© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Să învăţăm să îl adorăm pe Dumnezeu în tăcere[2018-02-05]222;Să ne facem astăzi puţin timp pentru rugăciunea de adoraţie, spunând înaintea lui Dumnezeu doar atât: Ascultă şi iartă”. Cu acest îndemn a încheiat Papa Francisc predica la Sfânta Liturghie celebrată luni, 5 februarie 2018, în capela Casei Santa Marta, din Cetatea Vaticanului. În comemorarea liturgică a Sfintei Agata, fecioară şi martiră, au participat, printre alţii, şi mai mulţi preoţi care au primit recent numirea de parohi, aflăm din materialul de pe situl Radio Vatican. Comentând la lecturile biblice ale Sfintei Liturghii (1Regi 8,1-7.9-13; Psalmul 131; Marcu 6,53-56), Papa a pus accentul în mod deosebit pe prima lectură, în care regele Solomon convoacă întregul popor să urce împreună la Templul din Ierusalim ca să ducă în procesiune solemnă chivotul legământului.Sfântul Părinte a subliniat că, spre deosebire de drumul de şes, calea care urcă nu este întotdeauna uşoară. În plus, urcuşul avea ca scop ducerea chivotului legământului, iar poporul purta pe umeri, în mod ideal, şi propria istorie, „memoria propriei alegeri”. Concret, duceau două table de piatră, în simplitatea cu care le-au primit de la Dumnezeu, fără adăugările „baroce” pe care le-au făcut învăţătorii legii amestecând nenumărate prescrieri. „Legământul esenţial: eu te iubesc, tu mă iubeşti”. Prima poruncă, să-l iubeşti pe Dumnezeu, şi a doua poruncă, să-l iubeşti pe aproapele. În chivotul legământului nu erau decât două table de piatră. După ce chivotul a fost adus în Templu, imediat cum preoţii au ieşit, norul, imagine a gloriei Domnului, a umplut Templul. Atunci poporul a început adoraţia: „de la jertfele pe care le făceau în timpul drumului de urcare, la tăcerea şi smerenia adoraţiei”. De multe ori, a subliniat Pontiful în prezenţa noilor parohi, „mă gândesc că noi nu învăţăm poporul nostru să adore. Desigur, îl învăţăm să se roage, să cânte, să-l preamărească pe Dumnezeu, dar să-l adore… Rugăciunea de adoraţie ne nimiceşte fără să ne distrugă. În nimicirea adoraţiei, El ne dăruieşte nobleţe şi măreţie. Şi profit de prezenţa voastră, a numeroşilor parohi care aţi fost numiţi recent, ca să vă spun: învăţaţi poporul să adore, să-l adore pe Dumnezeu în tăcere”. Sfântul Părinte ne-a îndemnat să învăţăm încă de pe acum ceea ce vom face în ceruri: rugăciunea de adoraţie. „Putem ajunge acolo numai cu ajutorul memoriei de a fi fost aleşi, de a avea înăuntrul inimii o promisiune care ne face să mergem înainte şi purtând legământul în mână şi în inimă. Mereu mergând pe cale: un drum greu, un drum în urcuş, dar pe drumul către adoraţie”. În faţa gloriei lui Dumnezeu, cuvintele sunt de prisos, nu ştim ce să spunem. Iar în continuarea primei lecturi de luni, celebrarea euharistică de marţi vorbeşte despre Solomon (1Regi 8,22-23.27-30) care, în rugăciunea sa, ajunge să spună doar două cuvinte: „Ascultă, iartă”. De aici, îndemnul final al Sfântului Părinte de a intra „în adoraţie, în tăcere, luând asupra noastră toată istoria şi a cere acelaşi lucru: Ascultă şi iartă”. „Ne face bine ca astăzi să ne luăm puţin timp pentru rugăciune, purtând memoria parcursului nostru, memoria harurilor primite, memoria alegerii, a făgăduinţei, a legământului şi să încercăm să urcăm spre adoraţie, iar în miezul adoraţiei, cu multă smerenie, să spunem doar această scurtă rugăciune: Ascultă şi iartă”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1186, Ultimul acces: 2026-10-17 01:50:04
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
