Papa în Ungaria: Biserica trebuie să vorbească limba carităţii

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa în Ungaria: Biserica trebuie să vorbească limba carităţii

[2023-04-29]

foto: Vatican Media
Aproximativ şase sute de refugiaţi şi oameni săraci s-au adunat la biserica Sfânta Elisabeta din Budapesta, pentru a asculta cuvintele de solidaritate ale Papei Francisc pentru cei care îi sunt cel mai aproape de inimă. Alte aproximativ o mie de persoane au umplut afară Piaţa Rózsák. Unii au avut ocazia să îşi ofere mărturiile despre viaţa marcată de persecuţii, frică şi fugă. Sfântul Părinte a spus că a fost mişcat de ce a auzit şi a reflectat la mărturia adusă de Oleg şi de familia sa, care au fugit de ororile războiului din Ucraina. „Călătoria lor spre viitor” i-a adus în Ungaria, a spus el, şi „a început cu o călătorie a memoriei, pentru că Oleg şi-a amintit de primirea caldă pe care a primit-o în Ungaria cu ani în urmă, când a venit să lucreze aici ca bucătar”.

Observând că amintirea acelei experienţe l-a încurajat pe Oleg să îşi ia familia şi să vină aici, la Budapesta, unde a întâlnit o ospitalitate generoasă, Pontiful a spus: „Amintirea iubirii primite reaprinde speranţa şi îi inspiră pe oameni să pornească într-o nouă călătorie în viaţă. Chiar şi în mijlocul durerii şi al suferinţei, odată ce am primit balsamul iubirii, găsim curajul necesar pentru a continua să mergem înainte: găsim puterea de a crede că nu totul este pierdut şi că un viitor diferit este posibil.” Printre cei adunaţi la biserica Sfânta Elisabeta, mulţi erau din Ucraina, dar şi din Pakistan, Afganistan, Irak, Iran, Nigeria, Sudanul de Sud şi alte ţări. De când Rusia şi-a invadat Ucraina vecină în urmă cu mai bine de un an, peste două milioane de ucraineni au trecut graniţa în Ungaria. Aproximativ 35.000 au solicitat statutul de protecţie temporară al UE în această ţară.
Discursul Papei Francisc a avut un ton pastoral, cu referinţe pastorale, amintindu-le celor prezenţi să nu uite niciodată că săracii se află în centrul Evangheliei. Săracii, a spus el, ne prezintă o mare provocare care ne cere să depăşim un fel de „egoism spiritual” care serveşte la păstrarea propriei liniştiri interioare şi a mulţumirii. „Credinţa autentică este o provocare, îşi asumă riscuri, ne determină să îi întâlnim pe cei săraci şi, prin mărturia vieţii noastre, să vorbim limbajul carităţii”, a continuat Sfântul Părinte. A amintit că Sfânta Elisabeta, faţă de care poporul maghiar are o mare evlavie, vorbea limbajul carităţii. La fel ca Sfântul Francisc de Assisi, care a fost o sursă de inspiraţie pentru Sfânta Elisabeta, „a fost atinsă şi transformată de întâlnirea cu Cristos, s-a simţit dezgustată de bogăţiile şi vanităţile lumeşti şi a căutat să renunţe la ele şi să se îngrijească de cei aflaţi în nevoie”.
„Nu numai că şi-a vândut bunurile, dar şi-a petrecut viaţa slujindu-i pe cei săraci, pe leproşi şi pe bolnavi, îngrijindu-i personal, purtându-i chiar pe umerii ei. Acesta este limbajul carităţii.” Papa a remarcat că multe dintre vieţile celor prezenţi pentru a fi alături de el astăzi, sunt vieţi marcate de durere, dar şi atinse de caritate, datorită şi Bisericii Greco-Catolice care a arătat „compasiune faţă de toţi, în special faţă de cei care se confruntă cu sărăcia, boala şi durerea”. „Avem nevoie de o Biserică ce să vorbească fluent limbajul carităţii, acel limbaj universal pe care toată lumea îl poate auzi şi înţelege, chiar şi cei mai îndepărtaţi de noi, chiar şi cei care nu sunt credincioşi”, a spus el.
Sfântul Părinte a mulţumit Bisericii din Ungaria pentru generozitatea şi amploarea serviciilor ei caritabile. „Aţi construit o reţea care leagă lucrătorii pastorali, voluntarii, organizaţiile Caritas parohiale şi diecezane, implicând în acelaşi timp grupuri de rugăciune, comunităţi de credincioşi şi organizaţii aparţinând altor confesiuni, dar unite în comuniunea ecumenică care se naşte din caritate”, a remarcat el. „Vă mulţumesc, de asemenea, pentru că aţi primit – nu doar cu generozitate, ci şi cu entuziasm – atât de mulţi refugiaţi din Ucraina”, a spus el. Şi-a exprimat tristeţea pentru istoria lui Zoltan şi a soţiei sale, care au oferit mărturia lor despre faptul că au trebuit să facă faţă provocărilor lipsei de adăpost şi marginalizării. „Vă mulţumim”, a spus el, „pentru că aţi răspuns la îndemnul Duhului Sfânt, care v-a condus cu curaj şi generozitate la construirea unui centru care să îi primească pe cei fără adăpost.”
Pontiful şi-a exprimat aprecierea pentru faptul că organizaţia umanitară s-a ocupat nu doar de nevoile lor materiale, ci a fost, de asemenea, „atentă la istoriile lor personale şi la demnitatea lor rănită, îngrijindu-se de ei în singurătatea lor şi în lupta lor pentru a se simţi iubiţi şi primiţi în lume”. „Anna ne-a spus că «Isus, Cuvântul viu, vindecă inimile şi relaţiile, deoarece oamenii sunt reconstruiţi din interior»; odată ce înţeleg că, în ochii lui Dumnezeu, sunt iubiţi şi binecuvântaţi, ei renasc.” „Aceasta este o lecţie pentru întreaga Biserică”, a spus el, „nu este suficient să oferim pâine pentru a umple stomacurile; trebuie să umplem inimile oamenilor!” Caritatea, a mai susţinut Papa, este mult mai mult decât asistenţa materială şi socială: ea are de-a face cu întreaga persoană. „Ea se străduieşte să îi pună pe oameni pe picioare cu iubirea lui Isus: o iubire care îi ajută să îşi recupereze frumuseţea şi demnitatea.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 424, Ultimul acces: 2026-10-19 05:13:40

Timp total: 0.04s...

[]:1