Dependenţa de substanţe începe cu o problemă a sufletului: Dr. Radu Ţincu îndeamnă tinerii să nu fugă de realitate

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Dependenţa de substanţe începe cu o problemă a sufletului: Dr. Radu Ţincu îndeamnă tinerii să nu fugă de realitate

[2023-03-02]

de Ştefana Totorcea

Basilica.ro a stat de vorbă cu dr. Radu Ţincu, medic primar Terapie Intensivă – Toxicologie la Spitalul Clinic de Urgenţă „Floreasca” din Capitală.
Ca membru al Adunării Naţionale Bisericeşti, el a explicat cum vede rolul credinţei în profesia medicală.
Iar ca şef al unicei secţii de Toxicologie din ţară, a tras un semnal de alarmă referitor la necesitatea unor programe interinstituţionale de educare a tinerilor cu privire la riscul consumului de substanţe stupefiante, care înregistrează o răspândire alarmantă.
Efectele sunt grave şi adesea ireversibile, iar drogurile aşa-zis „uşoare” şi „de relaxare” nu fac decât să deschidă poarta spre cele de mare risc.
Medicul spune că tinerii ajung la dependenţă de substanţe dintr-o problemă a sufletului: în principal, nevoia de validare şi afecţiune din partea familiei.
Basilica.ro: Sunteţi şeful Clinicii de Toxicologie a Spitalului de Urgenţă Floreasca din Bucureşti. Care este situaţia acestui domeniu medical în România actuală şi ce s-ar mai putea face?
Dr. Radu Ţincu: Toxicologia nu reprezintă o specialitate în sine, este mai degrabă o supraspecializare, de obicei în cadrul specialităţii de Terapie Intensivă. Toxicologia se ocupă cu evaluarea efectelor toxice ale substanţelor, cu evaluarea pacienţilor cu dependenţe şi cu tratamentul intoxicaţiilor acute, medicamentoase sau cu substanţe chimice.
Atunci când un pacient dezvoltă semne de toxicitate acută, el necesită măsuri de terapie intensivă care să reducă intensitatea simptomelor respective.
Pe de altă parte, toxicologia se ocupă şi cu administrarea antidoturilor. Există substanţe care au antidoturi, substanţe care pot să fie contracarate din perspectiva efectelor toxice prin administrarea unei substanţe care să contrabalanseze manifestările clinice sau paraclinice.
Este nevoie de Toxicologie, pentru că, în ultima perioadă, în jurul nostru, sunt din ce în ce mai multe substanţe chimice. Evoluţia pieţei farmaceutice a adus din ce în ce mai multe medicamente, iar numărul pacienţilor dependenţi de substanţe stupefiante este din ce în ce mai ridicat. Din această perspectivă, Toxicologia reprezintă o specialitate de viitor.
În plus, Toxicologia va fi parte integrantă în următoarea perioadă în tratamentul majorităţii afecţiunilor cronice, pentru că s-a dovedit, spre exemplu, că bolile cronice, cum ar fi cele neurologice sau unele forme de cancer, sunt asociate unor expuneri la unele substanţe chimice.
Plecând de la această idee a implicaţiilor substanţelor chimice în apariţia unor boli, este clar că o terapie antitoxică va trebui să fie parte componentă a tratamentului afecţiunilor cronice.
Drogurile în adolescenţă pot produce deficit intelectual permanent
Basilica.ro: Recent, la Adunarea Naţională Bisericească, aţi lansat un avertisment cu privire la consumul de droguri în rândul tinerilor. Aţi spus că vârsta de consum scade şi că adolescenţii nu sunt cu adevărat informaţi în legătură cu adevăratele efecte ale acestor substanţe. Cum putem ajunge la tineri cu acest mesaj?
Dr. Radu Ţincu: Într-adevăr, în ultima perioadă am asistat la o scădere a vârstei de consum. Cei mai tineri consumatori au 12-13 ani; discutăm de copii de şcoală generală care au devenit consumatori şi, din păcate, unii dintre ei chiar dealeri de substanţe stupefiante în instituţiile de învăţământ.
Ca să putem să contracarăm acest flagel, este nevoie de programe de educaţie medicală în şcoli, care să îi familiarizeze pe copii cu privire la riscurile la care se expun atunci când decid să consume astfel de substanţe stupefiante.
Trebuie să le spunem faptul că, pe termen lung, aceste substanţe au efecte negative asupra sănătăţii.
Iar, dacă discutăm de adolescenţi care consumă droguri, trebuie să ştim faptul că aceştia sunt mai vulnerabili în faţa acestor substanţe, pentru că sistemul nervos central nu şi-a încheiat dezvoltarea. Discutăm de o finalizare a dezvoltării structurale a creierului undeva după vârsta de 20 de ani.
În acest context, tinerii care încep să consume astfel de substanţe modifică funcţionarea şi dezvoltarea normală a creierului.
Efectele pe termen lung sunt apariţia unor tulburări psihiatrice, apariţia unor tulburări de comportament, scăderea performanţelor şcolare, apariţia chiar a unui deficit intelectual.
Sunt studii care ne spun că adolescenţii care au folosit substanţe stupefiante au un IQ mai mic comparativ cu persoanele ce nu au fost expuse la astfel de substanţe.
De asemenea, sunt substanţe care determină halucinaţii.
Am avut pacienţi care au dezvoltat episoade psihotice acute după ce au folosit amfetamine sau anumite droguri halucinogene sau ciuperci halucinogene.
Cum putem să ajungem cu un mesaj? Trebuie să iniţiem un program de educaţie medicală în şcoli, în care să fie prezenţi medici care să explice din punct de vedere medical efectele drogurilor, dar şi psihoterapeuţi, care să poată să discute pe înţelesul copiilor şi poate chiar foşti consumatori de substanţe stupefiante care au fost vindecaţi, care să vină cu propriul exemplu de viaţă şi, în acest fel, să le poată explica din experienţă proprie care au fost efectele catastrofale pe care drogurile le-au avut asupra stării lor de sănătate.
Nu există „droguri uşoare”
Basilica.ro: În rândul tinerilor circulă opinia că există „droguri uşoare”, al căror consum este lipsit de consecinţe serioase. Care este adevărul?
Dr. Radu Ţincu: Într-adevăr, există acest mit al faptului că unele droguri sunt „uşoare”. Trebuie să pornim de la o realitate. Orice substanţă poate fi toxică, depinde doar de cantitatea în care este introdusă în organism. Aşa încât putem să asistăm la intoxicaţii acute inclusiv cu marijuana, care este o plantă şi multă lume crede că este extrem de benefică pentru sănătate.
Într-adevăr, unele droguri pot să producă toxicitate mai rapid şi cu intensitate mai mare comparativ cu altele, însă totul depinde doar de cantitatea în care acea substanţă este introdusă în organism. De asemenea, depinde foarte mult de susceptibilitate. Sunt pacienţi care au anumite boli cronice.
De exemplu, un tânăr cu epilepsie va fi mai vulnerabil să dezvolte crize convulsive dacă i se administrează o substanţă stimulatoare a sistemului nervos central, cum ar fi amfetaminele.
Drogurile toate au efecte negative pe termen lung. Există fenomenul de toleranţă. Asta înseamnă că, în mod fiziologic, creştem doza pentru a obţine acelaşi efect. Această creştere a dozei pentru a obţine acelaşi efect va duce şi la creşterea toxicităţii.
Iar tinerii, pentru a obţine aceste efecte din ce în ce mai complexe, combină substanţele între ele şi apare efectul de sinergism farmacologic. Adică există potenţare reciprocă a acestor substanţe, pentru a obţine efectul dorit, însă, de multe ori, această potenţare aduce după sine şi semnele de toxicitate.
Dependenţa psihică apare prima
De asemenea, dependenţele se instalează destul de rapid. Prima dependenţă este dependenţa psihică. Ne place starea pe care drogul o produce. Şi atunci vrem să obţinem această stare în mod repetitiv. Este prima fază de dependenţă, în care ne dorim să retrăim aceeaşi stare pe care drogul respectiv a produs-o în organismul nostru.
După o perioadă de timp, în funcţie de tipul substanţei respective, apare şi dependenţa fizică: interacţiunea dintre substanţa respectivă şi receptorii din corpul nostru va produce dependenţa fizică.
Dependenţa fizică este extrem de greu de tratat, necesită tratament de specialitate şi, de foarte multe ori, pacienţii dezvoltă simptome de sevraj. Adică simptome de rău, simptome neplăcute, cum ar fi greţuri, vărsături, transpiraţii, dureri musculare, dureri articulare, o oboseală extremă, pentru că organismul necesită substanţa respectivă, care să acţioneze pe receptorii respectivi.
Sursa foto: Arhiva personală
Un alt mit care trebuie demontat este că nu toate substanţele produc dependenţă. V-am explicat, dependenţa psihică apare prima, apare destul de rapid, iar dependenţa fizică apare într-un interval variabil, în funcţie de tipul substanţei respective.
Drogul „uşor” e adesea doar începutul
Basilica.ro: Ce efecte asupra sănătăţii are consumul de astfel de substanţe? Ne puteţi povesti câteva cazuri?
Dr. Radu Ţincu: Efectele acestor substanţe sunt pe aproape toate organele şi sistemele. Sistemul nervos central este cel mai afectat. Cei mai mulţi tineri pe care i-am văzut cu astfel de substanţe au dezvoltat tulburări psihice şi tulburări de comportament cu agresivitate, autoagresivitate, s-au izolat social, au devenit apartenenţi doar acelui anturaj în care se foloseau astfel de substanţe.
Am avut tineri care au dezvoltat episoade psihotice acute şi au necesitat internarea într-un spital de psihiatrie, pentru a putea să reducem intensitatea acestor simptome.
Discutăm de tulburări de somn cu insomnii sau cu inversarea ritmului de somn. Aceşti tineri uneori dorm pe parcursul zilei şi noaptea nu se pot odihni. Inversarea ritmului de somn este o caracteristică, absenteismul şcolar – preferă să lipsească de la şcoală pentru a fi în anturajul respectiv.
De asemenea, unii dintre ei devin delincvenţi, pentru că au nevoie de bani. Aceşti bani nu îi pot obţine, pentru că nu au un venit lunar, şi încep să procure aceşti bani fie de la familie, fie prin diferite alte acte ilegale. Însă, de departe, cel mai important lucru este că, odată ce au început să consume substanţe psihoactive, într-un interval de timp relativ scurt, încep să diversifice gama de substanţe utilizate.
Dacă încep iniţial cu aşa-zisa „banală” marijuana, pe care o consideră un drog extrem de uşor, într-un interval de timp de câteva luni, majoritatea testează şi alte substanţe, cum ar fie amfetaminele, cocaina. Şi acest lucru nu face decât să predispună la dezvoltarea unor adicţii multiple.
Pot să dezvolte adicţii pentru mai multe substanţe. Cei mai mulţi dintre ei, din păcate, asociază şi alcoolul ca o substanţă ce potenţează multe din aceste efecte, iar, de multe ori, alcoolul, asociat cu unele substanţe, determină o toxicitate extrem de rapidă, uneori aproape insesizabilă pentru cel care se droghează şi, de multe ori, aceşti pacienţi ajung la spital.
Utilizarea, de exemplu, a unor substanţe inhibitorii ale sistemului nervos central, cum ar fi opioidele, duce la apariţia stopului respirator. Am avut foarte mulţi tineri care au dezvoltat stop respirator după ce şi-au administrat astfel de substanţe.
Acest stop respirator poate să aibă efecte dezastruoase, prin apariţia unor sechele neurologice ireversibile, cauzate de lipsa oxigenului la nivel cerebral.
Familia şi Şcoala să fie mai implicate: mulţi adolescenţi se droghează la şcoală
Basilica.ro: Ce pot face Familia, respectiv Biserica şi Şcoala?
Dr. Radu Ţincu: Primul lucru pe care îl putem face este ca familia să fie mai implicată în viaţa copilului.
Majoritatea tinerilor pe care i-am văzut la spital mi-au spus că principala cauză pentru care au ajuns în acel anturaj este lipsa de implicare a familiei şi lipsa de comunicare cu familia.
Avem nevoie de comunicare mai multă în familie, de a fi mai mult alături de copii, de a-i înţelege, pentru că ei trec printr-o etapă de dezvoltare psihoemoţională a adolescenţei şi au nevoie să fie înţeleşi, să fie susţinuţi.
Dacă familia nu-i poate înţelege, ei vor avea nevoie de obţinerea acestui suport din partea unui grup. Şi, dacă acel anturaj este cel care îi înţelege, e clar că ei vor deveni parte a acelui anturaj. Din păcate, dacă acel anturaj le furnizează şi substanţe stupefiante, vor deveni captivi acestui grup.
Familia trebuie să fie mult mai implicată în viaţa tinerilor şi să aibă o comunicare mult mai bună cu ei.
De asemenea, şcoala trebuie să aibă programe educaţionale prin care să le explice tinerilor despre efectele drogurilor. Aceste programe trebuie să fie adaptate înţelegerii lor, trebuie să fie adaptate realităţii şi trebuie să fie cu mesaje ce pot să aibă un efect asupra tinerilor.
Tot la şcoală trebuie să vedem cum putem controla totuşi accesul acestor substanţe în interiorul acestor instituţii. Foarte mulţi tineri se droghează chiar în timpul orelor şcolare, ceea ce arată că acolo, în şcoală, există trafic de substanţe stupefiante.
De asemenea, cred că ar fi benefică introducerea unui test-screening obligatoriu toxicologic la înscrierea în fiecare an şcolar. Acest test toxicologic de screening nu trebuie să excludă copilul din şcoală, nu trebuie să aibă efecte punitive, dar trebuie să aibă un efect esenţial de informare a familiei.
Dacă un tânăr, la înscrierea în anul şcolar, este depistat pozitiv la substanţe stupefiante, acest buletin de analize trebuie să ajungă la părinţi. Părinţii trebuie să ştie că există o problemă de consum la tânărul respectiv. Foarte mulţi dintre ei, cu siguranţă, dacă ar şti acest lucru, în marea majoritate a cazurilor, vor lua anumite măsuri.
Biserica poate duce informaţia şi la copii, şi la părinţi
Biserica trebuie să promoveze în cadrul orelor de Religie sau chiar în interiorul Bisericii, în momentele în care există predică, faptul că acest fenomen există şi este în amplificare. Aceasta ne obligă să acţionăm pe toate fronturile.
Într-adevăr, oamenii din Biserică poate ştiu sau poate nu despre efectele drogurilor, dar ar fi benefică utilizarea unor mesaje prin care se informăm cu privire la riscurile respective: poate oamenii care participă la slujbe au copii şi poate ar trebui să le spunem despre anumite tulburări de comportament care apar.
Acele tulburări de comportament poate sunt identificate ulterior de către familie şi, în acest fel, familia se poate sesiza că tânărul respectiv ar putea consuma astfel de substanţe.
Personal, cred că ar trebui să existe un program educaţional multi-instituţional, în care Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, Ministerul de Interne, Biserica şi alte instituţii non-guvernamentale să promoveze acelaşi tip de mesaje, care să poată, într-un interval de câţiva ani de zile, să schimbe mentalitatea acestor tineri.
Profilul psihologic al dependentului: înfometat după afecţiune
Basilica.ro: Care este profilul psihologic al dependentului? Credeţi că tinerii de astăzi sunt mai tentaţi decât cei de ieri să facă apel la substanţe care să le dea o stare de bine? Dacă da, de ce? Ce le lipseşte?
Dr. Radu Ţincu: Sunt două categorii de persoane dependente. Prima este formată din persoane care provin din medii socio-economice şi educaţionale scăzute. Aceştia consumă droguri ieftine, în special etnobotanice sau substanţe chimice de sinteză. Din păcate, efectele lor sunt uneori catastrofale, pentru că toxicitatea indusă de aceste substanţe de sinteză este mult mai mare.
La polul opus sunt persoanele provenite din medii socio-educaţionale şi economice înalte: copii de cele mai multe ori din familii cu o educaţie înaltă, cu posibilităţi economice, de regulă în instituţii şcolare de prestigiu, care consumă substanţe stupefiante pentru zona recreaţională, de obicei în weekenduri, la petreceri, pentru a obţine o mai bună socializare.
Consumând astfel de substanţe, persoanele respective au o socializare mai bună şi apare fenomenul de dezinhibiţie, se comportă mult mai dezinhibaţi unii cu ceilalţi. Această dezinhibiţie corticală poate creşte riscul de a intreţine raporturi sexuale cu persoane necunoscute.
De asemenea, profilul este acela al tinerilor care sunt foarte mult timp singuri, fără familie alături, care nu au cu cine comunica şi care au anumite tulburări de afectivitate, pentru că nu sunt validaţi de către familie.
Sunt nişte probleme psihoemoţionale importante la aceşti tineri care încearcă să consume substanţe stupefiante. De aceea, cred că o parte importantă a tratamentului acestor pacienţi este evaluarea psihologică şi psihoterapia trebuie să fie parte integrantă a tratamentului de dezintoxicare.
Anturajul reprezintă un element important, pentru că, de foarte multe ori, cei din anturaj sunt veseli, au energie debordantă, socializează foarte bine din cauza acestor substanţe şi acest lucru te poate face curios.
Ce ar însemna legalizarea acestor substanţe
Basilica.ro: Se vorbeşte despre legalizarea unor substanţe stupefiante. Ce părere aveţi? S-au promovat foarte mult efectele mai puţin nocive ale unor droguri. Discuţia despre legalizarea marijuanei în scop medical reprezintă un astfel de element.
Dr. Radu Ţincu: Într-adevăr, marijuana în scop medical are anumite indicaţii, însă populaţia trebuie informată cu privire la faptul că, odată ce legalizăm marijuana în scop medical, nu înseamnă că acea substanţă poate fi folosită de oricine, în orice moment şi în orice context.
Există anumite indicaţii medicale foarte clare cu privire la utilizarea ei. De aceea, cred că este nevoie de un program mai degrabă educaţional înainte de a lua în discuţie legalizarea utilizării canabisului în scop medical.
Dacă nu vom avea un astfel de program educaţional, lumea va înţelege că această substanţă poate fi folosită oricând de oricine.
Cum să înţeleagă un tânăr, spre exemplu, că nu e bine să consume canabis, dacă bunica lui, care are o boală neurologică, are prescris canabisul? Şi atunci, pe fondul acestei lipse de informare, pot să apără anumite comportamente anormale.
Legalizarea canabisului în scop medical înseamnă că acesta va fi un medicament utilizat în tratamentul unor afecţiuni. Va fi eliberat pe baza unei recomandări medicale. Prescripţia medicală ar trebui realizată pe o reţetă securizată, care să permită un control strict al eliberării preparatelor pe bază de canabis.
Dincolo de toate aceste aspece legislative, societatea trebuie să fie pregătită prin programe de informare cu privire la o astfel de abordare. Dacă societatea nu este pregătită, se va produce scindare socială între taberele pro şi contra, vor apărea comportamente anormale, printr-o înţelegere deficitară sau greşită a acestui fenomen.
Ajung la dependenţă dintr-o problemă a sufletului
Basilica.ro: Aţi cunoscut cazuri în care pacienţii s-au recuperat mai bine combinând tratamentul cu terapia spirituală?
Dr. Radu Ţincu: Recuperarea pacienţilor cu adicţii este dificilă, necesită perioade lungi de timp. Mulţi dintre ei trebuie să fie internaţi timp de câteva săptămâni într-un centru de dezintoxicare, unde să se iniţieze tratamentul de substituţie.
Însă problema cea mai importantă este ce facem cu pacientul după externarea dintr-un astfel de centru. Este nevoie de programe de reintegrare socială şi medicală, e nevoie de suport, de psihoterapie, de anumite programe în grupuri de lucru.
Sigur că terapia spirituală este extrem de importantă. Vă spuneam că mulţi dintre tinerii pe care îi văd dependenţi de substanţe psihoactive au tulburare psihoemoţională.
Această tulburare psihoemoţională poate fi foarte bine ghidată şi de o terapie spirituală, pentru că, până la urmă, dincolo de dependenţa fizică, care apare în urma consumului de substanţe stupefiante, aceşti oameni ajung la această dependenţă dintr-o problemă a sufletului – dintr-o problemă psihoemoţională.
Cred că este extrem de important ca, în cadrul acestor programe de reintegrare, pentru anumite categorii de tineri să existe şi acest suport spiritual, care să le rezolve problema emoţională pe care o au.
Trebuie să credem că putem învinge moartea
Basilica.ro: Cum vedeţi relaţia dintre ştiinţă şi credinţă?
Dr. Radu Ţincu: Ştiinţa şi credinţa sunt complementare. Acolo unde ştiinţa se termină, credinţa poate să continue. Este o înlănţuire dintre zona ştiinţifică şi această zonă mai puţin cunoscută, tainică, a credinţei. Avem foarte multe exemple că, acolo unde medicina nu a mai putut trata, credinţa a reuşit să facă acest lucru.
Sursa foto: Arhiva personală
Cred că medicii trebuie să fie persoane cu o credinţă extrem de importantă. Pentru că a crede reprezintă imboldul care ne face să continuăm. Noi ne luptăm cu moartea. Dacă am accepta moartea cu atât de mare uşurinţă, profesia noastră nu ar mai avea sens.
Este nevoie de credinţă, trebuie să credem că putem învinge moartea. Iar această credinţă trebuie să fie într-o putere divină. Nu sunt de acord absolut deloc cu această contradicţie, pe care mulţi o promovează, între medicină şi religie. Nu există o opoziţie, dimpotrivă, există o fluiditate, există o complementaritate a acestor două ramuri.
Şi, până la urmă, omul este trup şi suflet. Un pacient nu este doar trupul care vine la medic. Este şi sufletul lui. Nu putem să le separăm şi nu putem să facem abstracţie de cele două elemente care sălăşluiesc împreună în ceea ce se numeşte fiinţă umană.
Medicul nu are o profesie, are o vocaţie. A te apleca spre suferinţa umană înseamnă a te apleca să tămăduieşti trupul. Dar, dacă poţi să îl ajuţi şi sufleteşte pe acel pacient, este cu atât mai bine pentru el.
Acei medici care se apleacă şi spre suferinţa sufletească întotdeauna vor obţine, în primul rând, o mai bună aderenţă a pacientului la tratament. Încrederea este elementul esenţial în relaţia dintre medic şi pacient. Pacientul trebuie să aibă încredere în medic.
Iar această încredere o poţi obţine cu mai multă şi mai mare uşurinţă dacă te apleci şi spre problemele spirituale ale pacientului.
Sfinţii, o lumină călăuzitoare pentru personalul medical
Basilica.ro: Aveţi o legătură mai specială cu un sfânt anume?
Dr. Radu Ţincu: Am o legătură cu Sfântul Luca al Crimeei. Este un sfânt contemporan, un sfânt tămăduitor, care a fost şi medic. În urmă cu mai bine de zece ani, am reuşit să aducem o parte din moaştele acestui sfânt la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
Mi-am dorit foarte mult ca moaştele unui sfânt tămăduitor să fie în spital, pentru alinarea suferinţei bolnavilor, pentru încurajarea aparţinătorilor, dar şi pentru a oferi un ghid moral şi etic pentru personalul medical.
Faptul că Sfântul Luca a fost doctor reprezintă cel mai bun exemplu pentru activitatea medicală. A fost un medic de renume, a fost un medic credincios care a pătimit din cauza credinţei lui. A fost un medic care a ales să sufere şi să fie pedepsit pentru faptul că nu a acceptat să dea jos din sala de operaţii icoana Maicii Domnului şi nu a acceptat să renunţe la obiceiul extraordinar pe care-l avea, acela de a binecuvânta actul chirurgical prin însemnarea pacientului cu betadină în semnul Sfintei Cruci înainte de a începe operaţia.
Pentru aceste două refuzuri a fost prigonit, i s-au anulat toate meritele medicale şi a pătimit foarte mult pentru că nu a renunţat la credinţa lui.
Sfântul Luca reprezintă astăzi, la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, o alinare pentru bolnavi, reprezintă un sprijin extraordinar pentru aparţinătorii care se roagă în timpul intervenţiei chirurgicale pentru salvarea rudelor lor şi sper să reprezinte şi o lumină în ghidarea personalului medical, pentru o activitate medicală binecuvântată de Dumnezeu.
Medicina vă spuneam că este o vocaţie. Este o profesie vocaţională de înaltă moralitate. De unde putem să obţinem această moralitate?
O obţinem din învăţăturile Sfinţilor Părinţi, o obţinem din Sfânta Scriptură, care – dincolo de tot ceea ce înseamnă din punct de vedere dogmatic – este o carte în care găsim moralitate, găsim elemente ce ne pot ghida viaţa, astfel încât să fim etici, deontologici şi morali, aşa cum ar trebui să fie un medic.
Către tineri: Căutaţi bucuria în realitate!
Basilica.ro: Aveţi un mesaj pentru tineri?
Dr. Radu Ţincu: Mesajul meu pentru tineri este acela de a înţelege frumuseţea vieţii şi de a ne bucura de această viaţă fără a fi influenţaţi de substanţe psihoactive, care ne creează o irealitate, ne duc către o zonă ireală, ne duc către o zonă a unor vise care, din păcate, se transformă în coşmaruri.
Chiar dacă iniţial li se pare că aceste substanţe le aduc bucurie şi fericire, majoritatea tinerilor dependenţi vor ajunge să fie depresivi. Iar această depresie este cauzată tocmai de această pendulare între vis şi realitate.
Aceşti tineri, la un moment dat, realizează că acele momente de visare induse de aceste substanţe nu sunt altceva decât împingerea lor într-o zonă ireală, într-o zonă în care problemele nu se rezolvă, într-o zonă în care, oricât de bine ne-am simţit pentru câteva ore, vom reveni la aceeaşi realitate.
Sfatul meu este acela de a ne bucura de realitatea zilei şi de realitatea vieţii reale, de a socializa unii cu ceilalţi şi de a trăi împreună în bună moralitate şi în bună înţelegere, având iubirea ca principala lumină care să ne călăuzească în această viaţă.
Dacă am reuşi să fim mai buni măcar pentru o zi, lumea s-ar schimba în mod radical în bine. Însă, din păcate, de multe ori alegem ura, invidia, lăcomia, care ne vor coborî în adâncurile iadului. Nu iadul teologic, ci iadul vieţii noastre reale, când toate aceste patimi ne vor măcina, ne vor fura bucuria de a trăi, ne vor face nefericiţi.
Foarte mulţi tineri recurg la aceste substanţe pentru că au conflicte – conflicte care uneori sunt chiar cu ei. Ajung să nu se înţeleagă pe ei înşişi şi atunci recurg la astfel de substanţe care să estompeze acest conflict interior pe care îl au.
De aceea, cred că evaluarea psihologică, suportul spiritual, găsirea unui duhovnic reprezintă un bun început pentru a putea pune capăt acestei dependenţe.
Putem deveni dependenţi din cauza unei lipse acute de iubire, atunci când sufletul nu mai are flacăra Duhului Sfânt care să ofere acea energie vitală de care avem nevoie pentru a trăi. În absenţa Duhului Sfânt, omul rămâne doar viu în carcasa lui materială, însă este mort şi incapabil să fie fericit.
Mic dicţionar
Opioide = substanţe chimice naturale înrudite cu morfina, extrasă de obicei din macul opiaceu; heroina este şi ea o substanţă opioidă; cele mai cunoscute medicamente opioide de pe piaţa farmaceutică sunt codeina, hidrocodona, oxicodona, morfina, fentanilul, tramadolul. Consumul de opioide poate duce la stop respirator, care poate duce la leziuni ireversibile ale creierului. Combinarea lor cu alcool le face şi mai putericuloase.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 573, Ultimul acces: 2026-10-20 01:10:58

Timp total: 0.05s...

[]:1