente lingvistice care atestă vechimea ethosului creştin-ortodox şi cea a poporului român. În vocabularul din Oltenia întâlnim elemente lingvistice din zona Palestinei. Spre exemplu, cuvântul pâine folosit de strămoşii noştri în această zonă se numeşte azmă.
Nu este vorba despre o azimă propriu-zisă, iudaică, ci despre o pâine făcută de gospodine în grabă. Acest cuvânt arată vechimea creştinismului şi originea lui. Oamenii care au venit şi s-au stabilit în Oltenia (soldaţi, negustori) au adus cu ei şi cuvintele lor, îmbogăţind vocabularul latin al populaţiei nord-dunărene.
Bazilica de la Sucidava (Corabia, jud. Olt). Aici se află şi fântână subterană de peste 1500 de ani vechime, accesibilă vizitatorilor, cu apă potabilă. Foto: Facebook / Primii astronomi
Creştinii din nordul Dunării au mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi au construit bazilici, lăcăşuri de cult. Existenţa nenumăratelor vestigii, cum ar fi bazilica de la Sucidava sau cele din zona Severinului, constituie mărturia organizării Bisericii şi a unui creştinism înfloritor la nivel de episcopie.
Aşadar, vocabularul religios, vestigiile arheologice, cetăţile şi bazilicile care au rămas mărturie peste veacuri formează ethosul creştin-ortodox al oltenilor din sud şi din nord de Dunăre. Mai târziu, în secolul al XIII-lea, au apărut şi formaţiunile statale – cnezate, create de Ioan şi Farcaş.
Pe acest fond al organizării bisericeşti, a evoluat şi viaţa socială, tot aşa timpuriu. În aceeaşi perioadă s-a dezvoltat şi viaţa monahală. Mai târziu, în secolul al XIV-lea, Sfântul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana a întemeiat biserici şi mănăstiri în zona noastră, a reorganizat viaţa monahală, a cultivat isihasmul ca mod de vieţuire şi glăsuire cu Dumnezeu, a caligrafiat cărţi de cult, a făcut nenumărate minuni. De aceea, noi îl cinstim ca sfânt în Biserica Ortodoxă Română şi ca ocrotitor al Olteniei.
În secolul al XVII-lea, Sf. Constantin Brâncoveanu a continuat tradiţia înaintaşilor săi zidind mănăstiri, biserici, şcoli, bolniţe şi alte aşezăminte.
Atât Sfântul Voievod Constantin, cât şi urmaşii lui, s-au îngrijit de viaţa bisericească din Oltenia, fapt pentru care noi, astăzi, ne bucurăm că avem aceste lăcaşuri de cult minunate în care putem aduce slavă lui Dumnezeu, iar oameni din toată lumea pot veni să le viziteze şi să se închine în aceste biserici cu o arhitectură unică, unele dintre ele fiind monumente istorice.
Glasul tinerilor este important
Basilica.ro: Care sunt principalele realizări din ultimii ani, dar şi problemele sau provocările cu care se confruntă centrul eparhial în plan pastoral-misionar, dar şi filantropic?
Nevoile sociale şi bisericeşti sunt multiple în Arhiepiscopia noastră. Ierarhul este chemat să analizeze viaţa Bisericii din toate punctele de vedere. El trebuie să se îngrijească de toţi credincioşii, de probleme lor economice, financiare, sociale şi religioase, precum şi de instituţiile care solicită sprijinul în diferite proiecte şi programe.
Aceste îndatoriri noi ni le-am asumat ca program de lucru, încă de acum 15 ani. În cuvântul nostru de la instalare, am spus că vrem să îmbunătăţim viaţa bisericească în toate laturile ei. Ne-am gândit întotdeauna la credincioşii noştri din parohii, la preoţii pe care noi îi considerăm oamenii lucrători în ogorul Domnului.
Preoţii sunt mâinile Mântuitorului Hristos, ei sunt investiţi să lucreze în ogorul Bisericii. Noi dorim ca ei să fie atenţi la oile lor duhovniceşti, să analizeze nevoile credincioşilor, pentru că, din mâna lor, Dumnezeu va cere sufletele lor.
Ne-am preocupat, de asemenea, de cele materiale şi spirituale ale păstoriţilor noştri. Atât în Seminarul Teologic, cât şi în Facultatea noastră de Teologie, am depus eforturi întotdeauna să dăm un exemplu bun profesorilor şi să impulsionăm prin propria activitate educaţia şi pregătirea personalului de cult.
Ne-am străduit ca preoţii să intensifice viaţa liturgică în parohii şi să săvârşească sfintele slujbe după rânduiala noastră bisericească. Am încurajat săvârşirea Sfintei Liturghii nu numai în duminici şi sărbători, ci şi în timpul săptămânii.
La toate aceste sfinte slujbe au fost rânduite cateheze şi predici, acestea fiind instrumentele de bază ale unui preot care vrea să conducă şi să pregătească sufletele credincioşilor.
O grijă cu totul aparte am acordat-o tinerilor, care au fost organizaţi atât prin cercurile pastorale, cât şi prin cercurile profesorilor de Religie sau prin activităţile organizaţiilor de tineret.
Programele pentru tineri sunt importante pentru dinamica vieţii bisericeşti. În imagine, participanţi la ITO 2019 – Craiova. Foto: Arhiva Basilica.ro / Raluca Ene
Tinerii se îmbogăţesc reciproc în aceste grupuri şi întâlniri, inclusiv atât prin participarea lor la întâlniri internaţionale, cum a fost Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi, pe care am avut-o în Eparhie, cât şi prin participarea la alte concursuri organizate de Sfânta Patriarhie, prin grija Preafericitului Părinte Daniel.
De asemenea, am creat multe programe pentru combaterea abandonului şcolar şi tabere şcolare şi studenţeşti. Înainte de Rusalii i-am invitat pe tinerii din toată Mitropolia, în localitatea Turburea, din judeţul Gorj, acolo unde vrem să facem un Centru Internaţional pentru Tineret.
Cu ajutorul lui Dumnezeu deja sunt razele aducătoare de speranţă ale realizării acestui centru. În acelaşi timp, mănăstirile noastre contribuie şi ele la diferite programe pentru tineri, găzduind simpozioane şi tabere ale tinerilor de la Facultatea de Teologie, mai ales de la secţiunea de Artă.
În cadrul programelor sociale nu am uitat pe cei în vârstă, întemeind cămine şi centre de zi pentru bătrâni şi oferind îngrijiri la domiciliu prin „Asociaţia Vasiliada” şi prin alte fundaţii pe care le-am întemeiat şi care au fost direcţionate către aceste persoane vârstnice, prin asistenţă la domiciliu şi prin asistenţă în aceste cămine gestionate de noi. Bineînţeles, avem şi alte fundaţii şi alte spaţii unde pregătim tinere orfane şi sărace, cum ar fi la Aşezământul Bunavestire şi altele asemenea.
Bisericile avariate de cutremure
Basilica.ro: La începutul acestui an, în judeţul Gorj, s-au înregistrat peste 1000 de cutremure, unele dintre ele cu o magnitudine destul de mare, care au afectat o serie de clădiri, printre care şi numeroase lăcaşuri de cult din Arhiepiscopia a Craiovei. Care este situaţia lăcaşurilor de cult care trebuie reconsolidate sau reconstruite după cutremur?
Este prima dată când, în zona Gorjului, activitatea seismică atinge o aşa intensitate şi o aşa durată. Multe biserici au fost afectate de această mişcare tectonică. Peste 20 de biserici sunt avariate, unele fiind chiar închise, deoarece sunt grav afectate.
Am reuşit să ne mobilizăm imediat după aceste cutremure. Parohiile noastre au contribuit după posibilităţi pentru procesul de reconstrucţie.
Mitropolitul Irineu al Olteniei în vizită la una din bisericile afectate de cutremurele din februarie 2023. Foto: Mitropolia Olteniei
Am reuşit să angajăm o echipă de restauratori şi arhitecţi condusă de ing. Marius Moşoarcă, profesor universitar la Universitatea Politehnică din Timişoara. Speranţa noastră este ca, din toamnă, să avem deja primele contracte semnate şi să demarăm lucrările care vor fi de durată şi costisitoare.
Le mulţumim pe această cale şi celor care au trimis ajutoarele lor, de la alte Eparhii. Au răspuns Episcopii şi Arhiepiscopii din ţară şi din străinătate, dar şi credincioşi şi societăţi comerciale. Le suntem recunoscători înaintea lui Dumnezeu şi le mulţumim.
Educaţia creştină, o preocupare de suflet
Basilica.ro: Aţi susţinut dintotdeauna Seminarul Teologic din Craiova, Liceul Teologic din Târgu Jiu, Facultatea de Teologie din Craiova şi, recent, aţi pus piatra de temelie pentru viitorul Centru de Excelenţă „Sfântul Calinic de la Cernica”, în apropierea Facultăţii de Teologie. Totodată, v-aţi îngrijit şi de cei mai mici, prin cele două grădiniţe pe care arhiepiscopia le are sub ocrotire şi, de curând, prin înfiinţarea unei creşe. Care sunt problemele şi nevoile în domeniul educaţiei pe care le-aţi sesizat în eparhie şi cu ce poate veni Biserica în întâmpinarea lor?
Ortodoxia ne învaţă să creştem, să ne dezvoltăm şi să ne desăvârşim, aşa cum Fiul lui Dumnezeu – „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6) ne-a spus: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei 5, 48).
Porunca lui Dumnezeu dată lui Adam în rai: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi moşteniţi pământul” (Facere 1, 28) noi am considerat că nu se referă numai la creşterea biologică, ci şi la creşterea intelectuală.
Este foarte important ca această creştere să se desfăşoare în direcţia Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, Care a spus: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Noi creştem prin căutarea înţelepciunii, a adevărului şi a frumosului. În Biserică ne naştem şi creştem şi, evident, această creştere se diversifică şi în şcoală.
Înainte vreme, şcoala era tot în Biserică sau cel puţin în jurul Bisericii. Acum s-a organizat ca instituţie separată, dar, noi, prin aceste programe de învăţământ, prin profesorii de Religie, suntem şi în şcoală, ca şi în Biserică.
Preocuparea pentru educaţie vine de la sine. Este o preocupare de suflet, o preocupare pentru formarea duhovnicească şi intelectuală. Plecăm de la premisa conform căreia cu cât un popor este mai bine pregătit, cu atât el poate să-L cunoască mai bine pe Adevăratul Dumnezeu şi propria sa valoare. Ne silim ca orice elev şi student să înţeleagă respectul faţă de credinţă, respectul faţă de Biserică şi faţă de moşii şi strămoşii noştri.
Acesta se concretizează, în primul rând, prin educaţie. Cu cât suntem mai educaţi în spiritul Bisericii şi al credinţei noastre, cu atât putem să răspundem mai clar cerinţelor şi problemelor sociale şi ale vieţii de astăzi.
Prin urmare, grija noastră importantă este ca, atât copiii de la creşă, cât şi cei de la grădiniţă şi, după aceea, la gimnaziu şi la facultate, să fie îndreptaţi spre Adevărul Care este Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, Cel Care a spus: „Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi” (Luca 18, 16).
Uniţi în Domnul, Care ne dă consistenţă
Basilica.ro: În 2019, Arhiepiscopia Craiovei a organizat Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi. Cu ce gând aţi rămas după întâlnirea de acum patru ani?
Întâlnirea tinerilor s-a desfăşurat în lumina cuvintelor psalmistului: „Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!” (Psalmul 132, 1). A fost o bucurie a revederii fraţilor şi a împărtăşirii tuturor din experienţa celor care au venit şi din experienţa celor care i-au găsit.
Mântuitorul Iisus Hristos i-a spus tânărului din Evanghelie: „Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie” (Marcu 10, 21). A urma pe Mântuitorul Iisus Hristos a fost idealul nostru la această întâlnire, iar sloganul a fost: „Cu toţii suntem un Potir”, pentru că suntem, într-adevăr, în Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, în Trupul tainic al Domnului, Biserica.
Suntem toţi uniţi în Mântuitorul Iisus Hristos, aşa cum suntem uniţi în Biserică şi toţi suntem în butucul Viţei-de-vie, iar Mântuitorul Hristos este Acela Care ne dă consistenţă şi, în acelaşi timp ne irigă toate canalele sufletului şi ale trupului nostru cu această sevă a Duhului Sfânt.
Liturghia oficiată la Mănăstirea Maglavit a încheiat Întâlnirea Tineretului Ortodox din 2019 (ITO Craiova). Foto: Arhiva Basilica.ro / Raluca Ene
Bucuria aceea a fost o trăire a Pogorârii Duhului Sfânt, pentru că ne-am reunit, ne-am împărtăşit cu toţii din Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos. Şi, bineînţeles că, ajungând la mănăstirea Maglavit, am simţit Biserica, acolo am retrăit acele clipe sfinte, când fraţi creştini din toată ţara şi din străinătate au venit ca în vremurile acelea când Dumnezeu Şi-a descoperit Iubirea Sa în aceste locuri.
Aşadar, a fost o stare sufletească de bucurie şi sperăm ca această bucurie să fie şi la Timişoara în toamna aceasta, când se reia, după pandemie, ciclul acestor întâlniri ale tinerilor din România şi străinătate.
Responsabilitatea arhipăstorului
Basilica.ro: Cât de greu este să fii arhipăstor în vremurile noastre? Ce vă susţine cel mai mult în plan spiritual?
Mântuitorul Hristos ne spune: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară” (Matei 11, 29-30).
La prima vedere, şi jug, şi sarcină sunt două cuvinte care apasă. Aceste cuvinte trebuie să fie trăite şi în viaţa noastră personală, tocmai de aceea nu ştiu dacă aş putea spune că într-un moment a fost mai greu sau într-altul, mai uşor.
Întotdeauna ierarhul trebuie să se roage pentru credincioşi. Se roagă pentru sine şi pentru toţi ceilalţi.
În viaţa personală când te rogi pentru cei din jurul tău, multe lucruri se rezolvă prin această rugăciune. Rugăciunea, Sfânta Liturghie şi contemplaţia trebuie să fie primordiale, că prin acestea, în primul rând, răspunzi înaintea lui Dumnezeu ca ierarh şi, în al doilea rând, rogi pe Dumnezeu ca El să te asculte ca să rezolvi problemele inerente vieţii.
În consecinţă, într-o societate în mişcare, într-o societate consumistă sunt foarte multe provocări. Aceste probleme nu pot fi lăsate în grija timpului. Timpul le rezolvă în măsura în care tu participi efectiv prin lucrare şi prin rugăciune.
Omul secularizat versus omul duhovnicesc
Basilica.ro: Sunteţi implicat şi în viaţa academică. În ultima perioadă, aţi vorbit despre secularizare şi omul secularizat. La polul opus, aţi amintit, într-un cuvânt de învăţătură, despre omul duhovnicesc. Pe omul secularizat îl regăsim în societate, îl regăsim în instituţii şi, totodată, între zidurile bisericilor. Cum vedeţi raportul dintre omul secularizat şi omul duhovnicesc?
Nu putem spune că omul este secularizat numai în vremea noastră. Omul păcătos este secularizat, omul s-a îndepărtat de Dumnezeu de când a fost izgonit din Rai. Sfinţii Părinţi nu vorbesc despre secularizare, ci despre omul păcătos care se desparte de Dumnezeu şi alege o cale greşită, îndemnat de cel rău.
Primii care au hotărât să iasă din comuniunea cu Dumnezeu au fost strămoşii noştri, Adam şi Eva. De atunci şi până la sfârşitul veacului vor exista tendinţe ale îndepărtării de Dumnezeu, pentru că diavolul nu va înceta să-l ispitească pe om şi să-i creioneze o altă viaţă decât cea pe care a dat-o Dumnezeu.
Nici chiar ateul nu poate ieşi din planul lui Dumnezeu, ci el se depărtează de Creator negându-i existenţa, aşa cum spune Psalmistul: „Zise cel nebun în inima sa: «Nu este Dumnezeu»” (Psalmul 52, 1).
A fi om duhovnicesc, a fi om religios este un dat al firii noastre. A fi om păcătos sau secularizat, cum zicem astăzi, este un efect al voinţei noastre, o ascultare faţă de cel rău care se încuibează în sufletul nostru şi ne îndepărtează de Dumnezeu.
Societatea noastră nu este mai păcătoasă decât societăţile anterioare. Eu am o viziune optimistă despre societate. Eu nu văd neapărat numai pete negre, eclipse de soare, cutremure, cataclisme ş.a.m.d. de altfel, dacă analizăm istoria, vom găsi din acestea dintotdeauna.
La finalul ITO 2019 – Craiova: tinerii timişoreni preiau ştafeta organizării viitoarei ediţii, în prezenţa Mitropolitului Irineu, gazda întâlnirii din 2019, şi a altor ierarhi. Foto: Arhiva Basilica.ro / Raluca Ene
Aşadar, despre ce secularizare vorbim? Vorbim despre o incapacitate a omului de astăzi de a trăi viaţa în mod evanghelic, după învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos şi după experienţa Sfinţilor Părinţi. Vorbim despre o neadaptare de a transmite celor din jurul acest har dumnezeiesc, această lumină: cum spunem noi, „Omul sfinţeşte locul”.
Deci, dacă am ajuns să nu înţelegem rostul credinţei, rostul Bisericii, rostul Sfintelor Taine, de bună seamă că deja suntem într-o situaţie de a orbecăi: „Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15, 14).
În consecinţă, trebuie să existe o refacere, o reîntoarcere către izvoare, de unde să ne adăpăm din apa cea pururea curgătoare a Mântuitorului nostru. Nu există om credincios sau om necredincios, ci toţi trebuie să ne întoarcem cu faţa spre Dumnezeu, dacă vrem, într-adevăr, să vedem lumina cea adevărată, care este lumina Slavei lui Dumnezeu, prin taina Învierii şi a Înălţării Domnului.
Sfaturi pentru un tânăr ucenic
Mai este un o sintagmă de care se discută în societatea contemporană, cea a „resursei umane”. Înaltpreasfinţia Voastră aveţi ucenici care sunt cadre didactice, alţii preoţi la parohii, alţii monahi şi ieromonahi în mănăstiri. Ce aţi sfătui un tânăr ucenic care ar veni să vă ceară îndrumarea într-o societate în care se discută tot mai frecvent despre „garanţii”?
Pregătirea ucenicilor şi pregătirea absolvenţilor de Seminar şi de Facultate trebuie să fie o prioritate pentru orice ierarh. Orice profesor vrea ca ucenicul, ca studentul său să fie la înălţimea chemării sale, pentru că este o vocaţie. O vocaţie trebuie să avem când suntem ierarhi, o vocaţie trebuie să avem când suntem preoţi, o vocaţie trebuie să avem când suntem profesori.
Cred că la şcolile teologice vin oameni cu vocaţie. E adevărat că această vocaţie uneori se diminuează fără să se piardă, alteori se eclipsează şi alteori se îmbunătăţeşte.
Dacă vrem, într-adevăr, ca studentul şi ca viitorul preot să fie cu adevărat un slujitor al lui Dumnezeu, trebuie să le arătăm credinţa noastră, prin faptele noastre. Aceste exemple sunt foarte importante pentru ucenicii noştri şi pentru societatea de astăzi şi de mâine.
Desigur că lumea de astăzi nu oferă prea multe exemple bune care să ne ajute să ne dezvoltăm sufleteşte. Uneori, chiar cazurile rele sunt scoase la iveală. Dar, întotdeauna trebuie să primeze exemplul de faptă bună, care are reverberaţia ei, are puterea ei, are tăria ei de penetrare în sufletul credincioşilor.
Ispitele vieţii trebuie să le trecem prin credinţă, prin dragoste şi prin nădejde. Trebuie să fim oameni de spovedanie, oameni de pocăinţă. Te spovedeşti cu sinceritate, spui care sunt greutăţile şi, în mod sigur, că în momentul acela şi comunici cu ceilalţi, ca să primeşti din experienţa lor şi să confrunţi într-adevăr ideile lor cu ceea ce trebuie să faci.
Acestea sunt lucrările pe care omul contemporan şi ucenicii trebuie să le săvârşească pentru a ajunge în comuniune de iubire cu Dumnezeu. Cum spunea Sf. Ap. Pavel, Noi semănăm cuvântul lui Dumnezeu şi vrem ca el să germineze şi să crească în sufletele lor şi să dea roadă bogată. Dar, Dumnezeu este Acela Care face să crească.
Şi ne rugăm la Dumnezeu ca acest cuvânt al Său să prindă rădăcini în sufletele lor şi să dea roadă bogată, să aibă putere misionară.
Întotdeauna învăţăm. Mântuitorul Iisus Hristos ne şi spune: „Încă un lucru îţi trebuie” (Luca 10, 42). Acesta trebuie să fie mesajul pentru ierarhi, preoţi şi profesori, în misiunea Bisericii.
Mântuitorul Iisus Hristos ne-a dat prin testament: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 19-20). Psalmistul ne îndeamnă şi el zicând: „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El” (Psalmul 33, 8).
Acesta este mesajul şi dorinţa Noastră, ca toţi cei care termină Facultatea de Teologie să-şi completeze cunoştinţele şi să trăiască experienţa comuniunii cu Dumnezeu. Finalizând studiile teologice, orice absolvent trebuie să vestească cuvântul lui Dumnezeu la credincioşii pe care îi va primi prin taina Sfintei Hirotonii.
Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu Popa este membru de onoare al Academiei Române, doctor în Teologie Dogmatică al Facultăţii de Teologie din Bucureşti şi al Institutului Teologic „St. Serge” din Paris, precum şi doctor în drept civil al Facultăţii de Drept din Craiova.
S-a născut în 16 noiembrie 1957 la Perişani, judeţul Vâlcea. După absolvirea studiilor teologice universitare la Bucureşti, a fost primit în obştea Mănăstirii Frăsinei, primind numele de Irineu. A urmat hirotonia întru ierodiacon (1985) şi ieromonah (1986).
În 8 iulie 2008 a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei. Ceremonia de instalare a avut loc în 27 iulie 2008, în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ din Craiova.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 320, Ultimul acces: 2026-10-25 03:31:34

Timp total: 0.04s...

[]:1