De ce este pictat Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu, la intrarea în biserica Mănăstirii Antim?

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

De ce este pictat Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu, la intrarea în biserica Mănăstirii Antim?

[2023-03-17]

de Raluca-Emanuela Ene

Patru icoane monumentale, pictate în mozaic, atrag atenţia celor care intră în biserica Mănăstirii Antim. Sfântul Alexie şi Sfânta Agata străjuiesc uşa sculptată de însuşi ctitorul mănăstirii, Sfântul Antim Ivireanul. În extremităţi se află icoana Sfântului Nicolae şi cea a Sfântului Antim, episcopul Nicomidiei.
Aceste patru icoane, lucrate în perioada 1949-1950, sunt printre cele mai importante realizări ale pictoriţei Olga Greceanu, o personalitate a culturii şi spiritualităţii româneşti şi fiică duhovnicească a Părintelui Sofian Boghiu.
Iată cum percepe aceste mozaicuri criticul şi istoricul de artă Adina Nanu:
„Aparţinând unor tipuri umane diferite (…), aceştia au chipurile deopotrivă transfigurate de o intensă trăire interioară, înălţându-se în faţa credincioşilor ca modele spirituale de o rară frumuseţe. Culoarea cântă pe suprafeţele sticloase, mereu proaspete, ca umede: gălbuiul, vibrat cu accente de ocru şi roşu, luceşte ca aurul, pe când rozuri sau verzuiuri pastelate sunt puse în valoare de fondul albastru închis”.[1]
Sfântul Antim Ivireanul şi cei patru ocrotitori
Mozaicurile de la intrare trimit la icoana care se poate vedea în prezent în stânga catapetesmei, în care sunt reprezentaţi aceiaşi patru sfinţi. Icoana a fost pictată chiar de Sfântul Antim Ivireanul. Acesta l-a înfăţişat în icoană pe ocrotitorul său spiritual, Sfântul Antim, episcopul Nicomidiei, cinstit în 3 septembrie.
Prezenţa Sfintei Agata este justificată de faptul că într-o zi de 5 februarie, data pomenirii sfintei, Sfântul Antim a decis, printr-o descoperire dumnezeiască, ridicarea mănăstirii. Sfântul Ierarh Nicolae a fost reprezentat, deoarece acesta era ocrotitorul vechii biserici de lemn pe locul căreia a fost ridicată Mănăstirea Antim, aspect menţionat de Părintele Andrei Scrima în lucrarea „Timpul Rugului Aprins”: „Sf. Nicolae, hram al unei biserici de lemn dăinuind odinioară în curtea viitoarei mânăstiri a Tuturor Sfinţilor”.[2]
Sf. Alexie, ocrotitor al noului ierarh
În data de 16 martie 1705, Sfântul Antim, pe atunci stareţ al Mănăstirii Snagov, a fost ales episcop de Râmnic. În ziua următoare, 17 martie, data la care este cinstit Sfântul Alexie, acesta a fost hirotonit arhiereu. Sfântul Antim însuşi punctează acest aspect: „La 17 zile ale lui martie, în ziua sfântului Alexie, omul lui Dumnezeu (…) m-am hirotonit arhiereu”.[3]
Această legătură este menţionată şi de Părintele Andrei Scrima: „Sfântul Alexie era patronul zilei când fusese învestit în arhierie Părintele Antim.”[4]
Evlavia pe care noul ierarh o avea pentru Sfântul Alexie se putea datora şi faptului că ambii au cunoscut sentimentul înstrăinării faţă de familie şi de locurile natale, în contexte diferite.
Sfântul Alexie a fugit din patria sa şi de lângă cei dragi, pentru a-şi închina pe deplin viaţa lui Hristos. Sfântul Antim a fost luat de turci de lângă familia sa şi dus în robie la Constantinopol. A fost răscumpărat ulterior de Patriarhul Dositei Notara, care l-a tuns în monahism. Astfel, aceşti doi sfinţi au împărtăşit experienţa exilului, dar şi-au desăvârşit viaţa în Hristos în patriile lor adoptive.
Sfântul Alexie se descoperă pictoriţei Olga Greceanu
O altă frumoasă legătură există între Sfântul Alexie şi artista care a realizat cele patru icoane, Olga Greceanu. Aceasta descrie într-un jurnal de-ale sale din anul 1972 modul în care a ajuns să lucreze mozaicurile de la Antim.[5]
„Era în noaptea de 29-30 august, într-o luni spre marţi. Prea sigur nu ştiu dacă a fost un vis sau o vedenie, cred că a început prin a fi vis şi trezindu-mă în spaimă a continuat vedenia”.
„Am visat deci că era noapte şi totul era învăluit în aur. Cădeau rânduri şi fulgi de aur strălucitori întocmai cum ar deşerta cineva din tavan saci cu praf de poleială. Atunci m-am trezit. (…)”.
„Am deschis ochii în plină noapte. Nu ştiu, dar văd o icoana enormă. De unde este icoana aceasta? Eu n-am avut-o, n-am avut-o până acum în casă. De unde, cum de e la mine?”.
„Atunci, din mijlocul pulberii de aur care cădea mereu, aud un glas domol, dar bărbătesc: Eu sunt Sfântul Alexie, de azi înainte eu te voi ocroti, de azi înainte icoana mea va fi în casa ta”.
Olga Greceanu credea că sfântul care i s-a arătat în vis era Sfântul Ierarh Alexandru, cinstit în acea zi de 30 august. Aceasta continuă în jurnalul său:
„Dar pe la ora trei după-amiază, în aceeaşi zi, mă cheamă Preafericitul Patriarh că vrea să-mi facă o comunicare.(…) În scurt, era vorba să decorez în mozaic tinda Mănăstirii Antim. Sunt patru panouri înalte, pe fiecare câte un sfânt. Cel dintâi e Sfântul Alexie. Am uitat şi de locul unde mă aflu, am uitat şi de protocol şi am ţipat lovind o palmă de alta. Le-am spus degrabă visul şi am încheiat cu reflexia: Acum înţeleg şi visul, Înaltpreasfinţite! A fost o telepatie, v-aţi gândit la mine şi nervii mei mi-au transmis visul”.
„Nu, mi-a spus Patriarhul, mişcarea a fost contrarie. Sfântul Alexie m-a îndreptat spre dumneavoastră, căci până azi la ora două, lucrarea era încă angajată cu pictorul Mazilescu. Dar fiindcă m-a ţinut cu vorba şi încă nu s-a apucat de lucru, m-am supărat şi l-am dat afară. De asta v-am telefonat dumneavoastră. Ori visul a fost cu douăsprezece ore înainte. Şi să ştii că nu e vorba de Sfântul Alexandru, ci de Sfântul Alexie, Alexei, numit şi omul lui Dumnezeu, pe care-l sărbătorim la 17 martie”.
În jurnalul său, Olga Greceanu face referire la Patriarhul Justinian Marina. Aceasta îşi continua povestea, menţionând faptul că atunci când Patriarhul îi oferă o icoană pe care s-o aibă ca model, îl recunoaşte de îndată pe sfântul care i s-a arătat în vis. „Icoana a rămas la mine acasă trei-patru ani. M-a ocrotit”, încheie Olga Greceanu.
Bibliografie
[1] Nanu, Adina, „Pictura monumentală realizată de Olga Greceanu”, în Revista Monumentelor Istorice, 1995, Numărul 1-2, Anul LXIV, p. 36-44.
[2] Scrima, André, „Timpul Rugului Aprins”, Editura Humanitas, 2012, p. 134.
[3] Şerbănescu, Niculae, Pr., „Mitropolitul Antim Ivireanul (1716 – 1966) în „Sfântul Antim Ivireanul – Un Ierarh misionar şi Martir (evocări)”, Editura Basilica, 2016, p. 35.
[4] Scrima, André, „Timpul Rugului Aprins”, Editura Humanitas, 2012, p. 134.
[5] Mărturie a doamnei Dr. Carmen Tănăsoiu în cadrul emisiunii „Realitatea spirituală”, difuzată în 4 octombrie 2020.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 571, Ultimul acces: 2026-10-18 10:16:43

Timp total: 0.04s...

[]:1