Joia Mare – marea lecţie de iubire şi de slujire a Mântuitorului - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Joia Mare – marea lecţie de iubire şi de slujire a Mântuitorului

[2023-04-13]
foto: EparhiaClujGherla.ro
Catedrala „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca s-a îmbrăcat în taină în Joia Mare, 13 aprilie 2023, zi în care Biserica comemorează instituirea, de către Domnul şi Mântuitorul Isus Cristos, a Sfintei Euharistii şi a Sfintei Preoţii, ziua marii Sale Lecţii de iubire şi îndurare: „Şi făcându-se Cină”, în acele clipe cât veşnicia, Isus „S-a sculat de la Cină, s-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, s-a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins” (Ioan 13, 2.4-5).

Pe drumul spre noul început al Timpului, odată cu Învierea Domnului, în această zi a Săptămânii Mari şi Sfinte în care timpul curge încă dinspre Apus spre Răsărit, Joia Mare, în Catedrala Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla s-a celebrat Vecernia cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare şi Ceremonia Spălării picioarelor. Celebrarea a fost pontificată de Preasfinţia Sa Claudiu, care a avut în jur mai mulţi preoţi din Curia eparhială şi preoţi ai catedralei. Răspunsurile liturgice le-au oferit studenţii Seminarului Eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”, conduşi de sora Cecilia Flueraş (CMD). Preasfinţia Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, a ales, pentru acest moment al spălării picioarelor, să invite tineri.
Tineri din Asociaţia Tineretului Român Unit, tineri din Asociaţia Cercetaşii Munţilor, din organizaţia Tinereţe în Credinţă – între ei, membri ai Corului „Angeli” al catedralei – şi tineri studenţi ai Seminarului Teologic eparhial „Sfântul Ioan Evanghelistul” s-au prezentat în faţa Episcopului lor pentru a li se spăla picioarele. Ei au înţeles că acest gest sunt chemaţi de acum să îl repete de-a lungul vieţii lor, pentru că este marea învăţătură a slujirii şi curăţirii aproapelui, redată prin dialogul dintre Isus şi Petru, care nu voia ca Domnul să îi spele picioarele. Isus îi spune lui Petru: „Ceea ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta. Petru I-a zis: Nu îmi vei spăla picioarele în veac. Isus i-a răspuns: Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine.” Auzind acestea, „zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spală-mi nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul” (Ioan 13, 7-9),
Dialogul dintre Isus şi Petru a fost repetat şi actualizat în cadrul ceremoniei din Catedrala greco-catolică clujeană, cuvintele lui Petru fiind rostite, răspunzând Ierarhului, de către unul dintre studenţii seminarişti. Acest îndemn la urmarea modelului iubirii Mântuitorului – pentru că toţi avem nevoie de Isus la fel ca Petru -, îndemn la rugăciune, slujire, iertare şi comuniune l-a adresat Episcopul la încheierea celebrării şi a ceremoniei Spălării picioarelor, celor de faţă şi credincioşilor care au urmărit online. Preasfinţia Sa Claudiu a spus: „Vă mulţumesc pentru acest moment de comuniune, pentru că aţi fost împreună în această zi mare, binecuvântată, în care ne aducem aminte de coborârea lui Cristos, care s-a coborât din înălţime până la noi, şi astăzi îl vedem spălând picioarele ucenicilor.”
„Fiindcă un gest ca acesta merită să rămână în sufletele noastre, v-aş invita pe fiecare dintre dumneavoastră să vă gândiţi la acele persoane care au nevoie de spălarea picioarelor, acele persoane care au nevoie să fie curăţite, acele persoane care au nevoie de iertarea noastră, gândindu-ne că Iuda era prezent între cei cărora Isus le-a spălat picioarele. Isus ştia foarte bine că Iuda avea să îl vândă, şi totuşi, Isus îi spală picioarele, într-un ultim gest de a-l readuce pe calea cea dreaptă. Trăim într-o lume în care războiul, cel din Ucraina, sau războaiele dintre noi se răspândesc, iau contur, se lărgesc. Şi ajunge să ne gândim la cazuri concrete din familiile noastre, poate din anturajul nostru, la persoane dintre prietenii noştri. Cât de uşor o prietenie se pierde şi un război, mai mic sau mai mare, ia fiinţă. De multe ori ne gândim că avem dreptate, sau ne întrebăm cine are dreptate. Dar, Isus ne arată că dreptatea trebuie să lase loc îndurării şi iertării.”
„Isus este cel care are dreptate. Dacă ar fi după dreptate, noi ar fi trebuit să fim pe cruce, noi ar fi trebuit să fim pedepsiţi, noi ar fi trebuit să murim. De la Adam încoace suntem cu toţii sub blestemul păcatului, suntem părtaşi la acel cuvânt al lui Dumnezeu către Adam: «Dacă vei mânca din pomul, acesta vei muri». Şi, dacă ar fi după dreptate, aşa ar trebui să fie. Dar, Isus învăluie dreptatea cu îndurarea şi cu iubirea Lui. Şi El este cel care ne spală pe picioare. El este cel care suferă, pătimeşte pentru noi, El este cel care moare în locul nostru şi El şi învie, pentru a ne deschide cale spre Împărăţia Cerurilor. De aceea, ori de câte ori ni se pare că, într-o discuţie, într-o dispută, eventual, noi avem dreptate şi poate chiar aşa e, să ne aducem aminte că dreptatea fără iubire şi fără îndurare este limitată. Şi cu dreptatea în mână se nasc războaie. Mă refer mai ales la cele dintre noi, care sunt mult mai subtile, pe care le vedem mult mai greu şi riscăm să rupem comuniunea dintre noi, fiindcă noi aveam dreptate şi celălalt a greşit.”
„În acele momente vă invit pe toţi ca, în această zi mare, să ne aducem aminte să spălăm picioarele celor care ne-au greşit şi să coborâm noi mai jos decât ei. Dacă vrem cu adevărat să fim ucenicii lui Isus Cristos, Nazarineanul, fiii şi fiicele lui Dumnezeu. Astăzi, în Joia Mare, ne aducem aminte şi de marele dar al Preoţiei, şi, aş vrea să îi felicit şi să mulţumesc lui Dumnezeu pentru preoţii pe care îi avem în Episcopie. Pentru cei care astăzi au fost prezenţi, dar pentru toţi ceilalţi, şi, v-aş ruga să îi aveţi în rugăciunile voastre, să vă aduceţi aminte că darul lui Dumnezeu este însoţit şi de o mare responsabilitate, şi, pentru a aduce acest mare dar, preoţii, diaconii, Episcopul, au nevoie de rugăciunile tuturor. Dacă facem în acest fel, dacă noi ne rugăm pentru credincioşi, credincioşii se roagă pentru diacon, preot, Episcop, pentru Sfântul Părinte, atunci cu adevărat suntem şi vom fi tot mai mult Familia lui Dumnezeu.”

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 364, Ultimul acces: 2026-10-20 02:54:10