Scrisoarea #106, 2023, luni, 19 iunie: Pascal: „Noaptea de foc” - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Scrisoarea #106, 2023, luni, 19 iunie: Pascal: „Noaptea de foc”

[2023-06-21]
„În 1642, la vârsta de nouăsprezece ani, el a inventat o maşină de aritmetică, strămoşul computerelor noastre moderne.” — Papa Francisc, într-o scrisoare despre Blaise Pascal, lansată astăzi la Roma, la aniversarea a 400 de ani de la naşterea lui Pascal la 19 iunie 1623

Deasupra, Blaise Pascal (Clermont-Ferrand, Franţa, 19 iunie 1623-Paris, Franţa, 19 august 1662).

Pascal a murit la vârsta de 39 de ani în 1662.

Astăzi se împlinesc 400 de ani de la naşterea lui la 19 iunie 1623.

***

Pentru aniversarea a 400 de ani de la naşterea lui Blaise Pascal , Papa Francisc a lansat o scrisoare de laudă a marelui matematician şi filosof francez, căruia i se atribuie şi inventarea primei maşini de calcul rudimentare, adică, într-un fel, primul computer. .

Pascal a avut o experienţă mistică la vârsta de 31 de ani, care este cunoscută drept „noaptea de foc” a lui Pascal.

Viziunea lui Pascal despre Dumnezeu a avut loc la 23 noiembrie 1654.

A durat două ore, începând la ora 22:30 şi terminând la 12:30.

Ştim asta pentru că atunci când Pascal a murit, s-a descoperit că şi-a cusut relatarea acelei viziuni în interiorul jachetei, pentru a o avea mereu cu el.

Iată ce a trăit Pascal în acea noapte, în cuvintele sale (o imagine a textului pe care l-a scris este mai jos):

De Blaise Pascal

Anul de graţie 1654,

Luni, 23 noiembrie, sărbătoarea Sfântului Clement, papă şi martir, şi a altora în martirologie.

Privegherea Sfântului Hrisogon, mucenic şi alţii.

De la zece şi jumătate noaptea până pe la miezul nopţii şi jumătate,

FOC.

DUMNEZEU al lui Avraam, DUMNEZEU al lui Isaac, DUMNEZEU al lui Iacov

nu a filozofilor şi a învăţaţilor.

Certitudine. Certitudine. Sentiment. Bucurie. Pace.

DUMNEZEU al lui Isus Hristos.

Dumnezeul meu şi Dumnezeul tău.

DUMNEZUL tău va fi Dumnezeul meu.

Uitare de lume şi de toate, în afară de DUMNEZEU.

El este găsit doar prin căile învăţate în Evanghelie.

Măreţia sufletului uman.

Părinte drept, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut.

Bucurie, bucurie, bucurie, lacrimi de bucurie.

Am plecat de la el:

M-au părăsit pe mine, izvorul apei vii.

Doamne, vrei să mă părăseşti?

Să nu mă despart de el pentru totdeauna.

Aceasta este viaţa veşnică, că ei te cunoaşte pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis Tu, pe Isus Hristos.

Iisus Hristos.

Iisus Hristos.

L-am părăsit; Am fugit de el, am renunţat, am răstignit.

Să nu mă despart niciodată de el.

El este păstrat în siguranţă doar prin căile învăţate în Evanghelie:

Renunţare, totală şi dulce.

Supunere completă către Isus Hristos şi către directorul meu.

Veşnic în bucurie pentru o zi de exerciţiu pe pământ.

Să nu uit cuvintele tale. Amin.

( Sfârşit, celebra notă a lui Blaise Pascal despre „noaptea de foc” a lui, experienţa sa mistică a prezenţei lui Dumnezeu când Below, o imagine pe care avea 31 de ani. Acest text, care relatează ceea ce a trăit, a fost păstrat de Pascal până în ziua morţii sale. a fost găsit după moartea lui Pascal, cusut în căptuşeala jachetei lui ...)

„ Din acest motiv, aş sugera tuturor celor care doresc să persevereze în căutarea adevărului – o sarcină fără sfârşit în această viaţă – să-l asculte pe Blaise Pascal, un om cu o inteligenţă prodigioasă care a insistat că, în afară de aspiraţia de a iubi, nu există adevăr. merită .” — Papa Francisc, într-o scurtă scrisoare despre viaţa şi gândirea filosofului catolic francez Blaise Pascal, care s-a născut astăzi acum 400 de ani - 19 iunie 1623...

„ În cele din urmă, atât pentru epoca lui Pascal, cât şi pentru a noastră, care rămâne cea mai mare şi mai presantă întrebare? Este cel al sensului de ansamblu al destinului nostru, al vieţii noastre şi al speranţei noastre, care este îndreptat către o fericire pe care nu ne este interzis să o imaginăm eternă, dar pe care numai Dumnezeu o poate acorda: „Nimic nu este la fel de important pentru om ca a lui. stat; nimic pentru el nu este la fel de înfricoşător ca eternitatea .” – Papa Francisc, în aceeaşi scrisoare publicată astăzi la Roma ( textul integral de mai jos )

***
Scrisoarea #106, 2023, luni, 19 iunie: Pascal: „Noaptea focului”

Iată mai jos o scrisoare a Papei Francisc , în vârstă de 86 de ani, despre viaţa şi gândirea marelui filosof şi matematician catolic francez Blaise Pascal , care s-a născut la Clermont-Ferrand, Franţa, acum 400 de ani, astăzi, la 19 iunie 1623.

Scrisoarea celebrează 400 de ani de la naşterea lui Pascal.

Nu este o scrisoare foarte lungă şi nici foarte greu de citit, aşa că ţi-o recomand pentru înţelegerea ta despre Pascal, geniul său şi credinţa sa mistică în Hristos.

Am asistat la prezentarea scrisorii despre Pascal în această dimineaţă la Biroul de presă al Vaticanului.— RM

***

În cadrul unei conferinţe de presă, la ora 11 dimineaţa, cardinalul Tolentino de Mendonça , prefectul Dicasterului pentru Cultură şi Educaţie al Vaticanului, a prezentat această nouă scrisoare a Papei Francisc , subliniind că Francisc este un „profund admirator” al lui Pascal. ( Notă : Unii din Roma sugerează că acest cardinal portughez, cu cunoştinţele sale culturale vaste şi profunde, este un posibil candidat pentru a deveni viitor Papă.)

Iată un raport al Vatican News din 19 iunie despre prezentarea în această dimineaţă la Roma a noii scrisori papale:
Papa Francisc îl sărbătoreşte pe „genialul” matematician şi filosof Blaise Pascal ( link )

Într-o nouă scrisoare apostolică publicată în ziua în care ar fi împlinit 400 de ani, Papa Francisc laudă „mintea strălucitoare şi iscoditoare” a gânditorului francez Blaise Pascal .

De Joseph Tulloch

„Un căutător neobosit al adevărului.”

Aşa îl defineşte Papa Francis pe Blaise Pascal , matematicianul, fizicianul şi filozoful francez născut în urmă cu 400 de ani astăzi.

Papa i-a dedicat o scrisoare apostolică , subliniind strălucirea sa ştiinţifică, preocuparea pentru cei săraci şi căutarea necruţătoare a lui Dumnezeu

Scrisoarea

O temă cheie a scrisorii Papei Francisc este „mintea strălucitoare şi iscoditoare” a lui Pascal. Copil minune, a făcut progrese importante în matematică şi, la 19 ani, a inventat un calculator aritmetic, un precursor al computerului modern.

Papa subliniază că Pascal şi-a folosit darurile intelectuale pentru a se lupta cu „întrebările care i-au tulburat vârsta”, inventând, de exemplu, sistemul „autocare de cinci bănuţi”, prima reţea de transport public din lume.

Sfântul Părinte îl laudă pe Pascal – care, în vârstă de 31 de ani, a suferit o experienţă de convertire pe care a numit-o „Noaptea de foc” – pentru înţelegerea sa nuanţată a rolului raţiunii în credinţa religioasă.

Pe de o parte, spune Papa, Pascal a susţinut „rezonabilitatea credinţei în Dumnezeu”; pe de altă parte, tocmai datorită propriei sale priceperi intelectuale, el a recunoscut şi limitele raţiunii şi a subliniat importanţa de a răspunde cu credinţă la chemarea lui Dumnezeu.

O ultimă temă care reiese din scrisoare este atenţia lui Pascal către cei mai puţin înstăriţi decât el.

Cardinalul Tolentino: Papa „profund admirator” al lui Pascal

Într-o conferinţă de presă convocată pentru prezentarea Scrisorii Apostolice, cardinalul Tolentino de Mendonça , prefectul Dicasterului pentru Cultură şi Educaţie al Vaticanului, a subliniat că Papa Francisc este un „profund admirator” al lui Pascal.

Cardinalul a menţionat că Papa a lansat (sau intenţionează să le lanseze) o serie de astfel de scrisori apostolice, despre figuri, precum Dante Alighieri şi Sfânta Tereza de Lisieux , pe care îi judecă „faruri” pentru lumea contemporană.

Pascal, a spus cardinalul portughez, este un astfel de far, pentru că el „aduce totul împreună”: ştiinţă şi credinţă, filozofie şi matematică, spiritualitate şi o mentalitate practică.

El a subliniat, de asemenea, că scrisoarea Papei Francisc, pe lângă discutarea aspectelor binecunoscute ale vieţii scriitorului francez, aduce o contribuţie originală prin faptul că se adânceşte în teritorii mai puţin cunoscute, cum ar fi preocuparea sa pentru cei săraci.

Ca răspuns la o întrebare despre asocierea lui Pascal cu jansenismul, o mişcare teologică controversată în Biserica modernă timpurie, cardinalul a spus că scriitorul francez era „perfect catolic”.

( Mai jos, textul integral al noii scrisori despre Blaise Pascal )

Papa citează cuvintele lui Pascal pe patul de moarte: „Dacă medicii spun adevărul, iar Dumnezeu îngăduie să-mi revin din această boală, sunt hotărât să nu am altă muncă sau ocupaţie pentru tot restul vieţii decât să slujesc pe cei săraci”.

„Este emoţionant”, scrie Papa Francisc, „să realizezi că în ultimele zile ale vieţii sale, un geniu atât de mare ca Blaise Pascal nu a văzut nimic mai presant decât nevoia de a-şi dedica energiile lucrărilor de milă”.
Sprijină scrisorile Moynihan

SCRISOARE APOSTOLICĂ

SUBLIMITAS ET MISERIA HOMINIS

AL SFÂNTULUI Părinte

FRANCIS

LA AL IV-lea CENTENAR AL NAŞTERII

A lui BLAISE PASCAL

De Papa Francisc

19 iunie 2023

MARETUL SI MIZERIA OMULUI . Acest paradox este esenţial pentru gândirea şi mesajul durabil al lui Blaise Pascal, născut cu patru secole în urmă, la 19 iunie 1623, la Clermont, în centrul Franţei.

Din copilărie, Pascal şi-a dedicat viaţa căutării adevărului.

Prin folosirea raţiunii, el a căutat urmele acesteia în domeniile matematicii, geometriei, fizicii şi filosofiei, făcând descoperiri remarcabile şi dobândind o mare faimă chiar şi la o vârstă fragedă.

Cu toate acestea, nu era mulţumit cu acele realizări.

Într-un secol de mari progrese în multe domenii ale ştiinţei, însoţit de un spirit în creştere de scepticism filozofic şi religios, Blaise Pascal s-a dovedit a fi un căutător neobosit al adevărului, un spirit „neliniştit”, deschis către orizonturi din ce în ce mai noi şi mai mari.

Mintea strălucitoare şi iscoditoare a lui Pascal nu a încetat să se gândească la întrebarea, veche, dar mereu nouă, care ţâşneşte în inima omului: „Ce este omul pentru ca tu să-l aminteşti, fiul omului că îţi pasă de el?” ( Ps 8:5).

Această întrebare a nedumerit bărbaţi şi femei din orice timp şi loc, din fiecare cultură, limbă şi religie.

„Ce este omul în natură?” — întreabă Pascal — „Nimic cu privire la infinit, totuşi totul cu privire la nimic”. [1]

Întrebarea fusese pusă de psalmist în contextul istoriei iubirii dintre Dumnezeu şi poporul său, istorie culminând cu întruparea „Fiului Omului”, Iisus Hristos, pe care Tatăl l-a lăsat părăsării pentru a-l încununa. el cu slavă şi cinste mai presus de orice făptură (cf. v. 6).

Această întrebare, ridicată într-un limbaj atât de diferit de cel al matematicii şi geometriei, Pascal a continuat să-şi dedice atenţia.

Din acest motiv, cred că se cuvine să-l descriu pe Pascal ca pe un om marcat de o atitudine fundamentală de veneraţie şi deschidere către toată realitatea.

Deschidere către alte dimensiuni ale cunoaşterii şi vieţii, deschidere către ceilalţi, deschidere către societate.

De exemplu, în 1661 a dezvoltat, la Paris, primul sistem de transport public din istorie, „vagoane de cinci bănuţi”.

Dacă menţionez acest lucru la începutul acestei Scrisori, înseamnă că nici convertirea sa la Hristos, care a început cu „noaptea de foc” din 23 noiembrie 1654, nici măiestria sa apărare intelectuală a credinţei creştine nu l-au făcut vreun lucru. mai puţin un om al vremii lui.

A continuat să fie preocupat de întrebările care îi tulburau vârsta şi de nevoile materiale ale tuturor membrilor societăţii în care trăia.

Această deschidere către lumea din jurul lui l-a ţinut îngrijorat pentru alţii chiar şi în ultima sa boală, la doar treizeci şi nouă de ani.

La aceasta, ultima etapă a pelerinajului său pământesc, se spune că el a spus: „Dacă medicii spun adevărul, iar Dumnezeu îngăduie să-mi revin din această boală, sunt hotărât să nu am altă muncă sau ocupaţie pentru restul viaţa mea decât pentru a sluji pe cei săraci”. [2]

Este emoţionant să realizezi că, în ultimele zile ale vieţii sale, un geniu atât de mare ca Blaise Pascal nu a văzut nimic mai presant decât nevoia de a-şi dedica energiile lucrărilor de milă: „ Singurul obiect al Scripturii este caritatea” . [3]

Sursa: www.InsideTheVatican.com


Contor Accesări: 337, Ultimul acces: 2026-10-15 00:34:30