© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Mitropolitul Olteniei: Din clipa conceperii, omul este deja moştenitor al iubirii şi veşniciei în comuniune cu Sf. Treime[2023-03-25]de Ştefana Totorcea„Din clipa conceperii sale, omul este deja moştenitor al iubirii şi veşniciei în comuniune cu Preasfânta Treime”, a transmis sâmbătă, de sărbătoarea Bunei Vestiri, Părintele Mitropolit Irineu. Mesajul vizează atât semnificaţia sărbătorii, cât şi Marşurile pentru viaţă organizate în aceeaşi zi în Arhiepiscopia Craiovei, în restul ţării şi în Republica Moldova. Organizaţiile de tineret din eparhie au organizat mai multe activităţi în luna pentru viaţă, printre care şi Marşurile pentru viaţă de la Craiova şi Târgu Jiu. Mesaj integral: Din clipa conceperii sale, omul este deja moştenitor al iubirii şi veşniciei în comuniune cu Preasfânta Treime Cuvântul de învăţătură al Înaltpreasfinţitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, cu prilejul manifestărilor pro-viaţă în ziua de sâmbătă, 25 martie 2023, din Arhiepiscopia Craiovei: „Copilul născut este chemat şi el la existenţă ca persoană care se deschide spre veşnicie. Soţii îi doresc pe copii pentru ei înşişi, văzând în aceştia încununarea iubirii lor reciproce. Ei îi doresc pentru familie, ca pe un dar de mare preţ. Această dorinţă se înţelege într-o anumită măsură întrucât iubirea paternă şi maternă trebuie înscrise în adevărul despre om chemat să fie în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Deci, genealogia persoanei este legată, înainte de toate, de veşnicia lui Dumnezeu şi numai apoi de paternitatea şi de maternitatea umană, care se realizează în timp. Chiar din clipa conceperii sale, omul este deja moştenitor al iubirii şi veşniciei în comuniune cu Preasfânta Treime. Ei bine, de aici vedem lămurit cum Dumnezeu a voit pe om pentru El Însuşi, acesta fiind rezultatul voinţei şi iubirii Preasfintei Treimi. Dumnezeu Iubire a voit omul de la început şi-l vrea în orice concepere şi în orice naştere umană. El îl vrea pe om ca fiinţă asemănătoare cu El ca persoană. Astfel, în constituţia personală a fiecărui om este înscrisă voinţa şi iubirea lui Dumnezeu, care vrea ca finalitatea lui să fie într-un sens el însuşi. Deci, Dumnezeu, deşi îl încredinţează pe om lui însuşi, totuşi nu-i îngrădeşte accesul la viaţa divină, vocaţia lui mergând dincolo de limitele timpului până la voinţa Tatălui şi la unirea cu El în iubire. Conţinutul acestei realizări este, fireşte, plinătatea vieţii în Dumnezeu, acea lucrare harică despre care vorbeşte Mântuitorul Hristos (Ioan 6, 37-40). În virtutea dăruirii în iubire, soţii transmit viaţa copilului lor, un nou «tu» uman ce se înscrie pe orbita acelui «noi». Strămoaşa noastră Eva, când a născut primul ei fiu, a spus: «am dobândit om de la Dumnezeu» (Facere 4,1). Existenţa nou-născutului este deja un dar, primul dar al Creatorului făcut creaturii. Din acest motiv, omul este un bine comun al familiei şi al omenirii. Dumnezeu Creatorul l-a chemat la existenţă pentru el însuşi şi pentru lumea în care trăieşte, constituind un «semn pascal». Mântuitorul Însuşi le vorbeşte despre aceasta ucenicilor Săi, înainte de patima şi moartea Sa, comparând tristeţea pricinuită de plecarea Sa cu suferinţa unei femei care naşte: «Femeia, când e să nască, se întristează fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume» (Ioan 16, 21). Ceasul morţii Mântuitorului Hristos este comparat aici cu «ceasul» femeii în durerile naşterii; naşterea unui om nou se compară cu biruinţa vieţii asupra morţii, dobândită prin Învierea Domnului (Ioan 13, 1). Această comparaţie arată că după cum Învierea Domnului Hristos este manifestarea vieţii şi a iubirii dincolo de pragul morţii, la fel şi naşterea unui copil este manifestare de viaţă, destinată şi ea, prin Domnul slavei «plinătăţii Vieţii», care este în Dumnezeu Însuşi (Ioan 10, 10). O civilizaţie inspirată de o mentalitate consumistă şi antinatalistă nu este şi nu poate fi niciodată o viaţă în iubire şi comuniune în iubire. Dacă familia este atât de importantă pentru Dumnezeu, este pentru că în ea se instaurează legături strânse de iubire între persoane şi între generaţii.” † Dr. Irineu Popa, Arhiepiscopul Craiovei, Mitropolitul Olteniei, Membru de onoare al Academiei Române, „Învaţă-mă să te iubesc, Iubire! Încercare ortodoxă asupra teodiceei iubirii”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2021, pp. 543-545 Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 426, Ultimul acces: 2026-10-17 12:19:58
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
