Pr. Ilarion Mâţă: Asistenţa socială şi religioasă oferită persoanelor vârstnice

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Pr. Ilarion Mâţă: Asistenţa socială şi religioasă oferită persoanelor vârstnice

[2023-05-29]

de Ştefana Totorcea

Părintele Ilarion Mâţă, consilier al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului şi lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, a prezentat luni, la Conferinţa de primăvară a clericilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, un referat despre asistenţa socială şi religioasă a vârstnicilor.
Părintele Ilarion Mâţă este şi preşedintele Asociaţiei „Sf. Voievod Ştefan cel Mare – Hârja” din Oneşti, judeţul Bacău, care oferă servicii sociale pentru vârstnici şi copii.
Redăm versiunea scurtă a referatului, prezentată în cadrul evenimentului.
Asistenţa socială şi religioasă a persoanelor vârstnice
1. Date statistice cu privire la îmbătrânire
Îmbătrânirea este un proces care implică schimbări din punct de vedere biologic şi psihologic, schimbări ce produc o degradare graduală. Dicţionarul Larousse defineşte îmbătrânirea ca fiind ansamblul de transformări ce afectează ultima perioadă a vieţii şi care constituie un proces de declin, semnele îmbătrânirii fiind: slăbirea ţesuturilor, atrofia musculară cu scăderea funcţiilor şi performanţelor, toate acestea concurând la limitarea progresivă a capacităţilor de adaptare.
Statisticile, la nivel mondial, demonstrează faptul că procesul de îmbătrânire este unul foarte accelerat, 9,6% din populaţia lumii fiind vârstnică, adică aproximativ 800 milioane de persoane. În România, din 19,2 milioane de locuitori, trăiesc 3,7 milioane de persoane cu vârsta de peste 65 de ani (aproximativ 20% din populatia ţării), conform raportului Institutului Naţional de Statistică, publicat de la 1 ianuarie 2023 şi, din păcate, fenomenul de îmbătrânire demografică continuă să se accentueze, iar 2050, conform previziunilor, numărul vârstnicilor se va dubla.
2. Îmbătrânirea şi consecinţele degenerescenţei omului
Fenomenul de îmbătrânire
În limba română, cuvântul „bătrân” are ca etimologie cuvântul latin veteranus (formă intermediară betranus = bătrân, care desemna soldatul imperial după împlinirea vârstei până la care trebuia să aducă servicii Romei. Aceste servicii erau răsplătite îndeosebi prin dreptul la linişte şi viaţă prosperă, garantate prin beneficiile agricole pe teritoriul imperiului acolo unde doreau să se stabilească. Spre deosebire de alte limbi, etimologia „bătrânului” în limba română desemnează deopotrivă semnificaţia cuvântului şi drepturile persoanei ajunsă în această etapă a dezvoltării umane[1].
Bătrâneţea: blestem sau binecuvântare?
Este bătrâneţea un blestem sau o binecuvântare? Pentru ce atât de mulţi oameni în vârstă întâmpină bătrâneţea cu sentimentul dureros că viaţa lor şi-a pierdut sensul, că tot ceea ce au avut, ce au fost şi la ceea ce au ţinut aparţin trecutului, că sunt doar o povară în plus pentru cei apropiaţi? Cum se va simţi omul la bătrâneţile lui depinde nu de factorii externi, ci după cum trăieşte el, după o veche zicală franţuzească, „orice om îmbătrâneşte după cum a trăit”. Cum se va simţi omul la bătrâneţea lui depinde de cum răspunde la întrebarea: „cine sunt eu?”. Dacă omul, întreaga sa viaţă, s-a identificat cu ceea ce a văzut în oglindă, cu locul în societate şi cu ceea ce spun oamenii despre el, la bătrâneţe, când frumuseţea şi puterea trupului se micşorează, şi el îşi pierde popularitatea, în mod inevitabil va trăi o mare dezamăgire, un colaps sufletesc. Dar dacă a năzuit să se îmbogăţească nu în bunuri materiale, în putere şi în slavă, ci în virtuţi, dacă în timpul vieţii sale a dobândit înţelepciune, bunătate, blândeţe, răbdare, dragoste – la bătrâneţe se va bucura de un respect meritat şi de aceeaşi dragoste.[2]
3. Programe naţionale şi strategii pentru creşterea calităţii vieţii persoanelor vârstnice
Din ce este alcătuit sistemul de politici sociale pentru vârstnici?
Orice sistem de politici sociale este alcătuit din diverse beneficii şi servicii sociale, ele având rolul de a acoperi întreaga gamă de nevoi de bază pentru toate segmentele de vârstă sau ocupaţionale. Ansamblul de beneficii formează sistemul de protecţie socială a cetăţenilor vârstnici alcătuit din beneficiile universaliste şi sistemul de securitate socială. Sistemul de asistenţă socială este de tip non-contributoriu, beneficiarii nefiind obligaţi la constituirea fondurilor necesare pentru finanţarea măsurilor de asistenţă socială. Serviciile sociale nu sunt considerate ca un act de caritate sau de binefacere, ci ca un drept si anume dreptul la o bunăstare socială[3] .
Programul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) în perioada 2022-2027
Obiectivele de reformă ale acestui PNNR-ului sunt însoţite, complementar, de obiective de investiţii, vizând dezvoltarea unei infrastructurii sociale de îngrijire rezilientă pentru vârstnici şi alte persoane vulnerabile, respectiv o reţea de 71 de servicii de tip centre de zi de asistenţă şi recuperare pentru persoane vârstnice şi 71 de unităţi de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice care vor acorda servicii unui număr estimativ de 5.700 de persoane vârstnice (3800 de beneficiari ai serviciilor de zi şi 1900 de beneficiari ai unităţilor de îngrijire la domiciliu).
Proiectele iniţiate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în domeniul serviciilor sociale, cu finanţare naţională şi europeană, valabile si pentru organizaţiile Bisericii şi chiar pentru unităţile de cult, acreditate ca furnizori de servicii sociale, sunt următoarele:
Finanţarea şi facilitarea accesului la servicii sociale pentru persoanele vârstnice, prin aprobarea unor Programe de Interes Naţional (PIN) – Hotărârea Guvernului nr.435 din 30 martie 2022 şi se adresează inclusiv unităţilor de cult;
Derularea anuală şi neîntreruptă încă din 1998, în baza Legii nr. 34, a programului de subvenţionare a asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, cât şi a unităţilor de cult, furnizoare acreditate de servicii sociale, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială, unde un procent important de asociaţii, fundaţii şi unităţi de cult ale Bisericii Ortodoxe Române oferă sprijin specializat persoanelor vârstnice.
Serviciile sociale de suport pentru protecţia persoanelor vârstnice sunt regăsite în Constituţia României, la art. 47, Legea 292 / 2011(privind Asistenţa Socială), Legea 17/2000 (privind asistenţa persoanelor vârstnice) şi Ordinul 29 / 2019 (privind standardele minime de calitate pentru furnizarea de servicii sociale adresate vârstnicilor).
Nevoile persoanelor vârstnice sunt aceleaşi cu ale tuturor celorlalţi membri ai societăţii, poate doar la un nivel diferit. Ca şi la celelalte vârste, seniorul are nevoie de condiţii materiale şi spirituale de existenţă, de condiţii biologice, de securitate, de stimă, afecţiune şi respect. Din punct de vedere al măsurilor de protecţie socială, persoanei vârstnice trebuie să-i fie asigurate drepturile pentru condiţii materiale decente, accesul la îngrijirea sănătăţii, un comportament de înţelegere şi respect din partea familiei şi a societăţii, în general.
Schimbarea mediului prin măsuri de instituţionalizare este dureroasă, traumatizantă şi poate avea asupra vârstnicului repercusiuni negative cu privire la starea psihică şi a stării de sănătate, în general.
4. Studiul de caz: De ce ne este teamă să îmbătrânim? – Axiologia senectuţii
Chestionarul cu tema „De ce ne este teamă să îmbătrânim? Axiologia senectuţii”, a fost aplicat unui număr de 100 de tineri cu scopul de a surprinde rolul persoanelor vârstnice în viaţa lor.
Câteva din întrebările chestionarului au fost : Cum caracterizaţi persoanele vârstnice?; Ce calităţi regăsiţi la persoanele vârstnice?; Cum îi regăsiţi pe vârstnici în Biserică?; În ce domenii de activitate ar putea fi utili acum vârstnicii?; Pentru Îngrijirea de lungă durată, unde vedeţi locul cel mai potrivit pentru asistenţa socială şi medicală a persoanelor vârstnice?; Cum putem sprijini persoana vârstnică?. Răspunsurile au fost deosebit de interesante, cu recunoaştere generală a importanţei pe care o au vârstnicii în viaţa tinerilor şi a valorilor pe care aceştia le primesc de la seniori. De exemplu, la întrebarea Ce valori aţi primit de la bunici sau de la persoanele vârstnice mai apropiate cu care aţi interacţionat?, 40% dintre tineri au răspuns credinţă, iar un număr semnificativ de tineri au primit de la vârstnici răbdarea, dragostea faţă de oameni şi blândeţea.
Complexul de servicii sociale pentru vârstnici Hârja – un posibil model de bună practică
Complexul social – medical rezidenţial pentru persoane vârstnice – Hârja, jud. Bacău, şi-a început activitatea social-filantropică încă din anul 2006 cu binecuvântarea şi implicarea directă a Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi al Bacăului. Activitatea aparţine Parohiei „Sf. Gheorghe” Hârja, care are în coordonare şi Asociaţia „Sf. Voievod Ştefan cel Mare – Hârja” (ONG înfiinţat în 2012 şi membru al Federaţiei Filantropia a Patriarhiei Române) şi se concentrează pe 3 categorii de beneficiari: persoane vârstnice, tineri şi copii, în cadrul a 6 servicii sociale licenţiate: Centrul social – medical de îngrijire a persoanelor vârstnice (68 de beneficiari), Centrul rezidenţial de îngrijire a persoanelor vârstnice (36 de beneficiari), Serviciul de îngrijire a persoanelor vârstnice la domiciliu (20 de vârstnici), Centrul de socializare vârstnici (50 de beneficiari), Centrul de zi pentru copii (100 de beneficiari) şi Centrul de recuperare şi reabilitare copii şi tineri cu deficienţe (30 de pacienţi)[4].
Activitatea de îngrijire cea mai importantă este cea dedicată persoanelor vârstnice realizată în complementaritate cu serviciile dedicate copiilor, realizându-se schimbul intergeneraţional, activitate ce s-a dezvoltat de-a lungul timpului, având astăzi o capacitate totală de 105 locuri dispuse în 10 clădiri care deservesc serviciile socio-medicale, economie socială şi terapie ocupaţională, pentru toate acestea fiind implicate 100 de persoane angajate: medici, asistenţi sociali, psihologi, kinetoterapeuţi, asistenţi medicali, infirmieri, economişti, terapeuţi ocupaţionali şi bucătari.
Serviciile furnizate asigură persoanelor vârstnice o îngrijire integrată, bio-psiho-socio-spirituală, scopul final fiind creşterea calităţii vieţii tuturor beneficiarilor.
Scopul serviciului vizează în principal îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor vârstnice, copiilor, tinerilor cu dizabilităţi, cât şi familiilor aflate în dificultate, prin implicarea acestora în diferite tipuri de terapii care vin în întâmpinarea tuturor problemelor din viaţa de zi cu zi: terapie psiho-socială, terapie de recuperare şi reabilitare (kinetoterapie), terapie medicală, terapie ocupaţională şi terapie spirituală.
Activităţi ale echipei pluridisciplinare: medic-preot-asistent social-psiholog
Analiza zilnică a foilor de intervenţie a tuturor pacienţilor este realizată de medicul coordonator, alături de asistentul social, psihologul şi preotul aşezământului, adăugându-se de multe ori la Raportul de gardă dieteticianul şi kinetoterapeutul. Evaluează comportamentul medical, nutriţia, reacţiile la administrarea tratamentului medicamentos şi a manifestărilor bio-psiho-socio-spirituale.
Zilnic are loc vizita pacienţilor de către personalul medical, social şi spiritual. În baza Raportului de evaluare a fiecărui specialist, în echipa multidisciplinară sunt analizate propunerile de soluţionare a situaţiilor de criză.
Terapii completare regăsite la Complexul socio-medical de la Hârja:
Ergoterapia (adică terapia prin muncă) la Ferma de animale, sera de legume, brutăria şi patiseria socială;
Terapia ocupaţională, prin Atelierul de broderie şi ţesătorie tradiţională, Atelierul de lumânări decorative, Atelierul de sculptură şi pictură pe sticlă, cor, trupa de teatru (şezători), cercul de literatură biblică şi patristică, cercul de poezie şi literatură universală;
Terapia spirituală se realizează prin Sf. Liturghie săvârşită zilnic în Paraclisul Complexului de servicii socio-medicale şi educaţionale, Rugăciunile de dimineaţă şi de seară, Taina Sf. Spovedanii, Taina Sf. Maslu, convorbiri duhovniceşti şi pelerinaje.
3. Asistenţa religioasă a vârstnicilor oferită prin Centrul de socializare (Ghid practic)
Ce înseamnă un Centru de Socializare pentru vârstnici?
Un spaţiu dedicat lor;
O metodă de a ne cunoaşte cu adevărat beneficiarii;
Un moment dedicat seniorilor ;
Un prilej de a-i împrieteni ;
Alungarea sentimentului de singurătate ;
Oferirea unui scop bătrânului care se simte inutil ;
Amenajarea unui loc în care ei să dezvolte activităţi benefice lor şi organizaţiei;
Exemple de activităţi:
Ateliere de creaţie; Tâlcuirea Sfintei Evanghelii duminicale; Punte între generaţii; Pelerinaje; Sărbătorirea zilelor de naştere sau onomastice; Invitarea unui jurist, actor, preot pensionar şi alţi specialişti; Organizarea unui control medical generalist; Cateheze tematice; Explicarea Sfintei Liturghii şi a celorlalte slujbe.
Ce este important să avem în vedere atunci când înfiinţăm un astfel de centru?
Creăm o frecvenţă ; Stabilim un program clar definit ; Întotdeauna trebuie să avem ceva de oferit – o vorbă, un sfat, o idee nouă, un control sau simpla companie a noastră ca şi coordonatori, dar şi a celorlalţi beneficiari ; Ne bazăm pe unul, doi sau trei vârstnici pe care îi vom avea aproape pentru a promova această idee în rândul celorlalţi ; NU! cerem documente ori alte „acte” care să necesite semnături, fiind o acţiune care poate fi uşor interpretabilă.
Cum înfiinţăm un astfel de Centru?
Pasul I – Ne asigurăm că avem o locaţie – sediul organizaţiei, biserica unde slujim, casa de prăznuire, aşezământul socia sau alte spaţii. ; Cerem binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, motivând necesitatea înfiinţării unui astfel de centru, şi dacă este aprobată, Anunţăm, promovăm şi mediatizăm ideea; Oferim detalii despre ce ne dorim de la aceste întâlniri şi prezentăm câteva idei cu privire la derularea lor ; Organizăm prima întâlnire printr-o activitate mare (mai mulţi preoţi, iar unul ar putea să susţină o conferinţă, chemăm un invitat special din societatea civilă, şi altele).
Pasul II – După o perioadă în care activitatea a prins contur, rezultatele sunt pozitive, beneficiarii şi-au format o ritmicitate în participarea la întâlniri, ne pregătim să acredităm furnizorul (parohia, sau asociaţia) ; Licenţiem acest serviciu ; Astfel va deveni unul de sine stătător, va căpata vizibilitate în faţa autorităţilor locale şi vom putea obţine finanţări prin proiecte dedicate centrului, susţinând financiar şi dezvoltând astfel activitatea.
NOTE
[1] George NEAMŢU, Tratat de asistenţă socială, Iaşi, Editura Polirom, 2003, p. 907
[2] Ghiorghiţă CIOCOI (trad.), Cum să înţelegem bătrăneţea, Bucureşti, Editura de suflet, 2016, pp.87-89
[3] Ilarion MÂŢĂ, Consilierea persoanelor vârstnice din centrele rezidenţiale, Iaşi, Editura Institutul European, 2018, p. 19
[4] Ilarion MÂŢĂ, Resurse minime şi oportunităţi în creşterea calităţii vieţii persoanelor vârstnice. Ghid comparative al centrelor publice şi private din Regiunea Nord-Est, Roman, ediţie bilingvă, Editura Filocalia, 2017, p. 23.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 344, Ultimul acces: 2026-10-04 09:08:25

Timp total: 0.04s...

[]:1