Pr. Prof. Viorel Ioniţă: Reflecţii pe marginea petiţiei adresate conducerii Bisericii Ortodoxe Române pentru a schimba data Paştilor

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Pr. Prof. Viorel Ioniţă: Reflecţii pe marginea petiţiei adresate conducerii Bisericii Ortodoxe Române pentru a schimba data Paştilor

[2023-04-26]

de basilica.ro

Preotul Viorel Ioniţă, consilier patriarhal onorific şi profesor de teologie cu o vastă experienţă misionară, ecumenică şi academică, transmite prin intermediul Agenţiei de ştiri Basilica o serie de reflecţii pe marginea demersului lansat în data de 23 aprilie, când un grup de intelectuali a adresat conducerii Bisericii Ortodoxe Române o petiţie pentru a schimba data Paştilor.
Redăm integral textul părintelui Viorel Ioniţă.
Reflecţii pe marginea petiţiei adresate conducerii Bisericii Ortodoxe Române pentru a schimba data Paştilor
Câteva comentarii personale
1) Timpul ales de publicare a acestei petiţii, anume înainte de Praznicul Învierii Domnului din acest an şi apoi trimiterea oficială a ei la Patriarhia Română după Paşti, a avut efectul de a tulbura pe mulţi credincioşi tocmai în perioada acestei „Sărbători a sărbătorilor”.
2) Dorinţa ca toţi creştinii să sărbătorească Învierea Domnului împreună, respectiv în aceeaşi zi, este legitimă, dar transformarea acestei dorinţe într-o petiţie publică adresată Patriarhiei Române şi publicată pe internet pentru a putea fi semnată de cât mai mulţi oameni este iresponsabilă, cu atât mai mult cu cât toate argumentele invocate în favoarea acestei petiţii sunt incorecte şi nu ţin cont de discuţiile purtate de reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe locale la nivel panortodox şi chiar la nivel inter-creştin mondial în legătură cu strădaniile de găsire a unei soluţii pentru serbarea Paştilor de către toţi creştinii în aceeaşi zi.
3) Intenţia de a pune sub presiune conducerea Bisericii Ortodoxe Române pentru a lua o hotărâre prin care să se separe de tradiţia tuturor Bisericilor Ortodoxe şi să sărbătorească Paştile cu catolicii şi protestanţii doar pe motive de ordin social şi cultural este o expresie a unei ignoranţe totale a specificului Bisericii Ortodoxe în general, cu atât mai mult cu cât „atât lumea apuseană cât şi cea răsăriteană s-au încurcat în calcule, greşite sau incoerente”, cum recunosc chiar autorii acestei peţiţii.
4) În acest an am sărbătorit Sfintele Paşti atât de frumos şi am văzut că în ţară un număr imens de credincioşi au participat la această sărbătoare în toate localităţile, de aceea, această petiţie, semnată de oameni care se consideră adevăraţi credincioşi ortodocşi şi sunt sau au fost foarte curtaţi în multe centre bisericeşti ale noastre, m-a întristat mai ales pentru cei care nu cunosc cum s-a pus până acum şi cum se pune problema datei Paştilor din punct de vedere cu adevărat ortodox.
5) Regret amarnic că unii dintre reprezentanţii Bisericii noastre, fie mireni fie clerici, se intimidează în faţa unor curente culturale la modă în societatea românească pe care le imită doar, fără să facă faţă lor cu un adevărat „nivel cultural ortodox”, cum ar fi spus Părintele Stăniloae.
Cel mai grav lucru în acest sens mi se pare fenomenul de a folosi, în prezentarea realităţilor bisericeşti şi chiar în publicaţii, o terminologie nepotrivită, pe care – cum îmi spunea un apropiat – trebuie să o asculţi cu dicţionarul în mână. Pentru a fi corect înţeles nu sunt împotriva unui limbaj cât mai pe înţeles între credinţă şi cultură, între teologie şi filosofie, dar sunt împotriva confuziei între aceste domenii.
Reflecţii pe marginea argumentelor folosite în această petiţie
1) „Întâlnirea de la Constantinopol” din anul 1923 nu a avut scopul să „unifice calendarele”, deoarece până în acel an toate Bisericile Ortodoxe locale urmau acelaşi calendar. Congresul Panortodox întrunit la Constantinopol între 10 mai şi 8 iunie 1923 a propus doar îndreptarea calendarului iulian în Bisericile Ortodoxe, după un calcul special şi nu doar o adaptare a calendarului gregorian.
Aceasta pentru ca Bisericile Ortodoxe să urmeze acelaşi calendar ca şi ţările în care activau, ţări care adoptaseră calendarul gregorian la recomandarea Ligii Naţiunilor Unite. Din nefericire, acest congres nu numai că nu „a reuşit chiar, pentru câţiva ani, să unifice calendarele”, ci dimpotrivă, prin faptul că unele Bisericii Ortodoxe locale au acceptat îndreptarea calendarului iar altele nu, atunci a apărut „problema calendarului” între Bisericile Ortodoxe.
2) În urma îndreptării calendarului iulian după anul 1923, Bisericile Ortodoxe locale s-au confruntat cu problema că Bisericile care au acceptat această măsură au ajuns să ţină toate sărbătorile, inclusiv Paştile, nu „după calendarul gregorian”, ci după calendarul iulian îndreptat, respectiv cu 13 zile mai devreme decât Bisericile Ortodoxe locale, care au păstrat în continuare calendarul iulian neîndreptat.
În acea perioadă de confuzie s-a ajuns la concluzia că se impune pentru Bisericile Ortodoxe să celebreze măcar Sărbătoarea Paştilor împreună şi această concluzie a fost transformată în recomandare concretă către toate Bisericile Ortodoxe de către Conferinţa Ortodoxă de la Moscova, din 8-19 iulie 1948, după cum urmează :
Rezoluţia cu privire la problema Calendarului bisericesc
În dorinţa de a menţine unitatea bisericească, Consfătuirea Întâistătătorilor şi a reprezentanţilor Bisericilor autocefale adunaţi la Moscova a procedat la cercetarea problemei calendarului ajungând la concluzia că valoarea calendarului pentru Biserica Ortodoxă se determină mai întâi de toate prin poziţia acestuia faţă de data serbării Sfintelor Paşti; întrucât această sărbătoare trebuie să se facă pe bază de temeiuri biblice şi în conformitate cu hotărârile soborniceşti (sinoade ecumenice) pretutindeni în acelaşi timp, într-o zi de Duminică, şi nu la aceiaşi dată cu Paştele iudaic. Pascalia alexandrină satisface complet această exigenţă bisericească.
Pentru a fi evitate diferenţele în ceea ce priveşte sărbătorirea Sf. Paşti, din cauza multiplelor sisteme calendaristice ce există în uzul Bisericilor autocefale, Consfătuirea consideră că este obligatoriu pentru întreaga lume ortodoxă de a sărbători Sf. Paşti, numai după stilul vechi (iulian) în conformitate cu pascalia alexandrină (s.n. V.I.).
Până la elaborarea şi ratificarea celui mai perfecţionat calendar, Consfătuirea consideră că, în ceea ce priveşte sărbătorile fixe, fiecare Biserică autocefală poate să se folosească de calendarul ce a intrat în uzul Bisericii respective.
Consfătuirea consideră că atât clericii cât şi mirenii au obligaţii de a urma stilul acelei Biserici locale în graniţele căreia ei locuiesc, primindu-l ca unul din obiceiurile acelei Biserici, respectarea căruia ne poruncesc Sf. Canoane în numele unirii şi al dragostei.”[1]
3) Este adevărat că Biserica Ortodoxă Finlandeză şi Biserica Ortodoxă Apostolică Estoniană ţin în fond toate sărbătorile potrivit calendarului gregorian, cu precizarea că: a) Biserica Ortodoxă Finlandeză a adoptat în luna octombrie 1921 calendarul gregorian şi a început să celebreze Paştile la aceeaşi dată cu tradiţiile creştine occidentale şi b) Biserica Ortodoxă Apostolică Estoniană a decis în anul 1920 să adopte calendarul gregorian, inclusiv cu privire la data Paştilor, pentru a urma acelaşi calendar atât cu statul estonian, cât şi cu comunitatea protestantă majoritară. Dar aceste două Biserici Ortodoxe au luat aceste măsuri înainte de Congresul Panortodox de la Constantinopol şi au făcut acest lucru în semn de protest faţă de Biserica Rusă de care se separau.
Precizăm că mai târziu, Biserica Ortodoxă Georgiană a condamnat cele două Biserici nordice pentru aceste măsuri. În sfârşit, aceste două Biserici minoritare au adaptat data Paştilor după calendarul gregorian pentru a celebra această sărbătoare în aceeaşi zi cu Bisericile majoritare din ţările lor, ambele protestante de tradiţie luterană.
Deci, dacă – potrivit petiţiei – argumentul acesta despre acomodarea minorităţii la practica majorităţii ar trebui urmat de comunităţile creştine din România, atunci catolicii şi protestanţii din ţara noastră ar trebui să urmeze exemplul ortodocşilor, fără să uităm că greco-catolicii din România serbează Paştile împreună cu ortodocşii!
4) Iniţiatorii acestei petiţii afirmă că recunosc „dificultatea de a sincroniza calendarul, care se poate face doar prin dialog interconfesional şi intraortodox,” dar, în mod evident, nu cunosc concluziile la care s-a ajuns prin acele dificultăţi. Prima Conferinţă Panortodoxă Presinodală, desfăşurată între 21-28 noiembrie 1976, la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy -Geneva, Elveţia, a reţinut printre cele zece teme propuse pe lista Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe şi tema intitulată atunci „Problema noului calendar”.
În comunicatul final al acestei conferinţe se preciza printre altele: „Conferinţa s-a preocupat în mod special de problema sărbătoririi comune a Paştilor de către toţi creştinii. Aceasta a constatat dorinţa care exista în sânul Bisericii Ortodoxe de a atinge acest scop şi şi-a exprimat acordul ei de principiu pentru realizarea lui.
Cu toate acestea, Conferinţa, ţinând cont cu seriozitate de practica Bisericii vechi aşa cum a fost ea trăită în Răsărit, când este vorba de probleme în care este chemată la o expresie comună a tuturor creştinilor şi ţinând cont de dificultăţile de ordin pastoral, care apar în anumite Biserici locale referitor la acest subiect, – precum şi de imperativele pastorale divergente ale ortodocşilor din Apus – şi cu scopul de a face faţă problemei în mod echilibrat, a hotărât să supună chestiunea unui studiu, care să ţină cont de toate situaţiile şi sub toate aspectele sale.
În acest scop, conferinţa a hotărât sa se încredinţeze Secretariatului pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod grija de a convoca, cel mai rapid posibil, un congres la care să participe ierarhi responsabili, canonişti, astronomi, istorici şi sociologi, care va trebui să supună concluzia lucrărilor sale viitoarei Conferinţe Panortodoxe Presinodale.”[2]
Urmare acestei recomandări, Secretariatul pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod a organizat un „Congres pentru examinarea chestiunii unei celebrări comune a Paştilor de către toţi creştinii în aceeaşi duminică”, congres desfăşurat între 28 iunie şi 3 iulie 1977, la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy. Precizăm că la acest congres Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de Preotul prof. dr. Ene Branişte, care a prezentat referatul de bază, foarte apreciat de participanţi.
Dintre ceilalţi reprezentanţi ortodocşi la acest congres mai menţionăm pe Mitropolitul Ignatie de Latakia, care în anul 1979 a devenit patriarhul Antiohiei, cu numele de Ignatie al IV-lea Hazim (1979-2012), şi pe Mitropolitul Vasile Krivoşein, mitropolit al Bisericii Ortodoxe Ruse de Bruxelles şi Belgia între anii 1960-1985, după ce petrecuse la Muntele Athos între anii 1924-1951.
La acest congres au fost prezentate referate cu privire la data Paştilor din punct de vedere istoric şi canonic, apoi din punct de vedere astronomic, precum şi pastoral, sociologic şi cultural, iar în final şi din punct de vedere ecumenic. În legătură cu această ultimă perspectivă au fost prezentate următoarele trei contribuţii:
a) pastorul Lukas Vischer, directorul Comisiei pentru Credinţă şi Constituţie a Consiliului Ecumenic a Bisericilor (CEB), cu titlul: Dată comună a Paştilor: note privind eforturile întreprinse de CEB;
b) monseniorul Eleuterio Forttino, din partea Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, cu titlul: Celebrarea comună a Paştilor şi Biserica Romano-Catolică;
c) preotul anglican John Wynburn, cu titlul: Comentariu din partea unui observator anglican.
În legătură cu dezbaterile la nivel mondial referitoare la fixarea unei date comune a Paştilor pentru toţi creştinii, trebuie evidenţiat faptul că atât Biserica Romano-Catolică, cât şi CEB, sau Comuniunea Anglicană dimpreună cu celelalte comuniuni creştine mondiale, care au avut toate câte o propunere concretă cu privire la o astfel de dată, au înţeles greutăţile ortodocşilor şi toate aceste comuniuni nu au vrut nici separat şi nici toate împreună să adopte o dată comună fără participarea ortodocşilor şi nici nu au încercat să îi dezbine pe ortodocşi prin încercarea de a îi antrena pe unii împotriva altora.
În concluziile adoptate la sfârşitul congresului din vara anului 1977 au fost formulate în unanimitate concluziile întrunirii, prin care se sublinia că:
1) propunerile de sărbătorire a Paştilor la o dată fixă, fie în prima duminică din aprilie fie după a doua sâmbătă din aprilie, propuneri susţinute de Biserica Romano-Catolică şi de CEB, nu pot fi acceptate de ortodocşi, căci nu respectă recomandările Sinodului I Ecumenic;
2) simpozionul a constatat caracterul eronat al criteriilor actuale de calculare a datei Paştilor (computul) folosite în prezent de Biserica Ortodoxă, pe baza calendarului iulian neîndreptat, anume calcularea echinocţiului de primăvară la 21 martie este întârziată cu 13 zile faţă de calendarul solar, iar tabele lunare din pascalie sunt întârziate cu 5 zile. Pe baza acestor constatări, congresul a propus să se recomande Conferinţei Panortodoxe Presinodale care urma consultarea unor astronomi, cu ajutorul cărora să se calculeze exact, pentru o perioadă cât se poate de lungă, fixarea primei duminici după lună plină care urmează echinocţiului de primăvară.
Acest congres a luat în considerare şi „problema diasporei şi a minorităţilor ortodoxe” în legătură cu care, în concluziile întrunirii se precizează că „situaţia de minoritate nu justifică în sine luarea unor măsuri particulare pentru a se conforma la practica majorităţii locului. O astfel de atitudine ar fi împotriva coeziunii Bisericii Ortodoxe în totalitatea ei”[3]. În timpul discuţiilor cu privire la perspectiva schimbării datei Paştilor, Mitropolitul Vasile de Bruxelles a subliniat că aceasta „ar crea probleme, pentru că – în eventualitatea unei celebrări comune – credincioşii din diaspora ar uita de sărbătoarea Paştilor şi ar profita de concediu pentru a pleca în vacanţă”[4].
Pe parcursul celor 30 de ani petrecuţi în diaspora, timp în care am celebrat Praznicul Paştilor în fiecare an la Parohia Ortodoxă Română de la Chambésy, subsemnatul am făcut aceeaşi constatare, anume că în cazurile când am sărbătorit Paştile în aceeaşi zi cu occidentalii, mai mulţi credincioşi ai noştri, în special cei cu copii, au profitat de vacanţă şi au plecat în concediu, iar când am sărbătorit Paştile la date diferite, cum a fost cazul în acest an 2023, au fost prezenţi foarte mulţi credincioşii, inclusiv unii care au venit la Geneva să îşi viziteze neamurile sau prietenii.
În sfârşit motivarea că sărbătorirea Paştilor ar fi în favoarea românilor ortodocşi din diaspora, cum pretind autorii acestei petiţii, este absolut falsă, pentru că tocmai în diaspora prăznuirea Paştilor de către români cu occidentalii şi nu cu ceilalţi ortodocşi ar fi o catastrofă de neimaginat, mult mai greu de imaginat în diaspora decât în situaţii de majoritate.
În sfârşit, celebrarea Paştilor de către occidentali este atât de neînsemnată, cu excepţia celebrării de la Vatican, încât nu se deosebeşte prea mult de o duminică obişnuită. Televiziunea elveţiană de limbă franceză a făcut într-un an un sondaj întrebând oamenii pe stradă ce înseamnă Paştile şi cei care ştiau ce eveniment este sărbătorit erau extrem de puţini. La Geneva, care nu constituie în acest sens o mare excepţie, majoritatea bisericilor protestante sunt goale, iar catolicii nu stau mult mai bine.
Urmare recomandării congresului specialiştilor din vara anului 1977, Secretariatul pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod a contactat următoarele instituţii: Consiliul Astronomic al URSS, Institutul Astronomic Rechen de la Universitatea din Heidelberg, RFG, Observatorul Naval American, Observatorul astronomic al Universităţii din Atena, Grecia şi Observatorul astronomic al universităţii din Geneva, din partea cărora a obţinut mai multe tabele cu determinarea exactă a duminicii după prima lună urmând echinocţiului de primăvară pentru o perioadă cât mai lungă posibil. Toate aceste tabele au fost cercetate comparativ de o comisie de astronomi întruniţi la Centrul Ortodox de la Chambésy, în data de 3 februarie 1979. Rezultatele acestor consultaţii au fost publicate împreună cu actele congresului din 1977 în volumul numărul V din seria Synodica de la Chambésy, citat anterior.
Pe baza acestor contribuţii, Secretariatul pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod a prezentat toate aceste informaţii, pentru cele de urmare, la a doua Conferinţă Panortodoxă Presinodală, desfăşurată tot la Chambésy, între 3-12 sept. 1982, care a luat în considerare toate acele recomandări şi după discuţii a formulat următoarele consideraţii:
„A doua Conferinţă Panortodoxă Presinodală:
1) a ascultat şi apreciat în mod deosebit explicaţiile ştiinţifice date în privinţa acestei teme de specialişti în astronomie şi a recunoscut că o determinare mai precisă a datei Paştilor – totdeauna în prima duminică după lună plină, care urmează echinocţiului de primăvară, conform hotărârii Sinodului I Ecumenic de la Niceea – ar putea, pe baza acestor date ştiinţifice, să contribuie la rezolvarea problemei;
2) procedând la o analiză mai aprofundată a acestei probleme, Conferinţa a căzut de acord asupra următoarelor puncte de importanţă capitală:
a) această problemă este în ansamblu, dincolo de exactitatea ştiinţifică, o chestiune de luare de conştiinţă bisericească a Ortodoxiei una şi nedespărţită, a cărei unitate nu trebuie în niciun fel tulburată;
b) pentru Biserică este vorba de o temă care cere o evaluare responsabilă a sarcinilor sale pastorale şi a nevoilor pastorale ale turmei duhovniceşti;
c) în situaţia actuală a vieţii biesriceşti, poporul credincios al lui Dumnezeu nu este pregătit sau, cel puţin, nu a fost suficient informat ca să facă faţă şi să accepte o schimbare în problema determinării datei Paştilor.
Pentru toate aceste raţiuni, ea (a II- Conferinţă Panortodoxă Presinodală – n.n. V. I.) a estimat că orice revizuire – în vederea unei mai mari precizii în determinarea datei Paştilor, pe care le sărbătorim de secole în comun – să fie repusă la vremea potrivită când Dumnezeu va binevoi.
Consideră ca necesară informarea cât mai sistematic posibilă a credincioşilor fiecărei Biserici Ortodoxe locale, pentru ca Ortodoxia să poată înainta într-o lărgime de duh şi inimă, pe calea realizării comune – în acrivie şi totodată în fidelitate faţă de duhul şi litera hotărârii Sinodului I Ecumenic – către o prăznuire comună a celei mai mari sărbători creştine, conform scopului acelui sfânt Sinod I Ecumenic.
Declară că azi calendarul şi opiniile privitoare la acest subiect, precum şi situaţiile dificile care s-au creat, nu trebuie să conducă la dezbinări, divergenţe sau schisme; chiar şi cei care nu sunt de acord cu Biserica lor canonică trebuie să adopte principiul venerabil şi consacrat de tradiţie al ascultării canonice faţă de Biserică, întrucât „sâmbăta este pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă” (Marcu II, 27).”[5]
În legătură cu aceste recomandări s-au conturat în cadrul întrunirilor de la fiecare nivel din contextul elaborării proiectelor de texte pentru Sfântul şi Marele Sinod două tendinţe, prima reprezentată de Bisericile de limbă greacă, la care s-a adăugat şi Biserica Ortodoxă Română, care, în legătură cu problema datei Paştilor susţineau calcularea acestei date, pornind de la criteriile fixate la Sinodul I Ecumenic dar „pe baza rezultatelor astronomice şi ştiinţifice actuale”, iar cea de a doua grupă formată mai ales de Bisericile slave, care „insista să afirme că nu există o astfel de necesitate şi că data Paştilor nu trebuie schimbată”.[6]
Întrucât acesta a rămas nivelul de considerare a temei privind „îndreptarea calendarului”, Sinaxa Întâistătătorilor şi a Reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe, întrunită între 21-28 ianuarie 2016 la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, considerând că nu s-a ajuns la un acord comun cu privire la această temă, aceasta a fost scoasă de pe lista temelor propuse Sfântului şi Marelui Sinod.
Totuşi, Sinaxa din ianuarie 2016 a făcut următoarea recomandare foarte importantă: „în ceea ce priveşte tema Calendarului, este potrivit ca fiecare Biserică să fie liberă de a pune în practică ceea ce consideră de cuviinţă pentru formarea duhovnicească a enoriaşilor săi, dar fără să modifice data sărbătoririi comune a Paştilor de către toţi ortodocşii”[7] (s.n. V.I.).
Chiar dacă discuţiile de la nivel panortodox nu au reuşit să ajungă la un consens între toate Bisericile Ortodoxe cu privire la calendar şi la calcularea exactă a datei Paştilor, în conformitate cu recomandările Sinodului I Ecumenic şi pe baza nivelului actual al cunoştinţelor astronomice privind calcularea exactă a echinocţiului şi a primei luni pline după acesta, Bisericile Ortodoxe au hotărât să serbeze Paştile în continuare ca şi înainte şi să nu admită schimbarea acestui consens.
În lumina acestor consideraţii, recunoscând toate deficienţele calendarului, Biserica Ortodoxă Română nu se intimidează de perfida supoziţie că urmând să serbeze Paştile cu întreaga comuniune a Bisericii Ortodoxe celei UNA ar urma „Naţionalismul religios (profund neortodox şi necreştinesc), afectele antioccidentale, calculele politice, sau încremenirea în calendare desuete”.
Parafrazând propria terminologie folosită de autorii acestei petiţii, Biserica Ortodoxă Română urmează „calea bunului simţ” şi sărbătoreşte „Învierea Domnului nostru Iisus Hristos” în unitate cu toţi credincioşii ortodocşi.
Grand-Saconnex, 25 aprilie 2023
Preot prof. dr. Viorel Ioniţă
Consilier Patriarhal Onorific
[1]Viorel IONIŢĂ, Hotărârile întrunirilor panortodoxe din 1923 până în 2009 – spre Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, Basilica, Bucureşti, 2013, p. 154-155.
[2] Idem, ibidem, p. 196-197.
[3] Proces-Verbaux et Textes du Congres pour l’Examen de la Question d’une Célébration Commune de Pâques par tous les chrétiens le męme dimanche, dans SYNODICA V, Edité par le Secrétariat pour la préparation du Saint et Grand Concile de l’Eglise Orthodoxe, Les Editions du Centre Orthodoxe, Chambésy – Genčve, 1981, p. 111.
[4] Ibidem, p. 76.
[5] Viorel IONIŢĂ, Hotărârile .., p. 200-201,p
[6] Viorel IONIŢĂ, Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Documente pregătitoare, Basilica, Bucureşti, 2016, p. 44.
[7] Idem, ibidem, p. 79.
Preotul Viorel Ioniţă
Preotul Viorel Ioniţă, în vârstă de 77 de ani, este originar din Dumbrăviţa, judeţul Braşov. A urmat Seminarul Teologic Ortodox din Cluj, apoi Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu.
În perioada 1969-1972, a urmat studii doctorale la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucuresti, sub îndrumarea profesorilor Pr. Dr. Ioan Gh. Coman, Dr. Alexandru Elian şi Pr. Dr. Ioan Rămureanu, mai apoi, studii de specializare la Seminarul Vechi-Catolic şi Facultatea de Teologie Evanghelică, Universitatea din Bonn, R.F. Germania (1972 -1975) şi studii de specializare la Institutul Ecumenic din Bossey, Elvetia (1974).
În 1978, a obţinut titlul de doctor în teologie, pe baza tezei intitulate „Sinodul al VI-lea Ecumenic si însemnătatea sa pentru ecumenismul actual”, iar în 1993 urmează studii de specializare la Selly Oak Colleges, Anglia.
Pe lângă o activitate bogată în mediul didactic şi editorial-publicistic, preotul Viorel Ioniţă a deţinut diverse funcţii cu caracter ecumenic şi a reprezentat Biserica Ortodoxă Română în dialogul cu celelalte confesiuni creştine.
Părintele prof. Viorel Ioniţă a făcut parte din delegaţia Bisericii Ortodoxe Române la Sinodul din Creta (2016), fiind prezent, de asemenea, la procesul de pregătire a acestei întruniri panortodoxe.
Pentru întreaga activitate teologică şi misionară, dar şi pentru reprezentarea Bisericii Ortodoxe Române în plan internaţional, părintele Ioniţă a primit numeroase distincţii.
În anul 2006, Institutul Ecumenic de la Mănăstirea Niederaltaich (Germania) i-a decernat Premiul „Abt-Emmanuel-Heufelder”. În anul 2016, Patriarhul României i-a oferit părintelui profesor Viorel Ioniţă „Crucea Patriarhală”, cea mai înaltă distincţie a Bisericii Ortodoxe Române.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 319, Ultimul acces: 2026-10-20 09:22:15

Timp total: 0.04s...

[]:1